Terapia prin joc

Terapia prin joc

Din cele mai vechi timpuri, jocul a fost cea mai importantă activitate a copiilor. Prin joc, copiii învață empatia, împărțirea, exprimarea emoțiilor și stabilirea limitelor. Adulții nu au dificultăți în a-și exprima emoțiile, însă la copii situația este diferită. Copiii nu își pot exprima furia, stresul, doliul, fericirea și iubirea; ei reflectă aceste emoții prin joc. De aceea, terapia prin joc este o metodă de intervenție analitică ce folosește puterea vindecătoare a jocului pentru a-i sprijini pe copii și a le rezolva problemele.

Care este scopul terapiei prin joc?

Urmărește rezolvarea problemelor copilului prin metoda terapiei prin joc. În acest proces, terapeutul explorează lumea interioară a copilului prin terapia prin joc și îl ajută să își scoată la iveală problemele și să le înfrunte. Astfel, copilul ajunge la vindecarea problemelor sale prin terapia prin joc.

Când este nevoie de ea?

În ce situații puteți apela la terapia prin joc ?

Copilul dumneavoastră poate avea problemele sociale, emoționale, psihologice și cognitive enumerate mai jos. Dacă nu le puteți depăși deși adoptați abordările necesare ca familie, puteți apela la terapia prin joc pentru copiii de 2–12 ani.

• Dacă copilul are probleme legate de imaginea de sine

• Dacă copilul are probleme de comportament

• Dacă copilul are probleme de relaționare

• Dacă copilul are probleme de vorbire

• Dacă copilul are probleme de somn

• Dacă copilul are probleme de alimentație

Dacă copilul are probleme legate de imaginea de sine

• La copiii care se supără ușor când se confruntă cu o situație negativă în familie sau printre prieteni și care cer constant atenție emoțională spunând familiei „M-am supărat”, se observă comportamente de „hipersensibilitate” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care sunt timizi când intră într-un grup de prieteni, rămân în fundal observând în medii noi, se rușinează când vorbesc cu cei mari din familie sau cu adulții în societate, fac pe ei la școală pentru că le e jenă să ceară voie profesorului sau au puțini prieteni pentru că își fac greu prieteni, se observă „lipsa încrederii în sine” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care nu vor să-și poarte hainele pentru că nu le plac și la cei care își găsesc mereu defecte, se observă „neacceptarea de sine” și este nevoie de terapie prin joc.

2. Dacă copilul are probleme de comportament

• La copiii care au mereu nevoie de mamă, nu se dezlipesc de ea nici când gătește, se joacă mereu lângă ea acasă, nu o părăsesc în societate și au probleme de atașament față de mamă, se observă „atașamentul excesiv față de mamă” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care sunt mereu în mișcare, nu pot sta locului și au comportamente impulsive, sunt des atenționați de familie (stai, nu sări, nu face asta) și despre care se spune că sunt mereu agitați la școală și acasă, se observă „hiperactivitatea” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care nu își pot lăsa pătura din mână încă de bebeluși, nu pot adormi fără ursuleț sau jucărie și nu se pot despărți de obiectele pe care le consideră protectoare, se observă „dependența de un obiect” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care îi rănesc pe alții chiar și fără să vrea în timpul jocului, sunt mereu nervoși acasă sau sparg brusc lucruri, deteriorează intenționat sau nu obiectele din casă și își fac rău singuri, se observă „incapacitatea de a-și controla comportamentul” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care își mușcă mânecile hainelor în momente de stres sau de plictiseală, își rod gulerul până îl rup și ronțăie fotoliile și scaunele, se observă „roaderea și mâncarea obiectelor” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care își sug degetul în somn, când se uită la filme sau când plâng și al căror deget începe să se deformeze din cauza suptului continuu, se observă „suptul degetului” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care nu respectă nicio regulă și forțează limitele, care trebuie pedepsiți mereu pentru că nu ascultă de familie și care respectă greu regulile de acasă, din vizite și de la școală, se observă „lipsa limitelor și a regulilor” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care își lovesc părinții sau frații, țipă și atacă imediat în momente de stres, reacționează furios față de prieteni și îi agresează, se observă „agresivitatea” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care nu își îndeplinesc sarcinile și responsabilitățile potrivite vârstei, nu își strâng jucăriile și nu își îndeplinesc responsabilitățile în familie, se observă „iresponsabilitatea” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care nu vor să se dezlipească niciodată de televizor, tabletă sau telefon, vor mereu să joace jocuri electronice, nu lasă tableta din mână și se înfurie pe familie când li se cere înapoi, se observă „dependența de tehnologie” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care își rod brusc unghiile în momente de stres, la anunțarea rezultatelor la examene sau când se uită la filme, ori când sunt emoționați sau speriați, se observă „roaderea unghiilor” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii de 3 ani și peste care încă fac pe ei, se trezesc mereu uzi dimineața, fac des pe ei chiar dacă îi verificați și fac de obicei pe ei în societate (școală, grădină, parc), se observă „problemele de toaletă” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii cărora li se taie de obicei respirația când plâng, care plâng în orice situație pe care o percep ca problemă și se sufocă mereu, se observă „crizele de plâns” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care se ceartă de obicei cu fratele sau sora, se înfurie la fiecare interacțiune și folosesc cuvinte urâte, spun că nu își iubesc fratele și nu îl vor, și întreabă mereu părinții cu gelozie „pe care dintre noi îl iubești mai mult?”, se observă „gelozia între frați” și este nevoie de terapie prin joc.

