Ce este Testul Funcției Pulmonare (SFT)? În ce situații se efectuează?

Răspunsul la întrebarea ce este testul funcției pulmonare constă într-un set de teste non-invazive care măsoară cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră. Aceste teste oferă informații detaliate despre sănătatea sistemului respirator prin determinarea capacității de respirație, a volumului de aer care intră și iese din plămâni și a vitezei fluxului de aer. Sunt utilizate în diagnosticarea unor boli precum astmul, BPOC și bronșita cronică. În acest articol, vom răspunde la întrebările despre de ce se efectuează testul funcției pulmonare, cine îl efectuează, când se face și cum se realizează.

Ce este Testul Funcției Pulmonare (SFT)?

Definiția și scopul SFT

Testele funcției pulmonare sunt utilizate pentru a evalua obiectiv performanța plămânilor dumneavoastră. Aceste teste, care nu necesită nicio intervenție în interiorul corpului, oferă date detaliate despre starea de sănătate a sistemului dumneavoastră respirator. Sunt teste fiziologice bazate pe măsurarea modificărilor de flux și volum care apar în timpul respirației.

SFT este un set de măsurători obiective care evaluează volumele, capacitățile, capacitatea de schimb gazos și viteza fluxului de aer ale plămânilor dumneavoastră. Vă permite să observați debutul sau simptomele oricărei boli. În același timp, puteți monitoriza nivelul de recuperare în procesul de tratament al unei boli deja existente.

Deși testele par simple, rezultatele pot determina diagnosticul și stadiul multor boli diferite. Specialistul poate solicita aplicarea unor teste variate pentru riscurile de boală pe care le anticipează în funcție de simptomele dumneavoastră actuale. Rezultatele acestor teste ajută, de asemenea, la determinarea tratamentului care trebuie aplicat împotriva bolii.

Ce funcții pulmonare sunt măsurate?

Testele funcției pulmonare măsoară volumul de aer care intră și iese din plămâni, dacă există o îngustare a căilor respiratorii și, dacă există o îngustare, dacă aceasta se ameliorează prin utilizarea medicamentelor. Evaluează sensibilitatea bronșică, capacitatea plămânului de a transfera oxigenul și oferă informații despre funcțiile mușchilor respiratori.

Cea mai utilizată metodă SFT este spirometria. Oferă informații de bază prin măsurarea cantității de aer care trece prin plămâni și a vitezei fluxului în timpul respirației. De asemenea, se măsoară cantitatea de oxigen care ajunge în sânge și cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră în timpul efortului.

În timpul testului, sunteți conectat la dispozitivele de testare a funcției pulmonare prin gură și vi se cere să respirați. Durata testului poate fi prelungită pentru a confirma diagnosticul. În unele cazuri, vi se poate cere să tușiți, să vă țineți respirația sau să respirați rapid în mod repetat.

Determinarea bolilor obstructive și restrictive

SFT joacă un rol critic în diagnosticul diferențial al tulburărilor respiratorii de tip obstructiv și restrictiv. Bolile de tip obstructiv duc la dificultăți în eliminarea aerului din plămâni din cauza îngustării căilor respiratorii. Boli precum BPOC și astmul fac parte din acest grup.

Bolile de tip restrictiv, pe de altă parte, cauzează imposibilitatea plămânilor de a se umfla complet din cauza întăririi țesutului pulmonar sau a incapacității peretelui toracic de a se extinde. Fibroza pulmonară și bolile neuromusculare se încadrează în această categorie.

Bolile care pot fi diagnosticate prin testul funcției pulmonare sunt următoarele:

• Astm
• BPOC
• Bronșită cronică
• Alergie
• Boli pulmonare interstițiale
• Sindromul de hipoventilație prin obezitate
• Sarcoidoza pulmonară
• Azbestoză
• Boli respiratorii restrictive din cauza tumorilor sau infecțiilor pulmonare
• Leziuni pulmonare

În ce situații se efectuează Testul Funcției Pulmonare?

Medicul dumneavoastră recomandă efectuarea unui test al funcției pulmonare atunci când există anumite simptome sau situații. Testul este utilizat într-o gamă largă, de la stabilirea diagnosticului până la monitorizarea tratamentului.

