Transplantul allogenic de măduvă osoasă este o procedură în care celulele stem sănătoase, prelevate din măduva osoasă a unui donator compatibil, sunt introduse în locul celulelor stem ale pacientului. În transplantul allogenic de celule stem, graftul de celule stem trebuie să fie curățat de celule maligne și să conțină celule capabile să lupte, prin intermediul sistemului imunitar, împotriva substanțelor străine. Celulele stem din măduva osoasă sunt, de regulă, recoltate în mod repetat din osul șoldului posterior, până se strânge un anumit număr de celule. Însă, dacă nu se pot obține suficiente celule din acest loc, măduva poate fi recoltată și din osul șoldului anterior sau din stern (osul pieptului). Deși numărul minim de celule medulare necesar pe termen lung la oameni nu este cunoscut cu exactitate, cantitatea de celule medulare recoltate variază, în general, în funcție de diagnostic, de tipul și intensitatea condiționării pretransplant.
Ce este transplantul allogenic de măduvă osoasă?
Prin transplantul allogenic de măduvă osoasă, o metodă folosită pentru a restabili producția normală de sânge și pentru a trata boli precum cancerul, măduva osoasă bolnavă este înlocuită cu măduvă osoasă sănătoasă provenită de la un donator. După transplant, celulele ajung în măduva osoasă a pacientului și îi iau locul celulelor stem proprii. Ulterior, se transformă în toate componentele sângelui și ale sistemului imunitar, inclusiv globulele roșii, globulele albe și trombocitele. Celulele noi pot fi tratate în laborator înainte de transplant. Este important să se efectueze chimioterapie și radioterapie înainte de transplant. În acest fel, celulele canceroase sunt distruse și se creează un spațiu în măduva osoasă pentru celulele stem transplantate. În același timp, devine mai dificil pentru sistemul imunitar să respingă celulele noi.
Celulele pentru transplant pot fi obținute nu doar din măduva osoasă, ci și din diverse surse, precum sângele periferic și sângele din cordonul ombilical. Din acest motiv, termenul „transplant de măduvă osoasă” a fost înlocuit de termenul „transplant de celule stem hematopoietice”. Celulele stem hematopoietice primesc denumiri diferite în funcție de sursa lor, adică de la cine sunt obținute. Celulele stem obținute de la pacientul însuși se numesc autologe, cele provenite de la un geamăn identic se numesc singenice, iar cele obținute de la un donator diferit de pacient sau de geamănul identic se numesc alogenice.
Transplantul allogenic de măduvă osoasă pentru ce boli se aplică?
Transplantul allogenic de măduvă osoasă este folosit, în principal, la pacienții cu cancer, dar este și o procedură utilizată în tratamentul unor boli care provoacă insuficiență a măduvei osoase. Tulburările pentru care transplantul allogenic de măduvă osoasă este preferat sunt următoarele:
Tulburări maligne
Leucemie mieloidă acută
Leucemie limfoblastică acută
Leucemie mieloidă cronică
Sindroame mielodisplazice
Tulburări mieloproliferative
Limfom non-Hodgkin
Boala Hodgkin
Leucemie limfocitară cronică
Mielom multiplu
Leucemie mieloidă cronică juvenilă
Tulburări nemaligne
Anemie aplastică
Hemoglobinurie paroxistică nocturnă
Anemia Fanconi
Anemia Blackfan-Diamond
Talasemie majoră
Anemie falciformă
Imunodeficiență combinată severă
Sindromul Wiskott-Aldrich
Erori congenitale ale metabolismului
Cui se aplică transplantul allogenic de măduvă osoasă?
Transplantul allogenic de măduvă osoasă se aplică, de regulă, pacienților cu risc ridicat și cu afecțiuni care necesită tratament avansat. Acest tratament este o metodă eficientă folosită în tratamentul multor boli hematologice, maligne și nemaligne. De asemenea, transplantul allogenic de măduvă osoasă este preferat atunci când sistemul imunitar este grav suprimat și este necesară obținerea de celule donatoare. Pentru efectuarea acestei proceduri este necesară o compatibilitate HLA (antigen leucocitar uman) completă între donator și receptor.
