Timpanoplastia (operația pe timpan)? Care sunt cauzele, simptomele și metodele de tratament?
Datorită progreselor pozitive înregistrate în tehnologia medicală, în prezent, pentru repararea leziunilor produse la nivelul timpanului se recurge frecvent la metoda timpanoplastiei (operația pe timpan). Operația pe timpan se efectuează în scopul reparării orificiilor sau ruperilor membranei timpanice, cunoscută și sub denumirea de membrană timpanică. Timpanul joacă un rol esențial în procesul auzului. Atunci când este afectat dintr-un motiv oarecare, poate apărea pierderea auzului. Operația pe timpan este o intervenție care poate fi realizată prin metode endoscopice/microchirurgicale (închise), fără a fi necesară incizia tegumentului. Așadar, ce este operația pe timpan și cum se efectuează? În ce situații se preferă operația pe timpan? Aceste și alte aspecte despre operația pe timpan sunt tratate detaliat în continuarea articolului.
Ce este timpanoplastia (repararea timpanului)?
Timpanul este una dintre structurile importante care asigură transmiterea undelor sonore din exterior către centrul auzului. Atunci când timpanul este afectat, pot apărea probleme precum pierderea auzului. Timpanul poate fi afectat de infecții, traumatisme etc. În cazul în care timpanul este lezat din diverse cauze, este necesară repararea acestuia pentru a preveni problemele permanente de auz. Una dintre procedurile terapeutice utilizate frecvent pentru repararea timpanului este operația pe timpan, denumită în literatura medicală timpanoplastie (1).
Timpanoplastia este intervenția efectuată pentru repararea perforației timpanului sau pentru eliminarea infecției din urechea medie. Timpanoplastia poate fi efectuată doar pentru repararea timpanului, dar și pentru repararea lanțului oscicular din urechea medie, format din ciocan, nicovală și scărița. Timpanoplastia este o intervenție minim invazivă, efectuată în special la pacienții cu otită medie cronică, în caz de perforație a timpanului sau de lezare a acestuia dintr-un motiv oarecare. Principalele situații în care se efectuează operația pe timpan pot fi enumerate astfel (1):
Otită medie cronică,
Ruperea timpanului cu un obiect precum un bețișor pentru urechi,
Intervenția de plasare a tubului timpanic, efectuată în general pentru evacuarea lichidului acumulat în urechea medie,
Traumatismul urechii
Care sunt simptomele infecției urechii medii?
Anatomia urechii arată că aceasta este formată din 3 părți principale: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Urechea externă este formată din pavilionul urechii și conductul auditiv, urechea medie din ciocan, nicovală, scărița și din trompa lui Eustachio, care leagă urechea medie de faringe, iar urechea internă din melc și canalele semicirculare. Sunetul din exterior trece prin pavilionul urechii, apoi prin conductul auditiv și ajunge la timpan. Undele sonore ajunse la timpan determină vibrarea acestuia. Timpanul vibrant transmite undele sonore oscioarelor ciocan, nicovală și scărița, care joacă un rol important în auz (2).
Dacă apare o problemă la nivelul oricăreia dintre structurile urechii, sunetul nu poate fi transmis clar către centrul auzului din creier. Când se vorbește despre bolile urechii, nasului și gâtului, una dintre primele afecțiuni la care ne gândim este otita medie. Ca și în cazul altor țesuturi și organe ale corpului, și în urechi pot apărea boli infecțioase cauzate de microorganisme precum virusurile și bacteriile. Otita medie, denumită în literatura medicală Otitis media, apare în urechea medie, situată în spatele timpanului. Cercetările arată că aproximativ 80% dintre copiii înainte de vârsta școlară prezintă otită medie (3). Simptomele otitei medii variază în funcție de severitatea infecției. Principalele simptome ale otitei medii pot fi enumerate astfel (4, 5):
Scurgere din ureche,
Febră ridicată,
Pierderea echilibrului,
Durere în ureche și în jurul urechii,
Agitație,
Dificultăți la adormire,
Greață și vărsături,
Diaree,
Senzație de plenitudine în ureche,
Dificultăți de auz
Intensitatea simptomelor enumerate mai sus poate varia în funcție de factori precum cauzele inflamației, vârsta persoanei și starea generală de sănătate.
Care sunt cauzele infecției urechii medii?
