Transferul de blastocist, aplicat odată cu dezvoltarea tehnologiei, este una dintre metodele avansate de fertilizare in vitro (FIV).
În cazul unei sarcini care apare pe cale naturală, embrionul unicelular, rezultat din unirea celulelor ovariene și a celulelor spermatice, adică din fertilizare, se deplasează prin trompe pentru a se fixa în uterul mamei, la aproximativ 5-6 zile după fertilizare. Embrionul, al cărui volum crește și care iese din membrana ce îl înconjoară, se numește în această etapă blastocist.
Spre deosebire de tratamentul clasic de FIV, în care transferul embrionilor în uterul mamei se face la 2-3 zile după fertilizare, în cazul transferului de blastocist embrionii sunt păstrați în mediu de laborator până în ziua 5-6 a dezvoltării lor și li se urmărește evoluția. Atunci când se ajunge la stadiul de blastocist, se efectuează transferul embrionului. Testul de sarcină poate fi efectuat la 12 zile după transfer.
Prin această procedură, șansa de sarcină a cuplurilor care nu pot avea copii crește considerabil față de metodele clasice. Totuși, nu este potrivită pentru fiecare caz. Momentul în care embrionul va fi transferat trebuie decis luând în considerare criterii individuale, precum caracteristicile actuale ale pacientei, dezvoltarea în interiorul uterului și istoricul tratamentului.
Cui se aplică transferul de blastocist?
Transferul de blastocist este preferat, în general,
la femeile sub 35 de ani
celor care au 5 sau mai mulți embrioni de calitate în ziua 3 după fertilizare
la cuplurile la care, în tentativele anterioare, nu s-a produs sarcină, deși au fost transferați embrioni de calitate în ziua 2 sau 3
la cuplurile care nu doresc sarcină multiplă.
Care sunt avantajele transferului de blastocist?
Prin selectarea embrionilor cu șanse mai mari de dezvoltare, cuplurile obțin mai multe șanse de sarcină.
Deoarece se transferă doar unul sau doi dintre cei mai buni embrioni, rata sarcinilor multiple scade.
Reprezintă o metodă alternativă de tratament pentru cuplurile cu mai multe tentative eșuate.