Ce este foraminotomia cervicală? În ce situații și cui i se aplică?

Foraminotomia cervicală este o metodă chirurgicală aplicată pentru a elimina presiunea exercitată asupra măduvei spinării din cauza herniei de disc cervicale. În timpul operației, calea de trecere a nervului spinal este lărgită pentru a reduce efectul presiunii. Este preferată în special la pacienții care suferă de dureri de braț, amorțeală și dureri cronice de gât.

În acest articol, veți găsi răspunsuri la întrebări precum ce este foraminotomia cervicală, de ce se efectuează, cui i se aplică, cum decurge procesul chirurgical și durata spitalizării după intervenție. De asemenea, vom aborda în detaliu riscurile operației și procesul de recuperare.

Ce este foraminotomia cervicală?

Foraminotomia este o procedură chirurgicală concepută pentru a trata afecțiunile cauzate de compresia nervilor spinali. Termenul de foraminotomie derivă din cuvântul foramen, care se referă la deschiderile din coloana vertebrală prin care rădăcinile nervoase ies din măduva spinării.

Foraminotomia cervicală se concentrează în mod specific pe problemele coloanei vertebrale din zona gâtului. În această procedură, chirurgul lărgește deschiderile numite foramen pentru a ameliora compresia nervoasă. Astfel, durerea scade și funcția se îmbunătățește.

În timpul operației, pielea din spatele gâtului este incizată, iar mușchii gâtului adiacenți sunt separați pentru a vizualiza lamina. Ulterior, cu instrumente speciale de tăiere a osului, partea discului herniat care exercită presiune asupra nervului și excrescențele osoase crescute anormal sunt curățate.

Compresia nervoasă la nivelul coloanei cervicale

Compresia nervoasă la nivelul coloanei cervicale apare ca urmare a presiunii exercitate de țesuturile din jurul măduvei spinării. Această presiune împiedică funcționarea normală a măduvei spinării și există o probabilitate mare de a cauza leziuni permanente pe termen lung.

Printre afecțiunile care duc la compresia nervoasă se numără herniile de disc, excrescențele osoase și stenoza spinală. Când dimensiunea acestor tuneluri osoase numite foramen scade, nu rămâne suficient spațiu pentru rădăcinile nervoase. Ca rezultat, se exercită presiune asupra acestor structuri.

În regiunea cervicală, compresia rădăcinii nervoase se manifestă de obicei sub formă de dureri de gât sau de braț, amorțeală, slăbiciune și senzație de furnicături. Slăbiciunea musculară la nivelul brațelor afectează negativ activitățile zilnice și calitatea vieții.

Scopul operației

Scopul principal al operației de foraminotomie cervicală este de a elimina presiunea exercitată asupra măduvei spinării și a rădăcinilor nervoase. Aceasta vizează tratarea afecțiunilor care cauzează compresia rădăcinii nervoase, cum ar fi herniile de disc, excrescențele osoase sau stenoza spinală.

Operația urmărește îmbunătățirea calității vieții prin ameliorarea durerii și restabilirea funcției. De asemenea, corectarea simptomelor neurologice sau prevenirea progresiei acestora se numără printre obiectivele importante ale acestei intervenții.

Este preferată în special la pacienții care suferă de dureri de braț și au dureri de gât mai reduse. Avantajul principal al acestei operații este că nu necesită fuziunea gâtului, păstrând astfel cât mai multă mobilitate posibil.

Foraminotomia cervicală este o opțiune potrivită pentru pacienții cu simptome semnificative de compresie nervoasă care nu răspund la tratamentele conservatoare. În unele cazuri, poate fi aplicată împreună cu alte metode de chirurgie spinală, cum ar fi laminectomia cervicală.

În ce situații se efectuează foraminotomia cervicală?

Hernia de disc cervicală și compresia nervoasă

Când discurile din coloana cervicală se uzează sau se herniază, pot exercita presiune asupra rădăcinilor nervoase. În acest caz, foraminotomia cervicală intervine pentru a elimina presiunea exercitată asupra măduvei spinării. Deoarece discul herniat exercită presiune asupra nervilor sensibili ai măduvei spinării, pot apărea dureri la nivelul gâtului, umărului, brațului și spatelui, în funcție de nervul afectat.