Cum se alege donatorul și cum decurge pregătirea?
După ce s-a stabilit că transplantul allogenic de măduvă osoasă este un tratament necesar pentru pacient, se începe căutarea unui donator adecvat. Donatorul poate fi un membru al familiei, o rudă sau o persoană străină fără asemănare genetică. Compatibilitatea este importantă pentru a crește șansele de succes ale transplantului.
Înainte de începerea transplantului, pacientul primește un tratament de condiționare. Acest tratament constă în radioterapie și chimioterapie. Chimioterapia și radioterapia sunt inițiate la scurt timp după internarea în spital. În acest fel, celulele canceroase rămase sunt distruse și sistemul imunitar este suprimat. Scopul este de a slăbi sistemul imunitar pentru a preveni respingerea celulelor donatoare. Acest tratament de condiționare asigură deplasarea noilor celule transplantate, prin circulația sanguină, către măduva osoasă a pacientului și creșterea celulelor donatoare acolo.
Cum se efectuează procedura de transplant?
Transplantul de celule stem sau de măduvă osoasă are loc la 1-3 zile după ultima doză de chimioterapie și radioterapie. Uneori, celulele pot fi tratate în laborator înainte de transplant. Atunci când nu se efectuează nicio modificare asupra celulelor recoltate de la donator, acesta se numește transplant nemodificat.
Primul pas al procedurii de transplant este recoltarea măduvei osoase de la donator. Măduva osoasă este recoltată, de obicei, de la donatorul aflat sub anestezie, prin introducerea unui ac gol în regiunea posterioară a șoldului. Poate apărea durere în zonă timp de aproximativ o săptămână. Apoi se efectuează procedura de transplant, similară unei transfuzii simple de sânge.
Cum decurge perioada după transplant?
Noua măduvă osoasă transplantată nu se vindecă imediat după transplant. Celulele stem ale noii măduve ajung la oase și trec printr-un proces de creștere. După procedura de transplant, procesul de tratament și monitorizare al pacientului trebuie să continue cel puțin 1 an.
Care sunt posibilele complicații după transplant?
Unele complicații importante care pot apărea după transplant sunt următoarele:
Respingerea și eșecul grefei: Celulele transplantate pot fi distruse de sistemul imunitar al pacientului sau celulele măduvei osoase pot să nu funcționeze suficient. Această situație apare, de obicei, în primele 60 de zile după transplant, dar poate apărea și mai târziu.
Infecții: Din cauza medicamentelor imunosupresoare utilizate după transplant, pacienții sunt mai vulnerabili la infecții. Riscul infecțiilor fungice și virale crește în special. Pentru aceasta se iau măsuri de prevenire a infecțiilor.
Toxicități genitourinare: Chimioterapia în doze mari înainte de transplant poate provoca unele probleme ale căilor urinare, în special cistită hemoragică. Această complicație poate fi controlată cu medicamente adecvate și tratament cu fluide.
Toxicități hepatice: Leziunile care apar în vasele hepatice după transplant se pot manifesta prin semne precum creșterea în greutate, durerea abdominală și acumularea de lichid. Această situație este gestionată prin tratament adecvat și cu anumite medicamente.
Boala grefă-contra-gazdă acută (GVHD): Aproximativ jumătate dintre pacienți dezvoltă boala grefă-contra-gazdă. Această boală reprezintă cea mai importantă barieră în calea transplantului allogenic de măduvă osoasă. Boala grefă-contra-gazdă este acută și apare, de obicei, în primele 100 de zile după transplant. Celulele noi pot ataca țesuturile pacientului. Boala poate afecta pielea, sistemul gastro-intestinal și ficatul. Severitatea poate varia și poate fi necesar tratamentul.
Aceste complicații se încearcă a fi gestionate prin evaluări de risc înainte de transplant și prin îngrijire atentă și monitorizare după acesta.
