Chimioterapie

Ce este chimioterapia?

Chimioterapia, care ocupă un loc important în tratamentul bolii canceroase, constă în tratarea cu medicamente a persoanelor diagnosticate cu cancer, în funcție de tipul cancerului. Acest tratament poate fi administrat fie pe cale intravenoasă, fie pe cale orală. Medicamentele utilizate sunt cunoscute ca medicamente anticancerigene (medicamente antitumorale, antineoplazice), adică chimioterapice (medicamente chimice). În tratamentul pacientului, chirurgia și radioterapia sunt metode care au rol de tratament local, iar după acestea se aplică tratamente sistemice, precum chimioterapia și imunoterapia. Chimioterapia, fiind efectuată cu medicamente citotoxice, este un domeniu de specialitate special. Trebuie efectuată la doze eficiente, protejând totodată pacientul de efectele secundare. Medicamentele se răspândesc în organism prin sânge și împiedică multiplicarea celulelor tumorale, care cresc necontrolat.

Care sunt scopurile chimioterapiei?

• Tratarea bolii canceroase,
• Prevenirea extinderii și răspândirii bolii către alte organe,
• Încetinirea creșterii tumorii,
• Distrugerea acestor celule, dacă s-a răspândit în alte zone,
• Reducerea sau eliminarea disconfortului și simptomelor provocate de boala canceroasă.

Cum se aleg medicamentele administrate?

Alegerea medicamentelor se face luând în considerare multe aspecte. Aici, medicul oncolog medical stabilește tipul tumorii, gradul de extindere, vârsta pacientului și, dacă există, alte boli ale acestuia (diabet, hipertensiune arterială, boală renală etc.).

Ce tipuri de administrare a chimioterapiei există?

• Chimioterapie neoadjuvantă: Se administrează pacienților la care tumora este limitată și poate fi înlăturată chirurgical, în scopul reducerii nodulului și al facilitării intervenției chirurgicale.
• Chimioterapie adjuvantă: Se administrează după intervenția chirurgicală, după evaluarea riscului de recidivă, în scopul prevenirii recidivei locale sau a extinderii bolii.
• Chimioterapie paliativă: Se administrează în boala extinsă, în scopul regresiei sau controlului tumorii ori al ameliorării simptomelor legate de tumoră.

Cine efectuează chimioterapia?

Specialitatea medicală care se ocupă de chimioterapie este oncologia medicală, iar medicul care activează în acest domeniu este medicul oncolog medical. Medicul oncolog medical este un specialist în medicină internă, specializat în tratamentul tumorilor. Chimioterapia trebuie efectuată obligatoriu în centre unde lucrează persoane calificate în acest domeniu; tratamentul nu trebuie în niciun caz încredințat persoanelor fără experiență.

Cum se efectuează chimioterapia?

Există diverse forme de administrare a chimioterapiei. Medicamentele de chimioterapie se administrează frecvent pe cale intravenoasă. Pe lângă acestea, există comprimate administrate pe cale orală (pe gură) și administrări în cavități ale corpului (intramuscular, injecție subcutanată, intraabdominal și între foițele pleurei).

Care sunt efectele secundare ale chimioterapiei?

Tratamentul prin chimioterapie acționează asupra celulelor tumorale. Datorită tehnologiei medicale avansate, efectele secundare ale majorității covârșitoare a medicamentelor produse au fost reduse considerabil pentru pacient. Totuși, în acest proces pot fi afectate și celulele normale. Efectele secundare frecvent întâlnite în chimioterapie sunt greața, vărsăturile, slăbiciunea, lipsa poftei de mâncare, căderea părului, scăderea numărului de trombocite (plachete) care asigură coagularea sângelui, diareea sau constipația, durerile musculare generalizate, amorțeala mâinilor și picioarelor, rănile din cavitatea bucală, scăderea auzului și a simțului gustativ, dereglarea ciclului menstrual, scăderea numărului de spermatozoizi, suprimarea măduvei osoase; slăbiciunea cauzată de scăderea globulelor roșii (hemoglobină și hematocrit), riscul de infecție cauzat de scăderea globulelor albe (leucocite și neutrofile), sângerările cauzate de scăderea „sângelui galben” (trombocite).

