Tipuri De Cancer Frecvente La Femei

Cancerul se numără printre bolile a căror frecvență crește treptat, atât în lume, cât și în țara noastră. În fiecare an, milioane de persoane în lume și aproximativ 150 de mii de persoane în Turcia se confruntă cu un diagnostic de cancer. Totuși, comparativ cu trecutul, odată cu medicina modernă care s-a dezvoltat, s-au făcut progrese serioase în diagnosticarea precoce a cancerului. Prin controale regulate împotriva cancerului și prin Check-up-ul efectuat cel puțin o dată pe an, boala poate fi observată în stadiu precoce, se poate stabili diagnosticul și se poate începe tratamentul. Diagnosticarea precoce crește nu doar durata de viață a pacientului, ci și calitatea vieții. De aceea, pe lângă tratamentul cancerului, diagnosticarea sa precoce are o importanță vitală.

În calitate de Hisar Hospital Intercontinental, urmărim și tratăm pacienții diagnosticați cu cancer prin Unitatea noastră de Oncologie Medicală. Convinși de importanța informării și a cunoașterii în diagnosticarea și tratamentul precoce al cancerului, în această secțiune pregătită de noi puteți găsi, pe lângă tipurile de cancer cele mai frecvente la femei, și alte tipuri de cancer existente, simptomele acestora, importanța diagnosticării precoce și toate detaliile despre metodele de tratament.

Tipurile de cancer cel mai frecvent întâlnite la femei

• Cancer de sân

• Cancer de col uterin

• Cancer uterin

• Cancer ovarian

• Cancer tiroidian

• Cancer de piele

• Cancer laringian

• Cancer pancreatic

• Cancer gastric

• Cancer de colon

• Cancer hepatic

Cancer de sân

Ce este cancerul de sân?

Este unul dintre cancerele a căror frecvență a crescut în special în ultimii ani la femei. Cancerele de sân, a căror mortalitate scade în mod serios atunci când diagnosticul se stabilește precoce prin programe eficiente de screening, apar la una din 8 femei în lume și la una din 12 femei în Turcia. Cancerul de sân, care apare prin multiplicarea necontrolată a celulelor glandelor mamare și ale canalelor din sân și prin extinderea acestora în organism, se poate răspândi mai întâi în zona apropiată și apoi în ganglionii limfatici situați aproape de sân. Cauza reală a cancerului de sân nu este încă cunoscută complet, iar pentru el diagnosticul precoce are o importanță foarte mare. Două treimi din femeile la care se constată cancer de sân se îmbolnăvesc fără a avea factori de risc.

Cine se află sub risc?

• Femeile (frecvența cancerului de sân este mai mare la femei decât la bărbați),

• Femeile cu vârste între 50 și 70 de ani, aflate în perioada de după menopauză,

• Cei care au avut în istoricul familial cancer de sân (La 20-30% din toate cancerele de sân există persoane cu cancer în familie. Riscul este în special mai mare pentru cei care au rude de gradul I, precum mama, sora sau fiica, cu cancer),

• 5-10% din cancerele de sân apar din cauza modificărilor genelor BRCA1 și BRCA2 transmise de la mamă sau de la tată.

• Pacientele care au avut anterior cancer de sân (La aceste paciente riscul de dezvoltare a cancerului și în celălalt sân este de 3-4 ori mai mare),

• Pacientele la care o biopsie efectuată anterior a constatat o tumoare benignă (Aceste paciente trebuie urmărite atent, deoarece aceste tumori comportă ulterior un risc de dezvoltare a cancerului),

• Cei care au suferit anterior boli benigne ale sânului (dezvoltarea neregulată a celulelor și prezența celulelor anormale în lobulii mamari cresc riscul de boli benigne ale sânului),

• Cei care au primit tratament cu radiații în copilărie sau adolescență, în special în zona toracică,

• Cei care au început menstruația înainte de 12 ani și au intrat la menopauză după 55 de ani,

• Femeile care nu au născut niciodată (La aceste femei riscul de cancer de sân este mai mare decât la cele care au născut mai mult),

• Cele care au născut, dar nu și-au alăptat copilul (Există studii care arată că alăptarea prelungită, în special de 1,5-2 ani, reduce cancerul de sân),

• Cele care își nasc primul copil după vârsta de 30 de ani,

• Cei care consumă alcool și fumează,

• Cei care urmează tratament hormonal de lungă durată,

• Fetele din familii care trăiesc la un nivel socio-economic ridicat (Aceste persoane se dezvoltă mai devreme și încep menstruația la vârstă fragedă; din cauza diversității posibilităților de educație și de muncă, se căsătoresc mai târziu și au copii mai târziu),

• Persoanele cu supraponderalitate și obezitate sunt expuse riscului.