Atunci când se ia decizia de operare la pacienții cu compresie a rădăcinii nervoase, este necesar să se distingă dacă afecțiunea care cauzează presiunea provine din țesutul herniat moale sau din osul dur. Dacă un osteofit din țesutul osos provoacă această durere, opțiunea chirurgicală poate deveni mai prioritară.

Foraminotomia cervicală anterioară este principal asociată cu radiculopatia cervicală. Această afecțiune este legată de leziunile secundare compresiei unei rădăcini nervoase din coloana cervicală. Operația este indicată în cazurile de radiculopatie unilaterală dezvoltată din cauza excrescențelor osteofitice posterolaterale sau a fragmentelor de disc.

Durerea cronică de gât

Când vorbim despre durerea cronică de gât, prima boală care vine în minte este hernia de disc cervicală. Durerile care nu pot fi controlate prin fizioterapie și medicamente și care afectează calitatea vieții pot necesita intervenție chirurgicală.

Dacă durerea persistentă și slăbiciunea afectează activitatea zilnică și nu există o reducere a durerilor în ciuda tratamentului conservator, sunt recomandate opțiunile chirurgicale. La pacient apar dureri, slăbiciune, furnicături și amorțeală. În timp, aceste dureri și simptome se pot manifesta și în alte părți ale corpului, cum ar fi șoldul.

Durerea de braț și amorțeala

Durerea de gât însoțită de durerea de braț sugerează hernia de disc cervicală. De obicei, se manifestă sub formă de dureri între gât sau braț, amorțeală, slăbiciune și senzație de furnicături. Durerile care pornesc de la gât și radiază spre braț apar din cauza presiunii discurilor din zona gâtului asupra rădăcinilor nervoase.

Apar simptome precum amorțeala sau furnicăturile la nivelul brațului și mâinii, și pierderea forței în mușchii brațului. În acest tip de durere, pacientul poate simți dificultăți în a-și susține brațul. La pacienții cu hernie de disc cervicală avansată, poate apărea amorțeală și pierderea forței în mâini.

Durerea care crește odată cu mișcarea gâtului, amorțeala resimțită în degete și brațe, și în special slăbiciunea la nivelul mâinilor și degetelor sunt factori eficienți în luarea deciziei de operare. Simptome precum dificultatea de a apuca obiecte, pierderea reflexelor la nivelul brațelor și scăparea involuntară a obiectelor sunt, de asemenea, importante.

Eșecul tratamentelor conservatoare

Este important de știut că evoluția naturală a radiculopatiei cervicale este destul de benignă. Marea majoritate a pacienților (75-90%) se vindecă complet în timp prin metode de tratament non-chirurgicale. Prin urmare, operația este considerată ca ultimă soluție doar în anumite situații obligatorii.

Durerea insuportabilă de braț care nu răspunde la un tratament conservator puternic de cel puțin 6-12 săptămâni se numără printre indicațiile chirurgicale. În cazul durerii care radiază în braț și al pierderii forței, rezistente la tratamentul medical, se ia decizia de chirurgie endoscopică a herniei de disc cervicale.

Pacienții cu mieloradiculopatie care prezintă pierdere motorie progresivă sau semnificativă și semne de compresie a măduvei spinării necesită evaluare chirurgicală. Dacă există un deficit neurologic, operația poate fi necesară fără a aștepta tratamentul conservator.

Cui i se aplică foraminotomia cervicală?

Pacienți cu compresie a rădăcinii nervoase

Selectarea adecvată a pacientului este factorul determinant pentru succesul operației de foraminotomie cervicală. Această metodă este semnificativă în special la pacienții cu simptome unilaterale și compresie radiculară la unul sau două niveluri. Simptomele pacientului trebuie evaluate împreună cu studiile imagistice preoperatorii, iar compresia rădăcinii nervoase în canalul lateral sau foramen trebuie confirmată.

În herniile de disc cu localizare laterală și stenozele foraminale izolate, foraminotomia cervicală posterioară este o abordare care poate fi preferată. La pacienții tineri, în prezența unui fragment de disc moale cu localizare laterală, rata de succes a abordării posterioare este mai mare decât cea a discectomiei anterioare. Pe măsură ce vârsta pacientului avansează și stenoza osoasă foraminală crește, succesul chirurgical scade.

Această metodă poate fi aplicată în stenoze foraminale pe mai multe niveluri fără stenoză de canal central. De asemenea, poate fi luată în considerare în simptomele radiculare persistente după discectomia anterioară și chirurgia de fuziune. Atunci când pacientul este selectat corect, se obține o îmbunătățire simptomatică în proporții de până la 91-97%.