Simptome respiratorii cronice

Dacă aveți plângeri precum tuse prelungită, respirație șuierătoare și dificultăți de respirație, se efectuează SFT pentru a găsi cauza subiacentă. În situațiile în care trebuie aflat dacă dificultatea de respirație este de origine cardiacă sau pulmonară, acest test este una dintre primele metode la care se apelează.

Testul este aplicat persoanelor cu plângeri de tuse persistentă. Simptome precum senzația de constricție toracică, tusea cu expectorație sau respirația șuierătoare în timpul respirației pot necesita efectuarea testului. Dacă aveți dificultăți de respirație sau dificultăți în a respira adânc, medicul dumneavoastră poate solicita un SFT.

În diagnosticul diferențial al tusei cronice, testele de provocare bronșică joacă un rol important în distingerea cazurilor de tuse cronică asociată astmului. În special la pacienții cu simptome care scad sau cresc, aceste teste pot stabili diagnosticul.

Diagnosticarea astmului și a BPOC

SFT este un test standard de aur, în special în diagnosticarea BPOC. La prima prezentare, se aplică examinarea spirometrică, adică testul funcției pulmonare, pentru a pune diagnosticul bolii și a determina severitatea acesteia. Testul se efectuează la pacienții la care se suspectează astmul din cauza plângerilor de tuse, respirație șuierătoare și dificultăți de respirație, care sunt tipice pentru astm.

Prin testul funcției pulmonare pentru astm, se evaluează prezența și severitatea îngustării căilor respiratorii. Testul este recomandat persoanelor care fumează de mulți ani și au plângeri de tuse și respirație șuierătoare, prin urmare persoanelor cu vârsta peste 45 de ani care fumează de mulți ani.

În timp ce capacitatea respiratorie se îmbunătățește după administrarea medicamentelor la pacienții cu astm, această îmbunătățire nu este observată la pacienții cu BPOC. Aceasta se numește test de reversibilitate și are o importanță critică în diferențierea celor două boli.

Evaluarea preoperatorie

SFT se efectuează la pacienții care urmează să fie supuși unei intervenții chirurgicale pulmonare sau cardiace pentru a evalua posibilele riscuri postoperatorii. Testul poate fi aplicat pacienților care urmează să fie operați și înainte de a fi supuși anesteziei generale pentru a evalua riscul chirurgical.

Evaluarea corectă a sistemului respirator în perioada preoperatorie poate reduce riscurile cu care se poate confrunta pacientul în timpul și după operație. Unul dintre cele mai utilizate teste în evaluarea preoperatorie este spirometria.

Monitorizarea expunerii profesionale

SFT este utilizat pentru a monitoriza sănătatea pulmonară la persoanele expuse la substanțe nocive precum azbestul sau praful de cărbune. Se recomandă efectuarea regulată a testelor pentru cei expuși la aer poluat sau la boli profesionale.

SFT se aplică persoanelor cu boli profesionale care trebuie monitorizate și, în mod similar, celor care doresc să obțină un raport de aptitudine sportivă în anumite ramuri sportive. O radiografie pulmonară și un test al funcției pulmonare efectuate la angajare arată dacă persoana are afectări ale căilor respiratorii sau ale țesutului în monitorizările ulterioare.

Monitorizarea eficacității tratamentului

În boli cronice precum astmul, SFT poate fi efectuat la intervale regulate pentru a evalua eficacitatea medicamentelor utilizate și pentru a monitoriza răspunsul la tratament. Datorită testului funcției pulmonare, medicul dumneavoastră poate evalua efectul medicamentelor utilizate pentru tratament.

Monitorizarea eficacității tratamentului la persoanele cu simptome respiratorii cronice se realizează prin SFT. Testul este utilizat pentru a determina severitatea bolilor care cauzează întărirea țesutului pulmonar, cum ar fi fibroza pulmonară și sarcoidoza. Prin aceste măsurători, se obțin informații despre diagnosticul bolii, severitatea acesteia, alegerea tratamentului adecvat și monitorizarea tratamentului aplicat.