Care sunt simptomele?

Cancerul de sân nu este un cancer care dă semne în stadiul precoce. De aceea, dacă aveți oricare dintre simptomele de mai jos, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră fără nicio întârziere.

• Dacă de două săptămâni sau mai mult timp simțiți o umflătură în sân sau la subsuoară,

• Schimbare a formei sau a dimensiunii sânului; dacă între cei doi sâni a apărut recent o asimetrie,

• Dacă în perioada menstruației simțiți o durere diferită în sân,

• Dacă există cruste sau descuamare la nivelul mamelonului,

• Dacă din mamelon curge secreție sangvinolentă,

• Dacă pielea sânului a căpătat aspect de coajă de portocală,

• Dacă există modificări ale poziției mamelonului,

• Dacă mamelonul s-a retras spre interior,

• Dacă există duritate, umflătură sau masă la subsuoară, adresați-vă fără întârziere unui medic specialist.

Pentru ca cancerul de sân să poată fi depistat din timp, există metode de diagnostic determinate. Acestea sunt:

Autoexaminarea:

1. Întindeți-vă pe spate pe o suprafață plană și puneți brațul stâng sub cap. Folosind mâna dreaptă, verificați sânul stâng. Cu degetele arătător, mijlociu și inelar, efectuați mișcări circulare mici și ușoare. În timpul acestei mișcări trebuie să folosiți părțile plane ale degetelor, nu vârfurile. Apăsând ușor în partea cea mai de sus a sânului, plimbați degetele pe toată suprafața acestuia. Asigurați-vă că nu simțiți nicio umflătură, îngroșare sau duritate neobișnuită. Continuați examinarea sânului cu mișcări circulare și apăsare ușoară până ajungeți din nou la punctul de plecare. Apoi examinați în același mod zona mamelonului și a subsuoarei. După ce ați terminat examinarea sânului stâng, puneți brațul drept sub cap și examinați sânul drept cu mâna stângă.

2. Stați în fața unei oglinzi, în picioare și drepți, cu brațele de-a lungul corpului, ținându-vă de șolduri cu mâinile. Acum puteți examina cu atenție sânii, atât din față, cât și din lateral. Stabiliți dacă de la ultima examinare au apărut diferențe de mărime și formă, dacă există adâncituri sau contracții în sân și dacă există modificări neobișnuite ale aspectului și poziției mamelonului.

3. Efectuați examinarea în picioare, cu brațul stâng ridicat deasupra capului, astfel încât subsuoara să fie întinsă, în loc să o faceți culcată pe spate. Verificați din nou subsuoara și sânul cu mișcări circulare.

4. Strângeți ușor vârful fiecărui sân între degetul mare și degetul arătător. Dacă din mamelon iese orice tip de secreție purulentă sau lichid, adresați-vă neapărat unui medic. Dacă în timpul examinării sânului găsiți o masă suspectă sau o îngroșare, nu intrați în panică și adresați-vă neapărat medicului dumneavoastră.

Examinarea de către medic: Chiar dacă nu aveți nicio plângere, dacă aveți între 20 și 40 de ani trebuie să vă examinați o dată la trei ani la un medic chirurg generalist, experimentat în afecțiunile sânului; dacă aveți peste 40 de ani, o dată pe an. Medicul dumneavoastră poate întâlni în timpul examinării mase mamare benigne. Aceste mase sunt de obicei mai moi, cu suprafață netedă, rotunde și mobile. Masele canceroase sunt însă structuri mai dure, cu suprafață neregulată, care, fiind aderente mai strâns de țesut, nu se mișcă ușor.

Metode imagistice

Datorită posibilităților tehnologiei medicale actuale, prin imagistica sânului se poate depista cancerul de sân în cel mai precoce stadiu posibil. În special în ultima perioadă, se întâlnesc tot mai frecvent cancere de sân care nu pot fi simțite cu mâna, dar care pot fi depistate prin metode imagistice. Metodele imagistice utilizate frecvent pentru diagnosticul cancerului de sân sunt:

Mamografia: Mamografia, metoda de bază în diagnosticul cancerului de sân, este una dintre metodele imagistice care permit evaluarea bolilor sânului folosind raze X de intensitate redusă. Cu această metodă, considerată standard de aur, pot fi observate mase mici și modificări care nu pot fi detectate prin examinare. Sânul este comprimat între două plăci și se realizează imagini în diferite poziții. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca fiecare femeie de la 40 de ani în sus să își facă o mamografie de screening o dată pe an. S-a constatat că la femeile care efectuează regulat mamografie de screening, mortalitatea prin cancer de sân scade cu 33%.