Pacienți cu radiculopatie cervicală

Pacienții cu radiculopatie cervicală reprezintă grupul țintă principal al acestei operații. Durerea radiculară persistentă care nu a răspuns la niciun tratament conservator și deficitul neurologic progresiv sunt principalele indicații. În prezența simptomelor radiculare cauzate de compresia foraminală, decompresia oferă rezultate de succes.

Herniile de disc foraminale moi pot fi extrase și se poate asigura decompresia în stenoza foraminală cauzată de osteofite sau artropatia fațetară. Pentru hernia de disc foraminală moale acută, apariția bruscă a simptomelor este o constatare tipică. Prin urmare, înainte de a aplica chirurgia, este necesară încercarea metodelor de tratament conservator, cum ar fi tratamentul antiinflamator, fizioterapia, injecțiile epidurale sau blocurile radiculare.

Situații în care operația nu este potrivită

În schimb, în unele cazuri, foraminotomia cervicală nu este potrivită. Această metodă este contraindicată în cazurile de mielopatie cauzată de compresia centrală anterioară. În prezența deformării și instabilității cervicale, laminaforaminotomia posterioară nu este recomandată.

Prezența traheostomiei, radioterapia cervicală anterioară și herniile de disc la joncțiunea cervicotoracică sunt contraindicații. Pacienții cu comorbidități medicale semnificative care cresc riscul de chirurgie, anestezie sau complicații pot să nu fie candidați potriviți. Pacienții cu simptome bilaterale pot să nu beneficieze doar de această operație.

Nu este recomandată pacienților cu hernie de disc extrudată sau migrată, spondilolistezis sau canal spinal îngust. De asemenea, nu trebuie aplicată pacienților la care înălțimea discului a scăzut cu mai mult de 50%, care au antecedente de chirurgie la același nivel și care prezintă diateză hemoragică.

Cum se efectuează operația de foraminotomie cervicală?

Pregătirea preoperatorie

După luarea deciziei de operare, pacientul trece printr-un proces detaliat de pregătire. În cadrul discuției cu chirurgul, sunt abordate istoricul medical, medicamentele utilizate și preocupările legate de operație. În această etapă, pacientul trece printr-o evaluare medicală cuprinzătoare, incluzând examenul fizic și studii imagistice precum RMN sau CT.

Se efectuează analize de sânge pentru a verifica problemele de sănătate subiacente, cum ar fi anemia sau tulburările de coagulare, care ar putea afecta operația și recuperarea. Este extrem de important să oferiți o listă completă a tuturor medicamentelor, inclusiv a celor fără prescripție medicală și a suplimentelor. Pacienții primesc instrucțiuni să nu mănânce sau să consume băuturi pentru o anumită perioadă înainte de operație, de obicei după miezul nopții din ziua precedentă.

Deoarece foraminotomia cervicală se efectuează de obicei sub anestezie generală, pacienții trebuie să aranjeze pe cineva care să îi conducă acasă după procedură. Este necesar să nu conduceți vehicule sau să nu operați utilaje grele timp de cel puțin 24 de ore după operație. De asemenea, crearea unei zone de odihnă confortabile acasă, asigurarea accesului ușor la obiectele necesare și eliminarea obstacolelor care ar putea crea pericol de împiedicare fac parte din procesul de pregătire.

Procesul chirurgical

În ziua procedurii, pacientul vine la centrul chirurgical sau la spital și finalizează procedurile de înregistrare. Asistenta efectuează o evaluare finală, verifică semnele vitale și confirmă procedura. După intrarea în sala de operație, anestezistul administrează anestezia generală. Pacientul este de obicei așezat pe masa de operație în poziție culcată pe burtă, deoarece această poziție oferă chirurgului cel mai bun acces la coloana vertebrală.

Chirurgul incizează pielea din spatele gâtului. Incizia are de obicei 1-2 cm lungime, în funcție de locația și amploarea procedurii. Ulterior, chirurgul îndepărtează cu grijă mușchii și țesuturile pentru a ajunge la deschiderea foramenului prin care nervii spinali ies din măduva spinării. Mușchii gâtului adiacenți sunt separați și trași în ambele părți pentru a vedea partea din spate a osului care înconjoară coloana vertebrală, numită lamina.

