La sânul uman, regiunea mamelonului este formată din vârful cel mai extrem, numit ‘nipple’ (mamelon), și din zona înconjurătoare de piele normală, mai închisă la culoare, numită ‘areolă’. La sânii nesurpați, mamelonul se află de obicei între spațiile coastelor a 4-a. Odată cu creșterea sânilor și cu surparea lor, poziția mamelonului se modifică; acesta coboară mai jos. Culoarea și mărimea mamelonului se modifică odată cu vârsta, culoarea pielii și modificările hormonale. Pe vârful mamelonului se deschid 10-15 canale galactofore. Areola din jur poate avea un diametru de 2-6 cm. În areolă există niște proeminențe numite tuberculii Montgomery, unde se deschid glandele care asigură ungerea și protejarea mamelonului. Mamelonul este o regiune importantă la femei, atât pentru alăptare, cât și din punct de vedere estetic. Prin locul în care se află pe țesutul mamar, prin mărime, formă și culoare, mamelonul este partea cea mai importantă care creează aspectul sânului. Deformările estetice ale acestei regiuni și corectarea lor au atras atenția atât a pacientelor, cât și a chirurgilor plastici. Problemele frecvente și tratamentele lor sunt următoarele:
Mamelon accesoriu: La unele persoane, de-a lungul ‘liniei laptelui’, care se întinde de la subsuoară până la pliul inghinal, poate exista un mamelon în plus. Această afecțiune congenitală nu constituie o problemă gravă de sănătate. Fiind un disconfort estetic, situația se rezolvă prin îndepărtarea țesutului mamelonar în plus, sub anestezie locală.
Inverted Nipple (retracția mamelonului) Corectare: Mamelonul poate fi retras sau complet invaginat la unele femei. Cauza este dezechilibrul dintre canalele galactofore, care trag mamelonul spre interior, și mușchii din interiorul mamelonului, care îl trag spre exterior. Dezechilibrul apare atunci când canalele trag mai puternic mamelonul spre interior. Cea mai cunoscută cauză frecventă a retracției mamelonului este o infecție mamară suferită anterior. Infecția provoacă obstrucție și scurtare a canalelor galactofore. Scurtarea canalelor duce la retragerea sau invaginarea completă a mamelonului. Retragerea unilaterală a mamelonului, apărută mai târziu, la vârste înaintate, poate stârni suspiciunea de cancer mamar. Investigațiile și metodele de diagnostic necesare trebuie aplicate în acest sens. Gradarea retracției mamelonului este următoarea:
Gradul 1: Mamelonul poate fi scos cu ușurință în afară. Rămâne afară, dar se retrage din nou la o ușoară apăsare.
Gradul 2: Mamelonul nu poate fi scos cu ușurință în afară. Când este scos, se retrage din nou imediat.
Gradul 3: Mamelonul nu poate fi scos în afară. În acest caz, deoarece în mamelon nu există canale galactofore dezvoltate, de obicei din mamelon nu iese lapte. Intervenția chirurgicală nu asigură apariția laptelui.
Tratament:
Nechirurgical: Aparatele de aspirație ‘suction’, care creează o presiune negativă specială, pot aduce succes fără operație în retracția mamelonului de gradul 1. Acționează prin întinderea canalelor galactofore. În gradele 2 și 3 nu sunt eficiente.
Chirurgical: Din punct de vedere chirurgical, canalele glandelor mamare care trag mamelonul spre interior sunt secționate, iar retracția mamelonului se corectează cu ajutorul unor lambouri regionale. Intervenția este scurtă și se efectuează sub anestezie locală. Procedura nu asigură apariția laptelui și nici alăptarea pentru pacientele care nu au putut alăpta până acum, la un eventual următor ciclu de alăptare. Deoarece canalele care produc lapte sunt secționate pentru corectare, există și posibilitatea ca laptele să nu mai apară în următoarea perioadă de alăptare. De aceea, la femeile care pot alăpta și din mamelon curge lapte, se recomandă corectarea depresiunii mamelonului după perioada de alăptare.