Ecografia: Este una dintre metodele auxiliare ale mamografiei. Imaginea se realizează cu ajutorul undelor sonore ultrasonore. Reflexiile undelor sonore sunt colectate de calculator, iar pe ecran se formează imaginea. Oferă informații despre structura internă a maselor depistate la mamografie. De asemenea, oferă informații preliminare cu privire la diferențierea dintre mase benigne și mase maligne. Este una dintre metodele preferate, în special la pacientele tinere, deoarece oferă mai multe informații decât mamografia.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN): Imagistica prin rezonanță magnetică, care a început să fie utilizată pe scară largă în prezent, este considerată, atunci când este folosită în locul și momentul potrivit, una dintre cele mai sensibile metode imagistice pentru cancerul de sân, datorită capacității sale de a combina constatările structurale cu cele funcționale.

Biopsia: Este metoda de prelevare a unei probe dintr-o masă care prezintă suspiciune de cancer de sân, în vederea examinării anatomopatologice. Din masa suspectă se prelevează o probă de țesut prin ac fin, ac gros automat și tehnică chirurgicală, iar aceasta este trimisă la examinare anatomopatologică.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Stabilirea diagnosticului în stadiu precoce salvează vieți. În diagnosticul precoce al cancerului de sân, pentru femeile cu vârste între 20 și 40 de ani este avantajos să își facă o examinare medicală la fiecare trei ani; iar după 40 de ani, o mamografie și o examinare medicală o dată pe an.

Metode chirurgicale aplicate în cancerul de sân

Prin diagnosticul stabilit în stadiu precoce, rata de supraviețuire depășește 90%. Una dintre metodele importante de tratament în cancerul de sân este chirurgia. Tumora este îndepărtată prin operație, iar apoi, pentru a preveni recidiva tumorii și extinderea ei la alte organe, se încep tratamente auxiliare. Unul dintre cele mai importante studii legate de cancerul de sân este cel privind conservarea ganglionilor limfatici. În trecut, atunci când se constata extindere la ganglionii de la subsuoară, ganglionii limfatici erau îndepărtați direct, chiar dacă nu existase extindere în țesutul limfatic. Aceasta provoca umflarea brațului, tulburări funcționale și, cel mai important, tulburări psihologice la pacienți. Prin biopsia nodulului sentinelă, dezvoltată recent, nu se intervine asupra întregului țesut limfatic, ci se îndepărtează doar porțiunea în care există extindere; pacienta este scutită de o intervenție chirurgicală inutilă și epuizantă.

Operațiile efectuate în tratamentul cancerului de sân pot fi grupate în 3 categorii:

Mastectomia radicală: Se îndepărtează întregul sân împreună cu țesutul canceros; în același timp sau ulterior, pacientei i se poate realiza un sân cu o proteză de silicon sau cu propriile țesuturi.

Mastectomia cu conservarea pielii: Se îndepărtează întregul țesut mamar, dar pielea sânului poate fi conservată. În locul țesutului extras se introduce o proteză de silicon, pentru a asigura un aspect natural.

Operația de conservare a sânului: Prin aceste operații, tumora și o parte din țesutul mamar din jur sunt îndepărtate împreună, iar sânul este lăsat la locul său. Astfel se păstrează atât aspectul natural, cât și starea psihologică a pacientei. După operație, pentru a preveni recidiva bolii, se aplică radioterapie timp de 5-7 săptămâni. Operațiile de conservare a sânului nu se efectuează în niciun caz la gravide, la pacientele cu tumori multifocale în același sân și la cele cărora li s-a administrat anterior radioterapie în această zonă.

Ce este cancerul de col uterin?

Este unul dintre tipurile de cancer cel mai frecvent întâlnite la femei din lume. Diferența cea mai mare față de celelalte cancere feminine este că, dacă se efectuează teste de screening regulate, poate fi depistat în stadiu precoce, iar dacă este depistat precoce, rata de succes a tratamentului este ridicată. Cancerul de col uterin este tipul de cancer care se dezvoltă la nivelul colului uterin, numit cervix. Cervixul este organul din partea de jos a uterului, parte a aparatului reproducător, care unește uterul și vaginul. Este format din două părți. Partea externă, numită ectocervix, este apropiată de vagin; partea internă, numită endocervix, este apropiată de uter. Majoritatea cancerelor apar în zona în care cele două părți se unesc. Cancerul de col uterin apare prin modificarea celulelor din stratul care tapetează interiorul uterului (endometrul) sub influența factorilor externi și prin creșterea lor necontrolată. Stratul endometrial este un țesut sensibil la hormonii eliberați de ovare sau administrați din exterior. Dacă tulburările hormonale nu sunt diagnosticate și tratate, pot apărea în timp modificări celulare care duc la dezvoltarea cancerului în stratul interior al uterului.