Apoi, cu instrumente speciale de tăiere a osului, partea discului herniat care exercită presiune asupra nervului și excrescențele osoase crescute anormal sunt șlefuite. Chirurgul ușurează presiunea asupra nervului afectat prin îndepărtarea excrescențelor osoase, a materialului discului herniat sau a altor obstacole care cauzează compresia nervoasă. După eliminarea presiunii asupra nervului, incizia este închisă folosind suturi sau capse și se aplică un pansament steril pentru a proteja zona operată.

Primele ore după operație

Imediat după procedură, pacientul este dus într-o cameră de recuperare. Aici, este ținut sub observație în timp ce se trezește din efectul anesteziei, iar semnele vitale sunt verificate regulat. Durerea postoperatorie este normală și este controlată cu analgezice administrate intravenos sau oral.

Pentru a proteja incizia din zona gâtului și stabilitatea coloanei vertebrale, se recomandă de obicei utilizarea unui guler cervical. Astfel, mișcările gâtului sunt restricționate, ajutând la vindecare. La câteva ore după operație, se începe cu alimente lichide și se trece la alimente solide pe măsură ce sunt tolerate. Pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge și a regla mișcările intestinale, se încurajează efectuarea de mici mișcări în pat și începerea unor plimbări scurte însoțite de o asistentă sau un fizioterapeut, de obicei la câteva ore după operație sau a doua zi.

Durata spitalizării după foraminotomia cervicală

Durata spitalizării variază de obicei între 1 și 3 zile. Majoritatea pacienților pot merge acasă în ziua în care au fost operați, dar unii pot necesita spitalizare timp de o noapte pentru observație. Spitalizarea poate fi menționată și ca fiind de 1-2 zile.

Medicii iau decizia de externare după ce se asigură că controlul durerii pacientului este asigurat, că acesta poate efectua mișcările de bază în mod independent și că nu prezintă risc de complicații. Pacienții au nevoie de cineva care să îi însoțească pe drumul spre casă și să îi ajute în perioada inițială de recuperare.

Riscurile și complicațiile operației

Ca orice procedură chirurgicală, foraminotomia cervicală implică anumite riscuri. Deși peste 90% dintre pacienți se vindecă fără complicații, este important să cunoașteți riscurile posibile. În timp ce rata complicațiilor minore este de aproximativ 3-4%, riscul complicațiilor grave este de 1-2%.

Riscuri care pot apărea în timpul operației

În timpul operației pot apărea situații precum leziuni nervoase, sângerări excesive și scurgeri de lichid cefalorahidian. Deteriorarea rădăcinii nervoase duce la dureri în braț, slăbiciune în grupele musculare și tulburări senzoriale. Leziunea arterei vertebrale este una dintre complicațiile rare, dar grave.

Scurgerea de lichid cefalorahidian poate ieși în exterior prin locul plăgii după operație. În acest caz, poate fi necesară o intervenție suplimentară pentru repararea cateterului spinal sau a locului plăgii. Deși riscul de sângerare este scăzut, utilizarea medicamentelor antiinflamatoare poate crește acest risc.

Leziunea măduvei spinării este rară, dar poate cauza paralizie. În special la pacienții obezi, poate apărea pierdere excesivă de sânge în poziție pronată. Embolia gazoasă și ischemia măduvei spinării din cauza hipotensiunii sunt, de asemenea, pericole ale poziției șezânde.

Complicații postoperatorii

La 6 săptămâni după operație, iritația gâtului este observată la 18% dintre pacienți. În primele 30 de zile, durerea radiculară reziduală persistă la 8% dintre pacienți și poate necesita revizuire chirurgicală. Apariția unui nou deficit neurologic este o situație rară.

Infecția se poate dezvolta în zona inciziei pielii, în zona operației sau în os. Există, de asemenea, riscuri grave de infecție, cum ar fi meningita și formarea de abcese. După operație se poate dezvolta o deformare a gâtului și poate fi necesară o intervenție chirurgicală suplimentară pentru instabilitatea coloanei cervicale.

Paraliziile temporare ale rădăcinii nervoase sunt cea mai frecventă complicație neurologică. Acestea se vindecă de obicei în 6 zile. C5, fiind cea mai lungă rădăcină, este cea mai afectată. Dificultățile respiratorii sau pneumonia sunt de obicei temporare.