• La copiii care nu pot dormi singuri din cauza fricilor, își cheamă mereu părinții la culcare și le e greu să meargă la toaletă sau în alt loc pe întuneric, se observă „fricile”  și este nevoie de terapie prin joc.

3. Dacă copilul are probleme de relaționare

• La copiii care nu ascultă regulile casei și de părinți, nu își ascultă deloc familia și o determină mereu să-i pedepsească, își lovesc sau țipă la părinți și țipă și plâng la deciziile acestora, se observă „reacția față de părinți” și este nevoie de terapie prin joc.

4. Dacă copilul are probleme de vorbire

• La copiii care se bâlbâie, repetă mereu cuvinte când vorbesc, nu pronunță cuvintele potrivit vârstei sau vorbesc ca bebelușii, se observă „problemele de vorbire” și este nevoie de terapie prin joc.

5. Dacă copilul are probleme de somn

La copiii care adorm greu, scrâșnesc mereu din dinți din cauza stresului sau a problemelor de somn, se trezesc des noaptea din cauza coșmarurilor și nu au un somn sănătos, se observă „problemele de somn” și este nevoie de terapie prin joc.

6. Dacă copilul are probleme de alimentație

La copiii care țin mâncarea în gură ore întregi, nu mănâncă deloc sau sunt extrem de mofturoși, spun mereu că le e foame și mănâncă excesiv, au greață la masă, își provoacă voma pentru că le e greu să mănânce sau mănâncă forțat sub presiunea familiei, se observă „problemele de alimentație” și este nevoie de terapie prin joc.

Nu se pot juca copiii acasă?

De ce terapia prin joc?

Poate vă întrebați: „Copilul meu se joacă în fiecare zi acasă, i-am cumpărat o mulțime de jucării — nu pot rezolva problema cu ele? Chiar trebuie să mergem la terapie prin joc?” Casele dumneavoastră sunt de obicei pline de jucării care îi distrează pe copii și le plac. Pot exista și jucării educative, în funcție de ariile de dezvoltare pe care dorim să le sprijinim.

Jucăriile alese în terapia prin joc au o semnificație terapeutică. Camera de terapie prin joc este amenajată cu jucării speciale prin care copilul își poate reflecta emoțiile și este diferită de o cameră de copil. În această cameră, terapeutul își adaptează ședințele în funcție de problema reflectată de copil și începe să-l exploreze, să scoată la iveală și să rezolve problemele. De aceea, terapia prin joc trebuie desfășurată împreună cu un specialist instruit în acest domeniu.