Cine se află sub risc?

• Femeile cu vârste între 35 și 55 de ani (Dar, deoarece riscul de dezvoltare a cancerului există și peste 65 de ani, se recomandă efectuarea regulată a testului PAP Smear la femeile active sexual sau cu vârsta peste 18 ani, cel puțin până la 70 de ani),

• Cei care au avut infecție HPV (Această infecție transmisă sexual este foarte răspândită. Se știe că trei din fiecare patru persoane cu vârste între 15 și 49 de ani au avut infecție HPV la un moment dat în viață. Deoarece această infecție este temporară și inofensivă, persoana nici nu observă că a avut o astfel de infecție. De aceea, persoanele la care se constată HPV trebuie controlate la intervale scurte.),

• Cei care poartă virusul HIV, cauzator de SIDA (Deoarece sistemul imunitar al celor care poartă acest virus este slăbit, riscul lor de a dezvolta cancer de col uterin este mai mare),

• Cei care au avut infecție cu Chlamydia (Este o bacterie care provoacă frecvent infecții ale aparatului genital feminin, transmisă sexual, dar care nu își arată simptomele. S-a observat că la femeile care au avut această infecție riscul de cancer de col uterin crește),

• Cei care au avut relații sexuale la vârstă fragedă,

• Femeile cu mai mulți parteneri sexuali,

• Femeile care au relații cu un partener necircumcis,

• Bărbații care au mai mulți parteneri sexuali,

• Cei care nu folosesc metode de protecție în timpul actului sexual,

• Cei care nu acordă atenție igienei zonei genitale,

• Fumătorii (Sunt expuși unui risc de 2 ori mai mare decât cei care nu fumează),

• Cei care nu fac controale medicale regulate din cauza nivelului socio-economic scăzut,

• Cei care au cancer de col uterin în istoricul familial (la mamă sau sora),

• Cei care nu își fac în mod regulat testul PAP Smear,

• Persoanele cu supraponderalitate sau obezitate sunt expuse riscului.

Care sunt simptomele?

Testul PAP Smear, folosit pentru screeningul cancerului de col uterin, care este singurul tip de cancer ginecologic ce poate fi prevenit prin controale anuale regulate, a început să arate o scădere serioasă a numărului de femei cu cancer de col uterin. Prin testul PAP Smear pot fi depistate în colul uterin modificări care nu s-au transformat în cancer. În special prin testele PAP Smear efectuate regulat în ultimii 50 de ani, decesele prin cancer au scăzut cu 70%. Cancerul de col uterin (cervix), deși pare un cancer care apare brusc, evoluează prin modificări insidioase și puțin luate în considerare. Simptomele apar atunci când celulele se transformă în cancer și încep să se extindă la alte organe. Cele mai cunoscute simptome din stadiile precoce ale cancerului de col uterin sunt: secreție vaginală sangvinolentă sau galbenă, cu miros urât, micțiune dureroasă, sângerări vaginale anormale apărute după raportul sexual sau între menstruații, menstruație mai abundentă decât normal și care durează mai mult, durere în timpul și după raportul sexual. În funcție de zona de extindere a tumorii, pot apărea și simptome precum constipație, urină cu sânge, durere de picior, edem. Deși aceste simptome apar și în cazul altor boli, este o alegere corectă să vă adresați imediat medicului dumneavoastră.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Pacientele diagnosticate cu cancer de col uterin în stadiu precoce au o șansă de supraviețuire la 5 ani de peste 70%. Deoarece nu dă simptome în stadiul precoce, rata de nedepistare la examinarea fizică este foarte ridicată. De aceea, trebuie luat în primul rând în considerare rezultatul anormal al testului PAP Smear și trebuie acționat în consecință. Dacă rezultatul testului PAP Smear arată un factor de risc, se efectuează, după examinarea prin colposcopie (aparat care permite vizualizarea colului uterin de 6-40 de ori mai mare, pentru o vizualizare mai detaliată), dacă este necesar, biopsie. Evoluția bolii și metoda de tratament care va fi aleasă sunt determinate de tipul cancerului, localizare, stadiu, viteza de creștere, starea de sănătate a pacientei, vârstă și răspunsul dat sau care va fi dat la tratament. Deși metoda principală de tratament a bolii este chirurgia, radioterapia intervine în fiecare etapă.