Factori de risc

Durata durerii radiculare preoperatorii a fost stabilită ca factor de risc pentru rezultate negative. Spondilolistezisul asociat sau protruzia discului mediolateral crește riscul de eșec chirurgical și complicații. Instabilitatea spinală cervicală poate apărea din cauza rezecției agresive a articulației fațetare.

Întrebări frecvente

Cât durează operația?

Una dintre problemele care îi preocupă cel mai mult pe pacienți înainte de operație este cât va dura intervenția. Operația de foraminotomie cervicală se finalizează de obicei în câteva ore. Durata variază în funcție de numărul de niveluri care vor fi tratate și de complexitatea operației.

În timp ce intervenția pe un singur nivel durează mai puțin, operațiile pe mai multe niveluri durează natural mai mult timp. Experiența chirurgului și tehnica utilizată influențează, de asemenea, durata. Trebuie luat în calcul timpul suplimentar pentru intrarea pacienților în sala de operație și pregătirea pentru anestezie.

Cum decurge procesul de recuperare?

Procesul de recuperare variază în funcție de tipul de operație efectuată. Pacienții prezintă de obicei o îmbunătățire în câteva săptămâni până la câteva luni. În primele zile, umflarea și disconfortul în zona operată sunt normale.

Pe parcursul primei săptămâni, ar trebui să vă concentrați pe odihnă și să vă creșteți nivelul de activitate treptat. Se recomandă plimbări ușoare pentru a susține circulația sângelui, dar evitați ridicarea greutăților sau activitățile obositoare. Ajungând la a doua săptămână, mulți pacienți încep să simtă o reducere semnificativă a durerii și a disconfortului.

În procesul de recuperare post-chirurgicală, se recomandă fizioterapia și controalele regulate. Astfel, este posibil să întăriți mușchii din jurul coloanei vertebrale și să creșteți mobilitatea.

Va exista durere după operație?

Durerea postoperatorie este normală și este controlată cu analgezice prescrise de medic. De obicei, poate fi controlată cu medicamente eliberate pe bază de rețetă. Este posibil să simțiți disconfort în zona operației, această situație se va reduce treptat în timp.

Odihna după operație și un somn suficient susțin procesul de vindecare al corpului. Repausul ajută la reducerea durerii și la accelerarea vindecării. Alimentația sănătoasă și aportul adecvat de lichide sunt, de asemenea, factori importanți care susțin procesul de recuperare.

Când se poate reveni la activitățile normale?

Perioada de revenire la locul de muncă variază. Pentru cei care lucrează la birou se acordă de obicei concediu medical de 2-4 săptămâni, iar pentru cei care prestează muncă fizică, 6-12 săptămâni. În timp ce mulți pacienți pot reveni la munci ușoare în 1-2 săptămâni, cei care lucrează în locuri solicitante din punct de vedere fizic pot avea nevoie de 4-6 săptămâni sau mai mult.

La 2-4 săptămâni după operație se poate începe utilizarea pe termen scurt a computerului. Activitățile ușoare, cum ar fi mersul pe jos, pot fi începute după 2-4 săptămâni. Înotul poate fi adecvat după 6-8 săptămâni. Pentru ridicarea greutăților, alergare și sporturi de contact, este de obicei necesar să așteptați 3-6 luni.

Pentru condusul mașinii se recomandă de obicei să așteptați cel puțin 2-4 săptămâni. Trebuie obținută aprobarea chirurgului.

Pe scurt, foraminotomia cervicală

Foraminotomia cervicală este o soluție eficientă pentru compresia nervoasă cauzată de gât care nu răspunde la tratamentele conservatoare. Fără îndoială, înainte de a lua decizia de operare, trebuie încercat un tratament conservator de cel puțin 6-12 săptămâni. Atunci când pacientul este selectat corect, rata de succes este destul de ridicată.

Procesul de recuperare variază de la o persoană la alta, dar majoritatea pacienților simt o îmbunătățire semnificativă în câteva săptămâni. Dacă lucrați la birou, puteți reveni la muncă după 2-4 săptămâni. Dacă prestați muncă fizică, această perioadă poate ajunge la 6-12 săptămâni.

Respectarea recomandărilor medicului dumneavoastră, efectuarea controalelor regulate și finalizarea completă a programului de fizioterapie sunt de o importanță critică pentru rezultate de succes.