Cum se efectuează Testul Funcției Pulmonare?

Procesul de pregătire pre-test

Pentru a obține rezultate corecte de la test, trebuie să respectați anumite reguli. Medicul dumneavoastră vă poate cere să întrerupeți medicamentele bronhodilatatoare înainte de test. Trebuie să întrerupeți medicamentele cu acțiune scurtă cu 2 ore înainte și pe cele cu acțiune lungă cu 12 ore înainte.

Dacă fumați, renunțați la fumat cu cel puțin 24 de ore înainte de test. Consumul de alcool este, de asemenea, interzis cu 4 ore înainte de test. Trebuie să evitați exercițiile fizice intense cu 30 de minute înainte de test. Se recomandă să nu consumați băuturi cu cofeină, cum ar fi cafeaua și ceaiul, deoarece acestea pot afecta rezultatele testului.

Nu este necesar să fiți nemâncat în ziua testului, dar evitați mesele copioase. Așteptați cel puțin 2 ore de la ultima masă până la test. Alegeți haine confortabile și largi în locul celor care vă strâng zona pieptului și a abdomenului.

Măsurarea înălțimii și a greutății se face obligatoriu, nu se întreabă niciodată pacientul. Înălțimea este deosebit de importantă deoarece persoanele mai înalte au volume pulmonare mai mari. Înainte de test, medicul dumneavoastră va afla tipul, doza și momentul ultimei utilizări a medicamentelor pe care le luați, dacă există.

Manevrele efectuate în timpul testului

În timpul testului, veți sta în poziție așezată. Vi se va cere să scoateți hainele și bijuteriile care ar putea îngreuna respirația. Vi se va pune o clemă pe nas, astfel încât să respirați doar prin gură.

Veți introduce strâns între buze piesa bucală de unică folosință conectată la dispozitivul de spirometrie. Trebuie să aveți grijă să nu existe scurgeri de aer între piesa bucală și buze. Mai întâi, veți respira normal de 4-5 ori.

Apoi, la comanda tehnicianului, veți inspira cât mai adânc și puternic posibil. Fără să așteptați, veți începe să expirați rapid și puternic. Veți continua să expirați forțat în acest mod timp de cel puțin 6 secunde.

După ce ați expirat suficient timp, testul este finalizat prin solicitarea unei noi inspirații adânci. În timpul testului, s-ar putea să aveți amețeli, să obosiți sau să începeți să tușiți. În acest caz, spuneți specialistului despre disconfortul dumneavoastră, vi se va oferi o pauză pentru a vă odihni.

Durata și repetarea testului

Măsurătorile testului funcției pulmonare pot dura între 15 și 45 de minute. De obicei, partea de spirometrie este finalizată în 15-20 de minute. Durata testului se poate prelungi în funcție de performanța persoanei.

Aceleași manevre se repetă de cel puțin 3 ori consecutiv. Dintre testele efectuate corect, se alege cel cu cele mai mari valori. Se fac maximum 8 încercări, dacă nu se reușește, acest lucru este raportat medicului dumneavoastră.

În etapele ulterioare, se poate efectua o măsurătoare într-o cameră închisă pentru pletismografia corporală. În măsurarea difuziei gazelor, se administrează o cantitate mică de monoxid de carbon în aerul pe care îl respirați pentru a măsura cât de mult gaz absorb plămânii dumneavoastră. În testul de efort cardiopulmonar, se determină ritmul cardiac și cantitatea de oxigen din sânge în timp ce mergeți pe banda de alergare.

Procesul post-test

După finalizarea testului, vă puteți întoarce imediat la viața normală. Nu aveți nevoie de nicio perioadă de odihnă. Datele obținute sunt comparate cu valorile normale în funcție de vârsta, sexul și înălțimea dumneavoastră.

Medicul dumneavoastră evaluează rezultatele și determină starea funcțiilor pulmonare. Rezultatele sunt utilizate în diagnosticarea bolilor pulmonare și în crearea planului de tratament. Dacă este necesar, testul poate fi repetat în conformitate cu solicitările medicului dumneavoastră.