Tratament chirurgical: Este metoda de tratament cel mai frecvent utilizată. Se îndepărtează pe cât posibil toate tumorile mici din colul uterin și din zona din afara colului uterin care nu s-au extins. Este metoda cea mai utilizată mai ales în stadiul precoce. Atunci când tratamentul chirurgical nu este suficient, pot fi aplicate tratamente suplimentare.

Radioterapie: Este o metodă utilizată în fiecare stadiu al cancerului de col uterin. După intervenția chirurgicală, se efectuează tratament cu radiații prin raze de energie înaltă, aplicate din exteriorul corpului direct în zona în care se află tumora.

Chimioterapie: Pe lângă radioterapie, se aplică adesea chimioterapie în doze mici.

Cancer uterin

Ce este cancerul uterin?

Este unul dintre tipurile de cancer cel mai frecvent întâlnite la femei. Diferența cea mai mare față de celelalte cancere feminine este că poate fi depistat în stadiu precoce și că rata de succes a tratamentului este ridicată. Este cancerul care apare în uter, organul principal de reproducere al femeii, prin modificarea celulelor din stratul care tapetează interiorul uterului (endometrul) sub influența factorilor externi și prin creșterea lor necontrolată. Stratul endometrial este un țesut sensibil la hormonii eliberați de ovare sau administrați din exterior. Dacă tulburările hormonale nu sunt diagnosticate și tratate, pot apărea în timp modificări celulare care duc la dezvoltarea cancerului în stratul interior al uterului.

Cine se află sub risc?

• Femeile de peste 50 de ani,

• Cele care au început menstruația înainte de 12 ani și au intrat la menopauză după 55 de ani (Menstruația începe devreme, iar dacă se încheie mai târziu, endometrul este expus la estrogen o perioadă mai lungă, de aceea riscul de cancer uterin este mai mare),

• Cele care au intrat târziu la menopauză (Administrarea doar a hormonului estrogen în tratamentul menopauzei din această perioadă crește riscul de cancer uterin. Când se administrează și hormonul progesteron, echilibrul hormonal este asigurat, iar riscul de cancer dispare),

• Cele care nu au născut copii (Deși nu este clar, există cercetări potrivit cărora sarcina scade riscul de cancer uterin. În timpul sarcinii, estrogenul, care reprezintă un factor de risc pentru cancerul uterin, este secretat intens, dar producția de progesteron are capacitatea de a inhiba efectele negative ale acestui hormon.),

• Cele care au avut tulburări menstruale și întârzieri ale menstruației în tinerețe (Cele cu menstruație neregulată sunt și ele expuse riscului de cancer uterin, deoarece expunerea la estrogen crește. Printre cauzele menstruației neregulate se numără obezitatea și Sindromul ovarelor polichistice. Prin tratamentul acestor boli poate fi redus și riscul de cancer uterin),

• Persoanele cu obezitate (Cele cu țesut adipos abundent sunt expuse riscului; deoarece țesutul adipos secretă estrogen și crește nivelul acestuia în organism. Riscul de apariție a acestei boli la femeile obeze este de 3 ori mai mare decât la femeile slabe.),

• Pacientele diabetice,

• Pacientele cu hipertensiune arterială,

• Cele cu tumori ovariene,

• Cele care au avut cancer de sân sau ovarian sunt expuse riscului.

Care sunt simptomele?

Deoarece apare după perioada de menopauză, șansa de diagnostic precoce al cancerului este foarte ridicată. Cele mai frecvente simptome sunt sângerările vaginale. Orice sângerare apărută după menopauză, prelungirea duratei menstruației la femeile care au menstruație sau sângerări între menstruații, secreția anormală nesangvinolentă, durerea pelviană, durerea în timpul raportului sexual și scăderea în greutate sunt simptome. Pacienta cu astfel de plângeri trebuie să se adreseze fără întârziere unui medic specialist. Se ia anamneza pacientei. Se evaluează examenul pelvin, grosimea și structura endometrului, după care se efectuează biopsie. După stabilirea diagnosticului cert, pacienta este îndrumată către un medic oncolog ginecolog specialist.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Cancerul uterin este o boală care poate fi tratată imediat ce este diagnosticată în stadiu precoce, iar rezultatele pot fi văzute. În stadiul precoce, șansele de supraviețuire la 5 ani ale pacientelor depășesc 90%. De aceea, pentru a vă proteja de cancerul uterin, este foarte important să vă examinați anual la medicul ginecolog. Tratamentul principal este chirurgia, dar pot fi aplicate și chimioterapia și radioterapia.