Totuși, nu toate aceste efecte secundare apar simultan. În chimioterapie se folosesc peste cincizeci de medicamente, fiecare având efecte secundare specifice. În funcție de stadiul și localizarea bolii, de vârsta și sexul pacientului, de alte afecțiuni asociate și de particularitățile organismului, acestea pot apărea cu intensități diferite. Pacientul trebuie să se informeze în detaliu de la medicul său cu privire la efectele secundare ale medicamentului pe care îl va primi.

Când trebuie efectuate investigațiile după chimioterapie?

În general, la 7-10 zile după administrarea tratamentului, trebuie efectuată numărătoarea sângelui și, dacă este necesar, investigații biochimice (dacă s-a utilizat un medicament care poate afecta funcția renală). Dacă pacientul prezintă slăbiciune, semne de sângerare sau febră, trebuie efectuate imediat numărătoarea sângelui și investigațiile biochimice.

În ce situații trebuie să vă adresați de urgență spitalului după chimioterapie?

• Febră care depășește 38 de grade,
• Sângerare: sângerare nazală severă, sângerare sub formă de scurgere din gingii, prezența sângelui în urină, sângerare rectală, sângerări menstruale severe sau sângerări în afara menstruației, sângerare severă sub formă de zaț de cafea prin gură, apariția pe corp a unor pete roșii de mărimea unui vârf de ac,
• Eliminarea unei cantități mari de sânge pe gură în timpul tusei (hemoptizie),
• Dispnee nou apărută sau creștere severă a dispneei existente,
• Diaree prelungită, care duce la pierdere în greutate și slăbiciune,
• Tulburare severă a alimentației pe gură și pierdere severă în greutate ca urmare,
• Răni în cavitatea bucală care împiedică alimentația și provoacă dificultăți la înghițire,
• Scaun de culoare neagră, ca smoala,
• Diaree care nu cedează după mai mult de 2 zile,
• Imposibilitatea de a elimina gaze și scaun timp de mai mult de 3 zile,
• Somnolență bruscă, vedere dublă, tulburări de conștiență, pierderea echilibrului, vorbire incoerentă, tulburări de mișcare. În astfel de situații, trebuie să contactați de urgență medicul și să urmați indicațiile acestuia.

Efectele secundare ale chimioterapiei pot fi prevenite?

Efectele secundare ale chimioterapiei apar, de regulă, în 24-48 de ore și, de cele mai multe ori, se reduc sau dispar în 7-10 zile. Unele efecte secundare pot persista mai mult.

Greață și vărsături: Se utilizează medicamente care inhibă centrul greței și vărsăturilor din creier.

Lipsa poftei de mâncare și pierderea în greutate: La pacienții la care apar lipsa poftei de mâncare și pierderea în greutate se utilizează produse alimentare orale.

Diaree: În timpul chimioterapiei, poate apărea o modificare a ritmului defecării. Această situație poate să nu fie importantă în anumite limite. Eliminarea de scaun apos de peste 4-5 ori pe zi este considerată diaree. Dacă diareea persistă, trebuie evitate legumele crude, alunele, alimentele grase, ciocolata, mâncărurile condimentate și picante, precum și băuturile alcoolice, care pot irita sistemul digestiv; trebuie consumați cartofi fierți, piure de orez, paste făinoase, banane, piersici, iaurt, care pot ajuta la oprirea diareei. De asemenea, trebuie consumat zilnic cel puțin 3 litri de lichide (apă, suc de mere, ceai neîndulcit, ayran etc.); trebuie evitate laptele și produsele lactate. De asemenea, zona anală trebuie spălată cu apă călduță după fiecare defecare. În această perioadă, medicamentele antidiareice recomandate de medicul dumneavoastră trebuie utilizate regulat. Dacă diareea durează mai mult de două zile și depășește 6-8 episoade pe zi; dacă durerile tip crampă la nivelul abdomenului durează mai mult de două zile, adresați-vă medicului dumneavoastră.

Constipație: Constipația, care se manifestă prin întărirea scaunului și defecare mai rară decât de obicei, poate fi cauzată, pe lângă medicamente, și de consumul mai redus de alimente și lichide, precum și de mișcarea redusă. Pentru a ameliora constipația, trebuie consumate cantități mari de lichide și alimente bogate în fibre (legume crude și gătite, fructe, compot de caise sau de prune etc.); trebuie evitate alimentele care pot produce constipație (cartofi, pilaf, paste); trebuie acordată importanță activităților fizice, precum plimbările, și trebuie avut grijă să se defece la aceeași oră. În această perioadă, medicamentul pentru constipație recomandat de medicul dumneavoastră trebuie utilizat regulat. Dacă nu există eliminare de scaun și gaze timp de mai mult de 2 zile sau dacă există greață sau vărsături, trebuie să luați neapărat legătura cu medicul dumneavoastră și să vă adresați spitalului.