Rezultatele Testului Funcției Pulmonare și Evaluarea

Rezultatele testului vă sunt prezentate sub formă de date numerice și valori procentuale. Rezultatele sunt interpretate prin compararea cu valorile normale așteptate, determinate în funcție de vârsta, sexul, înălțimea și etnia dumneavoastră. Această evaluare oferă informații importante despre cât de eficient funcționează plămânii dumneavoastră.

Valorile FEV1 și FVC

FVC, adică capacitatea vitală forțată, arată volumul total de aer pe care îl puteți elimina forțat și rapid din plămâni după ce ați inspirat adânc. Această valoare măsoară capacitatea pulmonară. Persoanele sănătoase pot expira 80% din volumele lor pulmonare în 6 secunde sau mai puțin. La persoanele cu obstrucție a căilor respiratorii, acest timp se poate prelungi până la 20 de secunde.

FEV1 exprimă volumul expirator forțat în prima secundă. Măsoară cât aer expirați în prima secundă după ce ați inspirat adânc. Acest parametru oferă informații în special despre restricția din căile respiratorii mari. În bolile pulmonare obstructive, valoarea FEV1 scade.

Parametrii cei mai frecvent utilizați în evaluarea testului funcției pulmonare sunt FVC și FEV1. Prin evaluarea împreună a acestor două măsurători, se obțin informații cuprinzătoare despre funcția dumneavoastră pulmonară.

Semnificația raportului FEV1/FVC

Raportul FEV1/FVC arată raportul dintre aerul expirat în prima secundă și volumul total de aer. Acest raport are o importanță critică în diferențierea bolilor obstructive de cele restrictive. La un individ sănătos, valoarea normală este de 70-80%.

Dacă raportul FEV1/FVC este determinat sub 70%, se vorbește despre prezența obstrucției. În tulburarea obstructivă, se observă o scădere disproporționată a fluxului maxim de aer eliminat din plămâni față de volumul maxim. Această situație indică faptul că există o îngustare a căilor respiratorii în timpul expirării.

Pentru diagnosticul diferențial al bolilor obstructive, se efectuează un test de răspuns la bronhodilatator. După test, se administrează 400 mcg de salbutamol prin inhalare și măsurătorile se repetă după 15 minute. O creștere de peste 12% și 200 ml a valorii FEV1 este considerată pozitivă.

Interpretarea rezultatelor

Dacă FEV1/FVC este scăzut, dar FVC este normal, există o tulburare obstructivă. Dacă FEV1/FVC este normal, dar FVC este scăzut, există o tulburare restrictivă. Dacă ambele sunt scăzute, există un tip mixt, adică atât tulburare obstructivă, cât și restrictivă.

Un FEV1 scăzut indică faptul că ar putea exista o îngustare a căilor respiratorii. Un FVC scăzut înseamnă o scădere a capacității pulmonare. O scădere a raportului FEV1/FVC poate fi un semn al bolii pulmonare obstructive.

În tulburarea restrictivă, în timp ce raportul FEV1/FVC este normal, atât FVC, cât și FEV1 sunt scăzute. În situațiile în care FVC scade, dar raportul FEV1/FVC crește (85-90%), se vorbește, de asemenea, despre o tulburare restrictivă. Rezultatele testului trebuie evaluate de către medic împreună cu simptomele și constatările examinării dumneavoastră.

Întrebări frecvente despre Testul Funcției Pulmonare

Puteți găsi în această secțiune întrebările frecvente adresate de pacienți despre testul funcției pulmonare și răspunsurile acestora. Aceste informații vă vor ajuta să vă pregătiți pentru test și să înțelegeți mai bine procesul.

Dacă aveți simptome care persistă de mult timp, cum ar fi tusea cronică și respirația șuierătoare, se efectuează SFT pentru a găsi cauza subiacentă. Dacă aveți dificultăți de respirație, testul este aplicat pentru a afla dacă acestea sunt de origine cardiacă sau pulmonară. Înainte de operație, medicul dumneavoastră poate solicita testul din cauza simptomelor care ar putea indica o problemă pulmonară.