Tratament chirurgical: Este metoda de tratament cel mai frecvent utilizată. Se îndepărtează uterul, ovarele și trompele; se efectuează și curățarea zonală și prelevarea de probe din țesuturile din jur. Atunci când tratamentul chirurgical nu este suficient, pot fi aplicate tratamente suplimentare.

Chimioterapie: Dacă după operație se constată că cancerul uterin se află într-un stadiu avansat și s-a extins la alte organe, se aplică chimioterapie pentru distrugerea celulelor canceroase. După tratament, pacientele sunt urmărite la intervale regulate și supuse unor teste specifice.

Radioterapie: Dacă după intervenția chirurgicală există riscul de recidivă a cancerului, după înlăturarea uterului se efectuează tratament cu radiații.

Terapie hormonală: Dacă există extindere a cancerului, pot fi administrate doze mari de hormon progesteron, în scopul reducerii extinderii și al opririi creșterii tumorii.

Cancer ovarian

Cancerele ovariene, care apar în marea lor majoritate în perioada de după menopauză, sunt cele mai greu de tratat dintre cancerele feminine. Acest tip de cancer, care evoluează insidios și își arată simptomele doar în stadii avansate, poate pune viața în pericol. Apărând la aproximativ 12 din 1000 de femei, acest tip de cancer poate fi vindecat în proporție de 90% dacă este depistat în stadiu precoce.

Ovarele sunt o pereche de organe situate de o parte și de alta a uterului. Cu dimensiuni asemănătoare unui migdal, ovarele au funcția de a produce ovule și de a secreta hormonii feminini (estrogen și progesteron). Cancerul ovarian apare prin diviziune și multiplicare necontrolată a celulelor epiteliale din țesutul ovarian, care formează structura principală a ovarului. Cel mai frecvent tip de cancer ovarian (în proporție de 90%) este cancerul epitelial ovarian, care se formează în stratul de suprafață al ovarului.

Cine se află sub risc?

• Femeile de 40 de ani și peste (75-79 de ani este perioada în care apare cel mai frecvent),

• Cele care au intrat la menopauză,

• Cele cu factori genetici (Aproximativ 5-10% din cancerele ovariene apar din cauze genetice. De aceea, femeile care au în rudele de gradul I 2 sau mai multe cazuri de cancer de sân, ovarian sau uterin sunt expuse riscului. Dacă în familie există două sau trei persoane cu cancer ovarian, riscul este de 7%, iar dacă mama sau sora are cancer ovarian, riscul este de 5%),

• Cele care urmează tratamente hormonale în perioada menopauzei (tratamentele predominant cu estrogen cresc riscul de cancer),

• Cele care nu au rămas niciodată gravide (Au un risc de 2 ori mai mare decât cele care au născut),

• Persoanele cu ovulație frecventă și numeroasă, fără întrerupere,

• Cele care urmează tratament pentru infertilitate,

• Cele care urmează diete stricte și programe alimentare greșite,

• Cele cu nivel scăzut de seleniu în ser,

• Cele care folosesc pudră de talc în zona genitală,

• Cele afectate de factori de mediu (Acest cancer este întâlnit mai frecvent în țările dezvoltate),

• Femeile care au avut anterior cancer de sân au un risc de 2 ori mai mare decât cele care nu au avut niciodată.

Care sunt simptomele?

