Accident vascular cerebral (AVC) și spasticitate: tratamentul cu toxină botulinică
Ce este spasticitatea?
Spasticitatea este un simptom și un semn neurologic care apare atunci când anumiți mușchi devin excesiv de activi, ducând la rigiditate musculară, duritate sau spasme. Creșterea activității musculare, scăderea relaxării mușchiului și contracțiile succesive se manifestă prin aceste simptome. Dacă spasticitatea s-a instalat, apar limitări severe ale mișcării, durere, poziționare deficitară și restricție articulară, precum și imposibilitatea de a efectua multe activități, cu deteriorarea calității vieții prin slăbirea îngrijirii personale și a igienei insuficient asigurate.
Ce afecțiuni cauzează spasticitatea?
Accident vascular cerebral și alte leziuni cerebrale (traumatism, leziune anoxică-hipoxică etc.)
Leziune medulară
Scleroză multiplă (SM)
Paralizie cerebrală (afectarea cerebrului înainte de naștere, în timpul nașterii sau după naștere, din orice cauză)
Alte tulburări neurologice care afectează zonele cerebrale și medulare legate de mișcare.
Cum se abordează tratamentul spasticității?
Tratamentul spasticității implică o abordare multidisciplinară. Constă în tratament medicamentos, aplicat împreună cu kinetoterapie (fizioterapie).
Tratamentul este evaluat individual pentru fiecare pacient și se stabilesc obiectivele terapeutice.
Opțiunile de tratament sunt revizuite luând în considerare severitatea, distribuția, durata și leziunile tisulare cauzate de afecțiunile subiacente.
Pacienții trebuie tratați în centre în care lucrează clinicieni cu pregătire, experiență și răbdare suficiente și care dispun de echipamente și spații adecvate.
La planificarea tratamentului, evaluarea pacientului împreună cu familia și îngrijitorii săi este foarte importantă pentru stabilirea unor obiective realiste și a așteptărilor privind rezultatele.
Utilizarea toxinei botulinice de tip A în tratamentul spasticității
Astăzi, aplicarea toxinei botulinice în tratamentul spasticității, împreună cu fizioterapia, reprezintă o opțiune terapeutică eficientă în ameliorarea capacității funcționale a pacientului, sigură, cu efecte secundare reduse și cu beneficii la utilizare pe termen lung.
Ce este toxina botulinică tip A și cum se administrează?
Este denumirea comercială a toxinei botulinice obținută în laborator din bacteria Clostridium botulinum. Injectată în mușchi în cantități mici, este un agent terapeutic eficient în tratamentul mușchilor spastici cu activitate musculară excesivă.
Pentru punctul de injectare se efectuează examinarea mușchiului și a articulației, iar injecția se face în corpul mușchiului, pe baza evaluării anatomice.
Se injectează direct în mușchiul spastic, în câteva locuri apropiate de terminațiile nervoase. Medicamentul își exercită efectul la nivelul terminațiilor nervoase, blocând eliberarea neurotransmițătorului numit acetilcolină, iar mușchiul nu se mai contractă ca înainte.
Prin utilizarea în doze repetate se obține o activitate prelungită, iar boala se ameliorează. Decizia de repetare a injecțiilor și frecvența acestora se stabilesc în funcție de răspunsul pacientului la tratament și de ameliorările observate.
Când începe efectul toxinei botulinice?
Efectul începe în 1-15 zile după administrare și atinge nivelul maxim în 1-1,5 luni. Durează în medie 3-4 luni. Prin injecții repetate apare un efect crescând. Se recomandă un interval de cel puțin 3 luni între injecții.
Care sunt efectele secundare ale toxinei botulinice?
Ca la orice medicament, pot apărea unele efecte secundare. Majoritatea apar în prima săptămână după administrare, sunt în general de intensitate ușoară-moderată și sunt tranzitorii. În zona injectării pot apărea sensibilitate la durere și vânătăi. De asemenea, ca efecte secundare raportate rar pot apărea simptome asemănătoare gripei, dureri articulare, cefalee, erupții cutanate, greață, amețeli.
Ce vă poate oferi tratamentul?
Este foarte important să fim realiști în privința a ceea ce este posibil, ținând cont de severitatea spasticității, și să stabilim obiective adecvate. Aceste obiective sunt:
Echilibru, mobilitate, așezare și poziționare mai bune,
Oboseală mai redusă,
Capacitatea de a-și satisface singur nevoile (a mânca, a se îmbrăca, a se curăța etc.),
Prevenirea problemelor musculare și articulare,
Mai puține escare de decubit,
Reducerea problemelor cauzate de contracții,
Creșterea confortului, reducerea durerii și ameliorarea somnului,
Corectarea imaginii corporale prin modificări cosmetice,
Creșterea efectului kinetoterapiei.
Actualizat la 18.05.2015.