Piele și unghii: În timpul chimioterapiei pot apărea unele modificări ale pielii și unghiilor. Unghiile se pot rupe ușor, pot apărea striații, iar la nivelul venelor prin care se administrează chimioterapia poate apărea o înnegrire a culorii. Acestea pot dispărea la 1-2 luni după încheierea tratamentului. Întrucât chimioterapia poate determina întunecarea pielii, pentru a trece prin acest proces cu cât mai puțin prejudiciu, nu trebuie expusă direct luminii solare, trebuie utilizate creme de protecție, trebuie făcute băi scurte și călduțe pentru a preveni uscarea pielii, iar pentru hidratarea pielii și protejarea unghiilor trebuie purtate mănuși la efectuarea lucrărilor. Dacă apar înroșire, umflătură sau durere în vena prin care se administrează medicamentul, în timpul administrării sau ulterior, trebuie să vă adresați neapărat medicului dumneavoastră.

Părul: La unele medicamente, părul începe să cadă după prima cură și reapare la câteva luni după terminarea chimioterapiei. Înainte de tratament, medicul dumneavoastră vă va oferi informații clarificatoare în acest sens. Înainte de toate, acest efect secundar este temporar și va dispărea odată cu terminarea tratamentului. Deoarece medicamentele utilizate în tratament afectează rădăcinile firelor de păr, pe lângă păr va cădea și părul de la sprâncene și de pe alte zone ale corpului. Înainte de tratament, dacă este posibil, părul trebuie tuns scurt, pentru a ascunde pierderea de păr trebuie utilizate pălării, perucă sau baticul, trebuie preferate produsele hrănitoare pentru păr, iar părul trebuie pieptănat cu moderație.

Pacienților simptomatici cu nivel scăzut de globule roșii (hemoglobină) li se administrează „sânge roșu”; pacienților cu nivel scăzut de „sânge galben” (trombocite) și cu sângerări li se administrează „sânge galben”. Unor grupe de pacienți cu nivel scăzut de globule albe (leucocite) și cu risc mare de infecție severă li se administrează medicamente care stimulează măduva osoasă. La pacienții cu nivel scăzut de globule albe (neutrofile <1000), dacă nu există febră, se începe tratamentul profilactic cu antibiotice orale. La pacienții cu nivel foarte scăzut de globule albe (neutrofile <500), dacă apare febră, această situație se numește neutropenie febrilă și, deoarece riscul de deces este ridicat, trebuie identificată sursa infecției și trebuie administrate pe cale intravenoasă antibiotice cu spectru larg; dacă este posibil, pacientul trebuie internat și izolat într-o cameră individuală. După chimioterapie, poate apărea o deteriorare a stării generale. Nu trebuie uitat că efectele secundare care pot apărea în timpul chimioterapiei sunt temporare. Pacientul care rămâne calm, rezistent, plin de speranță și fără griji în această perioadă își întărește sistemul imunitar. Un sistem imunitar puternic este foarte important atât pentru vindecare, cât și pentru perceperea redusă a efectelor secundare.

Unde trebuie efectuat tratamentul tumorilor?

Tratamentul tumorilor este o muncă de echipă și trebuie efectuat obligatoriu în centrele în care există toată această echipă. În echipă trebuie să fie chirurgul specialist care se ocupă de chirurgia tumorală, radiologul oncolog specializat în radioterapie, patologul, radiologul, asistenta medicală care cunoaște administrarea chimioterapiei, precum și medicul oncolog medical responsabil de chimioterapie și de îngrijirea pacientului. În tratamentul cancerului, unde experiența, specializarea și tehnologia sunt de importanță vitală, trebuie constituit un „Consiliu Tumoral”, în care specialiști din diferite ramuri ale medicinei trebuie să își planifice împreună tratamentul care urmează să fie aplicat.

Întrebări frecvente

Cum se administrează chimioterapia în vena?