2/3 din cancerele ovariene pot fi diagnosticate în stadiu avansat. Principalul motiv pentru care nu dau simptome este că cancerul crește în cavitatea abdominală și nu deranjează pacienta mult timp. În stadiul avansat, apar durere abdominală, durere inghinală, senzație de presiune în zona inghinală care duce la nevoia continuă de a urina și de a defeca, indigestie, balonare și slăbiciune. La unele paciente pot apărea și tulburări de gaze și digestie. În cel mai avansat stadiu apar scădere pronunțată în greutate, lipsa poftei de mâncare, senzație de disconfort în partea inferioară a abdomenului, greață, oboseală, respirație scurtă, masă în pelvis, senzație de presiune orientată în jos și nevoie frecventă de a urina asociată cu aceasta, sângerare vaginală. Simptomul care determină pacienta cu cancer ovarian să meargă la medic este balonarea abdominală extremă. Cauza acestei balonări este adesea acumularea de lichid (ascită) în abdomen.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Diagnosticul precoce salvează vieți și în cazul acestui tip de cancer. Aproximativ 50% dintre femeile diagnosticate cu cancer ovarian sunt încă în viață chiar și după cinci ani. Această cifră ajunge la 90% la pacientele cu cancer ovarian limitat. Această boală, care este mai frecventă în țările dezvoltate, nu dă simptome în stadiul precoce și poate apărea cu simptome diferite la fiecare femeie. Pe de altă parte, atunci când tumorile ovariene sunt de dimensiuni mici, chiar și depistarea prin examinare este foarte dificilă, iar acestea dau foarte rar simptome. Testul PAP Smear, testul de screening pentru cancerul de col uterin, nu are niciun folos în diagnosticul precoce al cancerului ovarian. Astăzi nu există încă un test care să ofere un rezultat definitiv și care să poată fi utilizat în scop de screening atât la femeile cu risc, cât și la cele fără risc. De aceea, fiecare femeie care a împlinit 18 ani și are o viață sexuală activă trebuie să își facă o examinare ginecologică o dată pe an și să efectueze testele de screening necesare. Dacă cancerul ovarian dă simptome în stadiu precoce, crește șansa de diagnostic și tratament. La femeile cu cancer ovarian în antecedentele familiale sau care prezintă risc de a dezvolta cancer, se poate efectua evaluare prin ecografie transvaginală (metodă ecografică efectuată cu un aparat mic introdus în vagin) și analize de sânge. În analizele de sânge se măsoară nivelul CA-125. La femeile cu cancer ovarian, nivelul proteinei CA-125 din sânge crește. Această creștere poate apărea și în alte situații care nu sunt cancer (precum sarcina timpurie, consumul excesiv de țigări, bolile uterine). Când valoarea este ridicată, se verifică prin metode imagistice dacă există lichid în abdomen; dacă există acumulare de lichid, se prelevează probe din lichid sau direct din ovare și se analizează. Diagnosticul cert se stabilește prin evaluare anatomopatologică. Dacă se stabilește diagnosticul de cancer, prin intervenția chirurgicală efectuată de oncologul ginecolog se poate continua cu îndepărtarea uterului, a trompelor, a ovarelor și a peritoneului, în funcție de zona de extindere a cancerului. De asemenea, se prelevează probe din alte organe ale corpului (precum ganglionii limfatici vecini, lichidul intraabdominal și diafragma), iar stadiul bolii este stabilit. Diagnosticul complet al bolii se stabilește doar prin examinarea anatomopatologică a țesuturilor extrase prin intervenția chirurgicală. După intervenția chirurgicală, forma și programul tratamentului sunt stabilite luând în considerare stadiul bolii, vârsta pacientei și starea sa generală de sănătate. După intervenția chirurgicală, la aproape toate cancerele ovariene se utilizează chimioterapia. Chimioterapia se administrează de obicei ambulatoriu. În funcție de medicamentele administrate, pot apărea unele efecte secundare, precum greață, vărsături, căderea părului, dureri musculare, ulcerații în gură, tendință la infecții, slăbiciune. Aceste efecte vor trece după tratament. Tratamentul cancerului ovarian necesită colaborarea mai multor specialități medicale, precum medicul ginecolog, oncologul, radioterapeutul, chimioterapeutul, patologul, dieteticianul și psihiatrul. După finalizarea tratamentelor pacientei, în primii doi ani se efectuează la fiecare trei luni examen fizic și dozarea CA-125; la nevoie se analizează radiografia pulmonară și tomografiile abdominale. În următorii trei ani, aceste controale se fac la fiecare șase luni; iar după al patrulea an, o dată pe an.

Cancer tiroidian

Este tipul de cancer care apare prin multiplicarea excesivă a celulelor din glanda tiroidă. De obicei se manifestă ca o umflătură sau un nodul la nivelul gâtului. Glanda tiroidă este un organ situat în gât, cu o greutate de 20-25 de grame, care, folosind iodul, produce hormoni ce reglează metabolismul întregului organism. Deși cauza nu este încă pe deplin cunoscută, este mai rar întâlnit decât alte tipuri de cancer, iar evoluția bolii este destul de bună. Cancerul tiroidian nu este un tip unic de cancer. În funcție de frecvența apariției, se împarte în 4 grupe: cancer papilar, cancer folicular, cancer medular și cancer anaplazic.

Tipurile de cancer tiroidian

Cancerul tiroidian papilar: Constituie 75-80% din cancerele tiroidiene. De obicei are un curs bun. Apare între 20 și 50 de ani, iar frecvența crește între 30 și 40 de ani. Acest tip de cancer, care se extinde prin ganglionii limfatici, se poate răspândi la ganglionii limfatici din gât și la plămâni. Poate exista mult timp fără să dea simptome și fără să provoace moartea. La persoanele în vârstă evoluează mai rapid decât la cele tinere. Extinderea cancerului la ganglionii din gât nu prezintă risc major la tineri, dar la pacienții de peste 40 de ani arată că boala va progresa rapid. În Turcia, acest tip de cancer se întâlnește la 2% din populație.

