Oncologie intervențională

Ce este oncologia intervențională?

Oncologia intervențională este o subspecialitate a radiologiei intervenționale utilizată în diagnosticul și tratamentul cancerului. În acest domeniu, cu ajutorul unor metode precum angiografia, tomografia computerizată, ecografia și imagistica prin rezonanță magnetică, se obțin informații despre localizarea, dimensiunea și extinderea țesutului canceros, iar pe baza lor se planifică tratamente minim invazive.

Cele mai importante avantaje ale oncologiei intervenționale față de procedurile chirurgicale sunt că, de cele mai multe ori, nu necesită anestezie generală, durata internării este foarte scurtă, tratamentul este minim invaziv, iar perioada de recuperare este scurtă.

Principalele metode utilizate în oncologia intervențională includ ablația tumorală (ablația prin radiofrecvență, ablația cu microunde, ablația laser, crioablația și ablația cu alcool), embolizarea (chemoembolizarea, embolizarea cu radionuclizi, embolizarea masei tumorale) și chimioterapia administrată prin cateter.

Scopul oncologiei intervenționale este de a distruge eficient țesutul canceros sau de a ține sub control creșterea tumorii, de a reduce durerea, de a preveni metastazarea sau de a face tumora operabilă. Aceste metode aduc o contribuție importantă abordării multidisciplinare a tratamentului cancerului și oferă speranță multor pacienți.

Cum se realizează oncologia intervențională?

Oncologia intervențională folosește metode care nu necesită operație, incizii sau suturi, pentru a accelera diagnosticul și tratamentul pacienților cu cancer. Sub ghidaj imagistic, dispozitive tehnologice adecvate, precum ace de biopsie, electrozi de ablație, catetere intravasculare și microsfere încărcate cu radiații sau cu medicamente chimioterapice, sunt direcționate precis către țesutul canceros.

Procedurile de oncologie intervențională sunt, în general, proceduri de zi care nu necesită internare. Astfel, pacienții se pot întoarce acasă în seara aceleiași zile. Oferind o abordare minim invazivă a tratamentului cancerului, aceste metode accelerează recuperarea și au un risc mai mic de complicații comparativ cu intervenția chirurgicală.

În tratamentul căror boli se folosește oncologia intervențională?

Metodele de oncologie intervențională sunt utilizate în diagnosticul și tratamentul cancerelor de ficat, rinichi, oase, plămâni, sân, prostată și pancreas, precum și al cancerelor hematologice ale sângelui și ganglionilor limfatici.

Aceste metode de tratament includ:

• Biopsia: biopsia efectuată pentru diagnosticul tisular în multe tipuri de cancer este o componentă importantă a oncologiei intervenționale. Sub ghidaj imagistic, se ajunge la țesutul canceros, se prelevează o probă și se analizează în scop diagnostic.

• Tehnicile de ablație: metodele de ablație constau în introducerea directă a unor ace speciale în tumoră pentru a o arde sau a o îngheța. Tehnici precum ablația prin radiofrecvență (RF), ablația cu microunde și crioablația sunt utilizate în tratamentul tumorilor hepatice, renale, pulmonare și osoase.

• Chemoembolizarea: în tumorile hepatice, administrarea medicamentelor chimioterapice direct prin artera care hrănește tumora se numește chemoembolizare. Prin această metodă, creșterea tumorii este oprită sau ținută sub control.

• Radioembolizarea: se folosesc metode de radioembolizare prin care substanța radioactivă este trimisă direct în tumoră pe cale arterială. În această metodă, substanțele radioactive sunt direcționate către tumoră pentru a obține un efect terapeutic.

• Managementul durerii oncologice: oncologia intervențională are un rol important și în controlul durerii provocate de cancer. Prin proceduri precum blocurile nervoase și neuroliza se urmărește ameliorarea sau controlul durerii.

Aceste metode de oncologie intervențională sunt utilizate în diagnosticul și tratamentul cancerelor de ficat, rinichi, oase, plămâni, sân, prostată și pancreas, precum și al cancerelor hematologice ale sângelui și ganglionilor limfatici. Metodele de tratament potrivite sunt stabilite individual pentru fiecare pacient, iar planul de tratament cel mai adecvat nevoilor sale este elaborat printr-o abordare multidisciplinară.

Metode de diagnostic utilizate în oncologia intervențională

Biopsia

Biopsia este o metodă de diagnostic utilizată în oncologia intervențională. Ea permite prelevarea de celule canceroase pentru examinarea directă a țesutului tumoral. Această procedură este importantă pentru determinarea tipului și caracteristicilor cancerului, stabilirea planului de tratament și evaluarea stadiului bolii.