Printre principalele cauze ale otitei medii se numără microorganisme precum virusurile și bacteriile. Otita medie acută apare, de obicei, în asociere cu gripa, răceala sau alte infecții ale căilor respiratorii superioare. Bacteriile sau virusurile din căile respiratorii superioare pot ajunge în urechea medie prin trompa lui Eustachio. Acest lucru poate determina inflamația urechii medii. În plus, bacteriile sau virusurile care afectează căile respiratorii superioare pot provoca umflarea trompei lui Eustachio. Trompa umflată poate determina acumularea în urechea medie a lichidului produs în mod normal în ureche, în loc să fie evacuat. Unul dintre motivele pentru care copiii se confruntă mai frecvent cu otita medie decât adulții este tocmai această obstrucție. Trompa lui Eustachio la copii este mai scurtă și mai înclinată decât la adulți. Aceasta poate determina obstrucția mai ușoară a trompei și expunerea mai ușoară la otită medie (5). Infecția urechii medii are trei forme principale: acută, seroasă și cronică. Cauzele infecției urechii medii variază în funcție de faptul că boala este acută sau cronică. Principalele cauze cunoscute ale infecției acute și cronice a urechii medii pot fi enumerate astfel (5, 6):
Infecție acută a urechii medii: O infecție a urechii care apare brusc, de obicei împreună cu răceala sau cu o altă infecție a căilor respiratorii superioare. Bacteriile sau virusurile care afectează căile respiratorii pot determina acumularea de lichid în spatele timpanului și infecție. Infecțiile acute ale urechii pot apărea brusc, iar simptomele pot regresa în câteva zile.
Infecție seroasă a urechii medii: Infecția seroasă a urechii medii apare, de obicei, ca o continuare a infecției acute. În infecția seroasă a urechii medii nu apar simptome precum durerea sau febra, dar scurgerile din ureche sunt mai frecvente, din cauza acumulării de lichid în trompa lui Eustachio.
Infecție cronică a urechii medii: Infecția cronică a urechii medii este situația în care scurgerea din ureche continuă mai mult de 3 luni, în ciuda tratamentului. Un episod de infecție a urechii medii suferit în copilărie și/sau o infecție seroasă a urechii medii care persistă mult timp pot duce la cronicizarea bolii. Deși variază de la persoană la persoană, infecția acută a urechii medii se vindecă, de obicei, în 6 săptămâni. În cazul infecției cronice, această perioadă este mai lungă. În plus, infecția cronică a urechii medii netratată poate duce în timp la lezarea timpanului și la pierderea auzului (6).
Infecțiile acute și seroase ale urechii medii se vindecă de cele mai multe ori spontan, în câteva zile sau săptămâni. Cu toate acestea, otita medie netratată poate duce, în perioadele următoare, la lezarea timpanului și la pierderea auzului. Prin urmare, dacă bănuiți că aveți o infecție a urechii medii, nu neglijați să faceți o programare la un medic specialist și să efectuați controalele necesare.
Cum se stabilește diagnosticul infecției urechii medii?
Pacienții care se prezintă la clinici cu plângeri legate de infecția urechii medii sunt examinați, în primul rând, detaliat de un medic specialist în boli ale urechii, nasului și gâtului. În timpul examinării, medicul solicită în primul rând istoricul medical al pacientului. Apoi, pacientul este examinat cu ajutorul unui instrument special numit otoscop. Suplimentar, dacă medicul specialist consideră necesar, poate recurge la alte teste pentru a evalua funcția auditivă a pacientului (6). Dacă și dumneavoastră observați simptome precum scurgeri din ureche, durere în ureche sau scăderea capacității auditive, nu neglijați să faceți fără întârziere o programare la un medic specialist.
Cum se tratează infecția urechii medii?
Tratamentul infecției urechii medii depinde de factori precum vârsta pacientului, tipul, severitatea și durata infecției. În tratament, medicii specialiști pot prescrie în primul rând medicamente cu efect analgezic/antipiretic, pentru ameliorarea simptomelor. De asemenea, dacă medicul consideră că sursa infecției sunt bacteriile, poate recurge și la antibiotice. În unele cazuri, lichidul din urechea medie poate persista o perioadă lungă. În această situație, medicii pot recomanda plasarea unui tub timpanic. Tubul timpanic este un tub mic introdus prin efectuarea unei mici incizii în timpan. Aceste tuburi permit pătrunderea aerului în urechea medie și ajută la evacuarea lichidului spre exterior. Tuburile timpanice sunt utilizate, de regulă, mai frecvent la copiii cu infecții recurente sau cu pierdere a auzului.