Reducerea mamelonului (reducție): La bărbați și la femei poate exista mamelon de diferite mărimi. Acest lucru poate crea dificultăți la purtarea hainelor strânse, dar poate duce și la probleme psihologice la pacienți, precum timiditate și rușine. Mamelonul (nipple) poate fi foarte larg, foarte lung sau asimetric. Areola din jur poate fi foarte largă, asimetrică sau pielea normală din jur poate fi separată, astfel încât să apară o formă mai bombată. Reducerea mamelonului este, de regulă, o intervenție chirurgicală de o zi, care poate fi efectuată sub anestezie locală. Se realizează prin reducerea părții problematice a mamelonului sau a areolei. De obicei se folosesc suturi care se resorb singure, iar pacientul revine la viața de zi cu zi în cel mult 1 săptămână.
Deformarea sânului tubular: Sânul tubular, la unele femei, este un sân în care, din cauza unei întârzieri a dezvoltării sânilor la pubertate, țesutul mamar este observat adunat în jurul mamelonului și al țesutului areolar. Problema de dezvoltare se află în special în partea inferioară a sânului și, ca o bandă, comprimă sânul, împiedicându-l să ajungă la aspectul normal. Țesutul mamar pare herniat și prins sub mamelon. Pe cutia toracică, cei doi sâni sunt foarte depărtați unul de altul. Această deformare, care poate fi observată în diferite grade, provoacă de obicei, la femei, plângeri legate de sâni mici și ptoză. Poate fi unilaterală sau bilaterală. Tratamentul este posibil sub anestezie generală, în funcție de gradul problemei, prin intervenție chirurgicală unilaterală sau bilaterală. În unele cazuri, reducerea areolei poate fi suficientă, în altele fiind necesară mărirea sânului cu proteză mamară din silicon, ridicarea sânului (mastopexie) sau, uneori, reducerea sânului. Intervențiile de mărire și ridicare a sânului trebuie efectuate diferit în aceste cazuri. Intervențiile efectuate fără eliberarea benzii de compresie pot duce la insucces sau chiar la rezultate în care deformarea este și mai evidentă. Prin lărgirea bazei sânului trebuie redusă zona distanțată dintre sâni, iar aspectul ideal al sânului trebuie creat în concordanță cu corpul pacientei.
Reconstrucția mamelonului: De regulă, după chirurgia cancerului mamar sau, uneori, ca în sindromul Poland, mamelonul și țesutul areolar din jur pot lipsi. În aceste cazuri, dacă există suficient țesut mamar sau dacă acesta a fost restabilit, se efectuează reconstrucția mamelonului. Unii pacienți nu simt nevoia creării mamelonului, deși țesutul mamar a fost reconstruit. Există mai multe metode:
Tatuaj medical (tatuare): Poate fi folosit singur, dar și pentru a da aspect de areolă în jurul vârfului creat.
Grefă de piele (transplant de țesut): Bucata prelevată din labia minora (buza interioară) a pacientei este folosită pentru crearea vârfului mamelonului. Pentru crearea țesutului areolar se folosește un grefon de piele prelevat din regiunea abdominală sau inghinală. În zonele donatoare este necesară sutura. Deoarece intervențiile se efectuează în mai multe zone, se preferă anestezia generală.
Nipple sharing: Crearea mamelonului prin prelevarea unei părți din mamelonul celuilalt sân al pacientei (nipple sharing) nu mai este o metodă foarte utilizată în prezent.
Lambou local: Pentru crearea mamelonului se folosesc piele sănătoasă și țesut subcutanat din regiunea în care urmează să fie creat mamelonul. Crearea areolei poate fi realizată prin tatuaj sau grefă de piele.
Grefă de grăsime și dermă: Pentru a oferi volum în zona mamelonului, grăsimea sau dermul, al doilea strat al pielii, prelevate din regiuni precum abdomenul sau inghinala, pot fi folosite ca ajutor pentru celelalte metode. Un material extracorporeal, cu matrice dermică acelulară, poate fi folosit pentru a da proiecție zonei mamelonului.