Biopsia se efectuează, de regulă, sub ghidaj imagistic. Mai întâi, prin tehnici precum tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau ecografia, se stabilesc localizarea și dimensiunea țesutului canceros. Apoi, sub acest ghidaj, se prelevează o probă cu ajutorul unui ac fin.

Proba de biopsie este trimisă la laborator și examinată de medici anatomopatologi. Celulele sunt evaluate la microscop pentru a determina tipul, gradul și alte caracteristici ale cancerului. Aceste informații ajută la stabilirea unui diagnostic corect și a unui plan de tratament adecvat.

Biopsia se efectuează de obicei sub anestezie locală și este, în general, o procedură minim invazivă. Biopsia este un pas important care contribuie la diagnosticarea corectă a cancerului și la personalizarea tratamentului.

Ablația

Ablația tumorală este o metodă alternativă de tratament utilizată atunci când chirurgia, chimioterapia sau radioterapia nu sunt eficiente. Este preferată în special la pacienții cu tumori pulmonare, hepatice și renale care nu mai sunt candidați pentru intervenția chirurgicală.

Ablația tumorală presupune aplicații chimice sau termice concentrate asupra zonei tumorale, cu scopul de a distruge complet tumora sau de a o afecta într-o anumită măsură. Scopul principal al acestor metode este tratarea prin distrugerea celulelor tumorale sau controlul creșterii lor.

Ablația poate fi realizată prin diverse tehnici:

• Ablația prin radiofrecvență (RFA): în zona tumorală se trimite un curent electric de înaltă frecvență care generează căldură. Această căldură duce la moartea celulelor tumorale.

• Ablația cu microunde: căldura este aplicată zonei tumorale cu ajutorul energiei microundelor. Energia microundelor încălzește celulele tumorale și duce la distrugerea lor.

• Crioablația (înghețarea): în zona tumorală se introduce un gaz sau un lichid la temperatură foarte scăzută, ceea ce determină înghețarea celulelor tumorale. Această înghețare contribuie la moartea celulelor tumorale și la micșorarea tumorii.

• Ablația cu alcool: în această tehnică, folosită în siguranță de mulți ani, se injectează alcool pur în tumori benigne sau maligne, ceea ce alterează proteinele celulelor tumorale și le face nefuncționale. Sub anestezie locală și ghidaj ecografic sau tomografic, se introduce un ac fin în tumoră și se injectează alcool pur.

Tehnicile de ablație sunt proceduri minim invazive, efectuate de obicei sub anestezie locală. Pacientul poate fi externat în aceeași zi, fără internare. Recuperarea după tratament este de regulă rapidă și îmbunătățește calitatea vieții pacienților.

Ablația tumorală este o metodă eficientă de tratament, utilizată ca alternativă la intervenția chirurgicală în tratamentul cancerului. Totuși, opțiunea de tratament potrivită pentru fiecare pacient și fiecare tumoră este evaluată și stabilită de medici în funcție de starea pacientului și de caracteristicile tumorii.

Alte cancere în care se utilizează tratamentul prin ablație

Tratamentele prin ablație pot fi o opțiune eficientă atunci când cancere precum tumorile neuroendocrine, cancerul de sân sau cancerul ovarian s-au răspândit la ficat și intervenția chirurgicală nu este posibilă. De asemenea, tehnicile de ablație sunt folosite ca metodă importantă de tratament pentru tumori din alte organe decât ficatul, cum ar fi cancerele pulmonare și renale și metastazele osoase.

În special în cancerul pulmonar, atunci când intervenția chirurgicală nu este potrivită, tehnicile de ablație pot fi preferate pentru a păstra rezerva pulmonară. Vizând zonele în care cancerul s-a extins în țesutul pulmonar, aceste metode pot neutraliza tumorile și pot contribui la prelungirea supraviețuirii.

În cazul metastazelor osoase dureroase, tratamentele prin ablație pot fi folosite și ca alternativă pentru ameliorarea durerii. Ablația aplicată zonelor cu metastaze osoase ajută la neutralizarea țesutului tumoral și poate reduce durerea.

Tratamentele prin ablație pot fi efectuate minim invaziv, de obicei sub anestezie locală. Se pot realiza în regim de zi, fără internare, iar recuperarea este rapidă. Aceste tratamente ajută la controlul simptomelor, îmbunătățind calitatea vieții pacienților.