Pe lângă acestea, în unele cazuri, infecția urechii medii care persistă mult timp poate duce la lezarea timpanului sau la progresia inflamației cu afectarea oscioarelor din ureche. În astfel de situații, medicii specialiști pot recomanda timpanoplastia, adică operația pe timpan.
Cum se efectuează operația pentru infecția urechii medii?
Operația pentru infecția urechii medii este o intervenție care poate fi efectuată prin metode endoscopice/microchirurgicale (închise), fără a fi necesară incizia tegumentului. Timpanoplastia este o intervenție chirurgicală care urmărește repararea timpanului lezat și prevenirea recidivei infecției, indiferent de existența sau absența leziunii oscioarelor (7). Detaliile despre timpanoplastie sunt prezentate mai jos.
Pregătirea preoperatorie
Înainte de operația pe timpan, urechea și funcția auditivă ale pacientului sunt examinate detaliat. În primul rând, sunt examinate regiunea capului și a gâtului pacientului, pentru evaluarea stării generale de sănătate. Medicul specialist examinează, cu ajutorul otoscopului, starea urechii medii, prezența unei rupturi a timpanului, a scurgerilor din ureche sau a unei infecții. Dacă medicul specialist consideră necesar, pierderea auzului se evaluează prin audiometrie (1).
Cum se efectuează operația?
Operația pe timpan poate fi efectuată prin tehnici diferite. La pacienții la care există doar o perforație a timpanului, fără infecție sau secreție, timpanul poate fi reparat prin abordare endoscopică, introducând instrumentul prin conductul auditiv. Totuși, în cazuri precum inflamația urechii medii, secreția, lezarea oscioarelor etc., intervenția se efectuează printr-o mică incizie făcută în spatele sau în fața urechii, folosindu-se, de regulă, țesut propriu al pacientului, prelevat, în general, din regiunea temporală. Dacă oscioarele auditive ale pacientului sunt afectate, în timpul operației se poate realiza și repararea acestora cu proteze din diferite materiale, prin metode precum stapedoplastia sau osiculoplastia (1, 7).
Procesul postoperator
După operația pe timpan, pacienții pot merge acasă în aceeași zi. În unele cazuri, medicul care a efectuat operația poate solicita ca pacientul să rămână în spital o noapte. Perioada de vindecare după operație variază între 10 zile și 2 săptămâni, în funcție de starea generală de sănătate a persoanei. În această perioadă, sângerările ușoare din ureche sunt considerate normale. Totuși, dacă sângerarea este intensă, este important să consultați fără întârziere medicul. După operație, dacă este posibil, trebuie evitat să suflați nasul cu forță timp de cel puțin 3 săptămâni. Suplimentar, este important să evitați spălarea părului în primele zile după operație, pentru a preveni pătrunderea apei în ureche (1).
Întrebări frecvente despre operația pe timpan
Operația pe timpan este un tratament aplicat frecvent la pacienții cu timpan lezat și infecție cronică a urechii medii. Câteva dintre întrebările care suscită frecvent curiozitatea legată de operația pe timpan sunt detaliate mai jos.
Otita medie netratată și ruperea timpanului pot duce, în perioadele următoare, la pierderea permanentă a auzului. Dacă și dumneavoastră aveți simptome precum durere, scurgeri din ureche sau dificultăți de auz, nu neglijați să faceți fără întârziere o programare la un medic specialist și să vă efectuați controalele.
Timpanul transmite, prin vibrație, undele sonore din exterior către centrul auzului din creier. Ruperea/perforația timpanului netratată poate duce, în perioadele următoare, la pierderea permanentă a auzului. Operația endoscopică a timpanului este procedura de reparare a rupturii, prin introducerea unui endoscop în conductul auditiv, fără efectuarea niciunei incizii în fața sau în spatele urechii. Dacă timpanul este lezat, pot apărea simptome precum durere, scurgeri și pierderea auzului. Operația pe timpan se recomandă în cazul unei infecții cronice a urechii medii și/sau al unei rupturi a timpanului. Durata operației este de aproximativ 2-3 ore, în funcție de procedurile efectuate în timpul intervenției. După operație, pe baza recomandării medicului specialist, este important să evitați câteva zile dușul și activitățile care pot duce la pătrunderea apei în ureche. Suplimentar, se recomandă evitarea, timp de cel puțin 3 săptămâni, a unor mișcări care pot crea presiune în ureche, precum suflatul nasului.