SFT este necesar pentru a înțelege dacă există o îngustare a căilor respiratorii din plămâni și pentru a determina dacă se transportă suficient oxigen în sânge. De asemenea, se efectuează pentru a observa efectele consumului de tutun, pentru a evalua efectul medicamentelor utilizate pentru tratament și pentru a detecta efectele factorilor externi, cum ar fi poluarea aerului, asupra plămânilor dumneavoastră.

SFT este efectuat de obicei în secția de Boli Pulmonare de către tehnicieni și medici instruiți în acest domeniu. Specialiștii în Boli Pulmonare, care se ocupă cu bolile plămânilor și ale sistemului respirator, au expertiza necesară pentru a interpreta cel mai corect rezultatele SFT.

Testul se realizează în spitale și policlinici, în laboratoare de spirometrie special concepute în acest scop. În mod similar, specialiștii în Medicină Internă și Medicina Familiei pot solicita, de asemenea, SFT. Tehnicianul care lucrează în laborator vă va informa despre test.

Se recomandă efectuarea testului pentru cei care au dificultăți de respirație, fumează de ani de zile, au o boală profesională și plângeri de tuse prelungită care nu trece. Dacă există simptome precum senzația de constricție toracică, tusea cu expectorație sau respirația șuierătoare, a sosit momentul pentru test.

SFT se aplică celor care fumează de mult timp, indiferent dacă au sau nu plângeri, celor care vor fi operați sub anestezie generală și celor care folosesc medicamente bronhodilatatoare din cauza bolilor pulmonare. Prin urmare, testul poate fi efectuat în momente diferite atât pentru diagnostic, cât și pentru monitorizarea tratamentului.

SFT este un test sigur. Deoarece inspirați adânc în timpul testului, s-ar putea să aveți amețeli, să obosiți sau să începeți să tușiți. În astfel de situații, spuneți specialistului care efectuează testul despre disconfortul dumneavoastră.

La unele persoane, pot apărea efecte secundare precum o ușoară senzație de disconfort sau amețeli temporare în timpul testului. Aceste efecte secundare sunt de obicei ușoare și temporare. Vi se va oferi o pauză pentru a vă odihni și veți putea continua testul mai confortabil. Totuși, dacă aveți o afecțiune respiratorie gravă, trebuie să informați în prealabil profesioniștii din domeniul sănătății.

Rezultatul SFT este obținut de obicei instantaneu de la dispozitiv. Dispozitivul înregistrează manevrele efectuate în timpul testului și generează un raport cu grafice și valori numerice. Totuși, este necesară o evaluare detaliată pentru ca acest raport să fie interpretat de către medic și să fie pus un diagnostic.

De exemplu, finalizarea majorității testelor durează între 30 și 60 de minute. Interpretarea rezultatelor trebuie făcută de către un medic sau specialist. Rezultatele pot fi influențate de mulți factori și pot să nu fie suficiente pentru a pune un diagnostic de sine stătător.

Principalele boli care pot fi diagnosticate prin SFT sunt următoarele:

• Astm și alergie
• BPOC și bronșită cronică
• Boli pulmonare interstițiale
• Fibroză pulmonară și sarcoidoză pulmonară
• Azbestoză
• Sindromul de hipoventilație prin obezitate
• Slăbiciunea mușchilor respiratori
• Îngustarea traheei

Testul poate evidenția anomalii în funcția pulmonară, dar nu este un instrument de diagnostic pentru cancer. Sunt necesare studii imagistice pentru a detecta tumorile.

Pe scurt, Testul Funcției Pulmonare

Testul funcției pulmonare este o metodă sigură și eficientă de evaluare a sănătății plămânilor dumneavoastră. Dacă aveți simptome precum tuse cronică, dificultăți de respirație sau respirație șuierătoare, este foarte normal ca medicul dumneavoastră să solicite acest test. Testul este sigur, rapid și nedureros. Datorită rezultatelor, medicul dumneavoastră poate determina ce boală aveți și poate planifica cel mai potrivit tratament.

În mod similar, puteți monitoriza prin acest test cât de eficient este tratamentul dumneavoastră actual. Dacă ați fumat mulți ani sau ați fost expus la substanțe nocive, efectuarea controalelor regulate este importantă pentru sănătatea plămânilor dumneavoastră.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!