Totuși, opțiunea de tratament potrivită pentru fiecare pacient și fiecare tumoră trebuie evaluată și stabilită cu atenție de medici. Tratamentul trebuie planificat individual, în funcție de factori precum starea generală de sănătate a pacientului, caracteristicile tumorii și gradul de extindere.

Chemoembolizarea

Chemoembolizarea este o metodă de oncologie intervențională utilizată în tratamentul cancerului. Scopul ei este administrarea medicamentelor chimioterapice direct în zona tumorală și blocarea surselor de alimentare cu sânge ale tumorii, pentru a opri creșterea celulelor canceroase sau a micșora tumora.

Chemoembolizarea se realizează prin proceduri endovasculare, în cadrul unei angiografii. În timpul procedurii, de obicei cu ajutorul unui cateter (un tub subțire), se ajunge la arterele apropiate de vasele care hrănesc tumora. Prin vârful cateterului se administrează medicamente chimioterapice eficiente împotriva celulelor canceroase.

Deoarece medicamentele chimioterapice sunt administrate direct în zona tumorală, ele se răspândesc mai puțin în restul organismului. Astfel, celulele canceroase primesc o concentrație mai mare de medicament. În plus, în timpul chemoembolizării pot fi folosite particule mici sau substanțe de tip gel, numite agenți de embolizare, pentru a bloca alimentarea cu sânge a tumorii. Acești agenți astupă vasele de sânge ale tumorii, împiedicându-i hrănirea și accelerând moartea celulelor canceroase.

Chemoembolizarea este utilizată pe scară largă, în special în tumorile hepatice primare și metastatice. În unele cazuri, poate fi preferată și pentru tratamentul tumorilor pulmonare, renale și ale altor organe. Procedura se efectuează de obicei sub anestezie locală, iar pacienții pot avea nevoie de o noapte de internare.

Chemoembolizarea poate fi o opțiune eficientă pentru pacienții care nu sunt candidați pentru chirurgie sau care au nevoie de tratament după operație. Totuși, opțiunile de tratament trebuie evaluate în funcție de starea pacientului și de caracteristicile tumorii și stabilite de medic.

Radioembolizarea

Radioembolizarea este o metodă de oncologie intervențională utilizată în tratamentul cancerului. Scopul ei este administrarea substanței radioactive direct în zona tumorală, pentru a controla creșterea celulelor canceroase sau a micșora tumora.

Radioembolizarea se realizează prin proceduri endovasculare, în cadrul unei angiografii. În timpul procedurii, de obicei cu ajutorul unui cateter (un tub subțire), se ajunge la arterele apropiate de zona tumorală. Prin vârful cateterului se introduc microsfere care conțin substanță radioactivă.

Microsferele sunt particule foarte mici, de obicei încărcate cu substanțe radioactive precum iodul-131 sau ytriul-90. Acestea ajung în zona tumorală prin artere și direcționează radiația direct către celulele tumorale. Radiația emisă afectează celulele tumorale, controlându-le creșterea sau distrugându-le.

Radioembolizarea este utilizată în principal în tratamentul tumorilor hepatice și este deosebit de eficientă în cancerul hepatic primar (carcinomul hepatocelular) sau în metastazele hepatice. În unele cazuri, poate fi preferată și pentru tratamentul tumorilor pulmonare, renale și ale altor organe.

Radioembolizarea are avantajul de a putea livra o doză mare de radiații celulelor canceroase. Astfel, tumorile pot fi neutralizate sau micșorate. Procedura se efectuează de obicei sub anestezie locală, iar pacienții pot avea nevoie de o noapte de internare.

Radioembolizarea poate fi o opțiune eficientă pentru pacienții care nu sunt candidați pentru chirurgie sau care au nevoie de tratament după operație. Totuși, opțiunile de tratament trebuie evaluate în funcție de starea pacientului și de caracteristicile tumorii și stabilite de medic.

Alte metode intervenționale de susținere în oncologie

Tratamentul prin drenaj al obstrucțiilor căilor biliare și urinare

Drenajul obstrucțiilor căilor biliare și urinare este o metodă de tratament folosită frecvent în oncologia intervențională. Aceste obstrucții apar de obicei din cauza cancerului sau a altor boli.

Obstrucțiile căilor biliare: căile biliare sunt canalele care transportă bila de la ficat la intestin. Din cauze precum cancerul sau calculii biliari, acestea se pot bloca. În acest caz, oncologii intervenționiști efectuează un drenaj pentru a înlătura obstrucția. Prin metode precum colangiografia transhepatică percutană (PTC), se ajunge la zona blocată și se plasează un stent pentru a restabili fluxul biliar.