Întrebări frecvente
În transplantul de măduvă osoasă autolog, celulele stem sunt prelevate de la pacientul care urmează să fie transplantat. Adică donatorul pacientului este chiar el. Transplantul allogenic, în schimb, presupune prelevarea celulelor stem de la un donator din afara pacientului. Acest donator poate fi o rudă sau o persoană străină. Pentru alegerea donatorului în transplantul allogenic de măduvă osoasă se iau în considerare factori precum tipul bolii, starea acesteia și urgența găsirii unui donator. Unul dintre cele mai importante aspecte analizate la alegerea donatorului este potrivirea tisulară apropiată între receptor și donator, pentru a preveni respingerea grefei. Respingerea grefei înseamnă că sistemul imunitar al pacientului percepe celulele donatoare ca fiind străine și încearcă să le distrugă. Când donatorul și receptorul sunt bine compatibili, respingerea grefei apare rar. Dacă există o potrivire bună, donatorul este informat despre procesul de transplant. După ce este informat, dacă donatorul decide să doneze, i se cere să semneze un formular de consimțământ; donatorul nu este niciodată forțat, iar decizia îi aparține în totalitate. Apoi se efectuează examinări și unele analize pentru a se asigura că starea de sănătate a donatorului este bună.
Înainte de transplant, pentru pregătirea organismului pacientului se efectuează tratamentul de condiționare, constând în chimioterapie și radioterapie. Scopul acestui tratament este distrugerea celulelor canceroase rămase în organism și crearea de spațiu pentru celulele donatoare în cavitățile măduvei osoase. Procesul de transplant este dificil din punct de vedere psihologic pentru mulți pacienți, de aceea pacientul este pregătit emoțional. Se efectuează analize precum testul HLA, biopsia de măduvă osoasă, examenul fizic complet, tomografia computerizată, electrocardiograma, numărătoarea completă a celulelor sanguine, precum și teste de depistare a virusurilor precum hepatita B și HIV.
După transplant, donatorii nu prezintă prea multe riscuri, nu apar complicații grave. Pot apărea probleme precum durerea în gât sau greața, cauzate de anestezie. Totuși, în prima săptămână pot apărea unele complicații și toxicități. Există posibilitatea revenirii cancerului. De aceea, îngrijirea și monitorizarea după transplant sunt importante. În timpul procedurii de transplant pacientul este treaz; aceasta nu este o procedură dureroasă. Celulele donatoare sunt administrate pacientului când sunt pregătite. După externare, pacientul intră într-un proces de recuperare timp de aproximativ un an. În primele săptămâni pot fi resimțite stări de slăbiciune. În transplanturile allogenice de măduvă osoasă, boala grefă-contra-gazdă (GVHD) este o complicație frecvent întâlnită. Atunci când celulele imunitare ale donatorului consideră corpul pacientului ca fiind străin, pot ataca anumite organe, de obicei pielea și ficatul. Această situație crește probabilitatea infecțiilor. Boala este împărțită în forme acută și cronică. Forma acută debutează imediat după transplant și durează o perioadă scurtă. Forma cronică debutează mai târziu și durează o perioadă lungă. Boala grefă-contra-gazdă se încearcă a fi prevenită prin administrarea de medicamente care suprimă sistemul imunitar al pacientului. Deoarece după transplant se folosesc medicamente care suprimă sistemul imunitar, pacienții care au primit transplant allogenic de celule stem prezintă un risc mai mare de infecții bacteriene, fungice și virale comparativ cu cei care au primit transplant autolog de celule stem. Pentru prevenirea infecțiilor se efectuează în mod rutinier profilaxie. Monitorizarea și îngrijirea pe termen lung după transplantul allogenic de măduvă osoasă necesită comunicare și coordonare continuă între pacient și echipa medicală. Acest aspect este de importanță critică pentru menținerea sănătății pacientului și prevenirea complicațiilor. Pacientul trebuie examinat la intervale regulate de medici specialiști și trebuie efectuate anumite investigații; de aceea este important să nu se întrerupă controalele periodice. Trebuie acordată atenție igienei personale și curățeniei locuinței în care trăiește pacientul. Trebuie evitat consumul de fructe și legume crude, iar alimentele trebuie spălate cu atenție. Pentru a vă gestiona cel mai bine procesul de recuperare, este important să vă efectuați controalele medicale periodice. Dacă aveți probleme sau nelămuriri după transplant, se recomandă să consultați imediat un specialist.