Medicamentele de chimioterapie administrate în vene trebuie date în soluții salines determinate, într-un interval de timp stabilit. Administrările de lungă durată pot necesita internarea în spital. Pentru a ameliora efectele secundare ale unor medicamente, poate fi necesară administrarea de soluție suplimentară. Din acest motiv, durata fiecărui tratament poate varia de la un pacient la altul. Uneori, pacienții pot prezenta probleme ale căii venoase. În astfel de situații, prin montarea unui „cateter port” se obține o cale venoasă comodă pentru pacient.

Care este frecvența și durata administrării chimioterapiei?

Durata tratamentului care va fi aplicat poate varia în funcție de starea pacientului și de ședința de chimioterapie stabilită. În general, administrarea poate fi făcută la fiecare 3 sau 4 săptămâni, dar pot fi avute în vedere și administrări săptămânale sau la fiecare două săptămâni. Un aspect important în administrarea chimioterapiei este efectuarea acesteia la timp, atunci când condițiile sunt favorabile. Este foarte important ca pacientul să nu întrerupă ritmul tratamentului spunând că nu se simte bine. Dacă medicul consideră necesar, în funcție de investigațiile efectuate înainte de tratament, poate amâna tratamentul.

Pot fi utilizate și alte medicamente în timpul chimioterapiei?

Pacientul poate continua să utilizeze pe durata chimioterapiei medicamentele pentru diabet, hipertensiune arterială și boli cardiace. În ceea ce privește medicamentele anticoagulante, precum aspirina, pacientul trebuie să urmeze neapărat sfatul medicului.

Se poate lucra în timpul chimioterapiei?

Mulți oameni pot să își mențină rutina normală de viață în timpul chimioterapiei. Pot merge la serviciu în măsura în care medicul le permite și cu condiția să nu afecteze planul de tratament. Important este ca pacientul să reducă activitățile și treburile pe care le face atunci când se simte obosit. La unii pacienți, datorită tipului și extinderii bolii, intensității tratamentului aplicat și efectelor secundare, continuarea vieții profesionale poate să nu fie posibilă. De exemplu, din cauza somnolenței provocate de medicamentele antiemetice administrate imediat după chimioterapie, conducerea autoturismului poate fi periculoasă. Discutați cu medicul dumneavoastră despre profesia și programul dumneavoastră de lucru. Dacă activitatea dumneavoastră nu creează probleme în timpul tratamentului planificat, puteți continua să lucrați, cu perioade scurte de odihnă. În timpul chimioterapiei, păstrați-vă pe cât posibil viața de zi cu zi.

Se poate face vacanță în timpul chimioterapiei?

Se poate face vacanță fără a întrerupe schema de tratament. Trebuie să informați medicul despre locul și modul în care plănuiți vacanța și să solicitați recomandări. De exemplu, unele medicamente pot avea efecte secundare asupra pielii, iar expunerea la lumina soarelui poate intensifica leziunile cutanate. Înainte de plecare în vacanță, trebuie efectuată numărătoarea sângelui; dacă valorile leucocitelor și trombocitelor sunt adecvate, se poate intra în piscină sau în mare.

Ce efecte are chimioterapia asupra vieții sexuale?

La bărbați, poate scădea numărul de spermatozoizi, ceea ce poate duce la infertilitate temporară sau, rareori, permanentă. Pacienții cu tumori testiculare sau alte afecțiuni care apar la vârsta reproductivă și care primesc chimioterapie, dacă doresc să aibă copii, pot fi protejați prin congelarea spermei înainte de tratament în băncile de spermă, iar după tratament pot avea copii. La femei pot apărea dereglări ale ciclului menstrual; sângerările menstruale se opresc, de regulă temporar sau uneori definitiv, ceea ce duce la infertilitate. Pot apărea bufeuri asemănătoare celor din menopauză, transpirații și uscăciune vaginală.

Este riscantă sarcina în timpul chimioterapiei sau după aceasta?

Dacă apare sarcina în timpul chimioterapiei, riscul de a naște un copil cu malformații este ridicat. În timpul chimioterapiei trebuie utilizate metode contraceptive adecvate, pentru a preveni posibilitatea unei sarcini. Dacă, după chimioterapie, starea hormonală revine la normal și tratamentul nu mai continuă, sarcina poate fi planificată sub controlul medicului. Dacă după naștere este necesară chimioterapie sau dacă se stabilește diagnosticul unei boli și se administrează chimioterapie în timpul alăptării, mama nu trebuie în niciun caz să alăpteze bebelușul.