Obstrucțiile căilor urinare: căile urinare sunt canalele prin care urina ajunge de la rinichi la vezică. Ele se pot bloca din cauza cancerului de prostată, a tumorilor căilor urinare sau a altor cauze. În acest caz, oncologii intervenționiști sau radiologii efectuează un drenaj pentru a înlătura obstrucția. În timpul procedurii, cu ajutorul unui cateter subțire sau al unui stent, se restabilește fluxul urinar și se păstrează funcția normală a rinichilor.

Drenajul căilor biliare și urinare ameliorează simptomele pacienților, reduce riscul de infecție și ajută organele să funcționeze în continuare corect. Aceste proceduri pot fi realizate prin tehnici minim invazive și permit, de obicei, externarea în aceeași zi, fără internare.

Tratamentul obstrucțiilor intestinale și esofagiene

Obstrucțiile intestinale și esofagiene sunt situații frecvente în oncologia intervențională. Ele pot fi cauzate de cancer sau de alte boli. Oncologii intervenționiști folosesc diverse metode de tratament pentru a înlătura aceste obstrucții și a ameliora simptomele pacienților.

Obstrucțiile intestinale: apar atunci când lumenul intestinal este blocat parțial sau complet. Pot fi cauzate de cancerul de colon, de tumori intestinale sau de aderențe. În acest caz, oncologii intervenționiști oferă diverse opțiuni de tratament. Prin metode precum gastrostomia percutană (PEG) și enterostomia percutană, obstrucția este înlăturată și funcția intestinală este restabilită.

Obstrucțiile esofagiene: pot fi cauzate de cancerul esofagian sau faringian, de tulburări de deglutiție sau de alte cauze. În acest caz, oncologii intervenționiști folosesc metode ghidate fluoroscopic pentru a înlătura obstrucția. Tehnici precum dilatarea cu balon sau plasarea de stent ameliorează dificultățile de înghițire și îmbunătățesc alimentația și deglutiția pacienților.

Tratamentul obstrucțiilor intestinale și esofagiene ameliorează simptomele, rezolvă problemele de alimentație și îmbunătățește calitatea vieții. Aceste proceduri se efectuează de obicei prin tehnici minim invazive și permit externarea în aceeași zi, fără internare. Opțiunea de tratament potrivită se stabilește în funcție de starea pacientului, de localizarea și de gradul obstrucției.

Ce beneficii aduce oncologia intervențională pacientului?

Oncologia intervențională poate aduce pacienților cu cancer multe beneficii importante. Iată câteva dintre ele:

• Tratament minim invaziv: metodele de oncologie intervențională oferă proceduri minim invazive pentru tratarea cancerului, fără a fi nevoie de intervenție chirurgicală. Aceasta înseamnă mai puțină durere, un risc mai mic de complicații și o recuperare mai scurtă.

• Tratament țintit: oncologia intervențională asigură acces direct la țesutul canceros și oferă opțiuni de tratament țintite. Proceduri precum biopsia, ablația și embolizarea se concentrează asupra celulelor canceroase, crescând eficiența tratamentului.

• Accelerarea procesului de tratament: metodele de oncologie intervențională pot accelera diagnosticul și tratamentul. Biopsia permite un diagnostic rapid și precis, iar tratamente precum ablația sau embolizarea accelerează recuperarea pacienților.

• Efecte adverse mai reduse: oncologia intervențională poate reduce efectele adverse ale chimioterapiei sau radioterapiei. De exemplu, prin metode precum radioembolizarea sau chemoembolizarea, medicamentele ori substanțele radioactive sunt administrate direct în țesutul canceros, ceea ce reduce afectarea țesuturilor sănătoase.

• O calitate mai bună a vieții: metodele de oncologie intervențională ajută la controlul simptomelor cancerului și îmbunătățesc calitatea vieții pacienților. Proceduri precum controlul durerii, oprirea sângerărilor și înlăturarea obstrucțiilor aduc, de asemenea, alinare pacienților.

• Recuperare mai ușoară: oncologia intervențională include proceduri de zi, efectuate fără internare. Astfel, pacienții pot fi externați rapid după procedură și își pot continua tratamentul acasă.

Datorită progreselor tehnologice, oncologia intervențională are o importanță tot mai mare în tratamentul cancerului. Aceste metode oferă pacienților un tratament mai eficient, mai puțin invaziv și mai rapid, îmbunătățindu-le totodată calitatea vieții.

Întrebați specialiștii noștri