Cancerul tiroidian folicular: Constituie 15% din cancerele tiroidiene. Apare mai frecvent în jur de 50 de ani și la femei. Este tipul de cancer tiroidian cu cel mai dificil diagnostic. Se extinde prin vasele de sânge și prin capsula glandei tiroide. Extinderea la alte organe, precum plămânii, oasele, ficatul și creierul, este rară, dar apare. La cei cu extindere prin vase, cancerul progresează mai rapid.

Cancerul tiroidian medular: Are tendința de a crește nivelul calciului din sânge și constituie 6-8% din cancerele tiroidiene. Persoanele cu acest tip de cancer trebuie ca și familiile lor să fie examinate din punctul de vedere al acestei boli. La 30% dintre pacienții cu cancer medular pot apărea înroșirea feței, diaree și oboseală. Prin operație se îndepărtează toată glanda tiroidă. Dacă se constată extindere la ganglionii limfatici, aceștia se îndepărtează în timpul operației. Ulterior se măsoară nivelul calcitoninei (un hormon eliberat de celulele C din glanda tiroidă, care acționează asupra oaselor). Nivelul ridicat al acesteia înseamnă că boala a recidivat. Pentru localizarea zonei canceroase se efectuează investigații precum ecografie, tomografie, RMN, scintigrafie cu sestamibi, scintigrafie MIBG, scintigrafie DMSA și scintigrafie cu octreotid.

Cancerul tiroidian anaplazic: Este tipul cel mai puțin frecvent de cancer tiroidian. Masa din tiroidă se dezvoltă și crește foarte rapid. Atunci când respirația este îngreunată, poate fi necesară îndepărtarea traheei. Se aplică radioterapie și chimioterapie.

Cine se află sub risc?

• Femeile (sunt mai frecvent întâlnite decât bărbații),

• Pacienții cu noduli în glanda tiroidă,

• Cei care au primit tratament cu radiații în zona capului și gâtului în copilărie,

• Persoanele expuse în special la anumite substanțe radioactive, precum uraniul (), deoarece, deși cauza nu este pe deplin cunoscută, boala se constată mai frecvent la persoanele expuse acestor substanțe; cei expuși la substanțe radioactive se află sub risc.

Care sunt simptomele?

Multe cazuri de cancer tiroidian pot să nu aibă nicio plângere. La majoritatea pacienților se poate constata că există extindere și la alte organe chiar în momentul stabilirii diagnosticului. Boala nu dă multe simptome, dar se observă umflătură la gât, senzație de strângere în gât, durere, dificultate la înghițire, dificultate la respirație, voce răgușită, creștere în greutate, nervozitate, slăbirea părului și uscăciunea pielii.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Prin diagnosticul precoce și tratament, boala poate fi complet eliminată. Pentru a putea stabili diagnosticul, se efectuează în primul rând teste pentru a determina cantitatea hormonilor din sânge. De asemenea, se efectuează examinare ecografică; dacă la examinare se constată o masă, pentru diagnosticul cert trebuie efectuată biopsie. Când diagnosticul este stabilit, pacientul este operat, glanda tiroidă este îndepărtată prin operație, iar apoi se începe aplicarea unei metode de tratament personalizate. Odată cu tehnologia dezvoltată, prin operațiile laparoscopice (închise) efectuate, pacientul poate reveni acasă în aceeași zi, cu o cicatrice minimă. Pacienții cu cancer papilar și folicular sunt expuși, în saloane de spital blindate, unei doze mari de iod radioactiv, în funcție de gradul de extindere al cancerului, pentru a distruge celulele canceroase rămase în alte părți ale corpului. Pe parcursul tratamentului, nivelul TSH al pacientului este menținut constant sub control, pentru a putea preveni posibilitatea recidivei cancerului.

Cancer de piele

Melanomul, cancerul de piele care pune viața în pericol, este tipul cu evoluția cea mai gravă dintre cancerele de piele. Poate apărea la aproximativ 1 milion de persoane pe an; poate apărea fără avertisment pe pielea normală sau pe un neg preexistent. Se formează prin multiplicarea excesivă și necontrolată a melanocitelor, care produc melanina, cea care dă culoarea pielii și permite bronzarea, și are capacitatea de a se extinde.

Cine se află sub risc?

• Persoanele cu ten deschis, expuse în special la radiația solară excesivă (Tenul brunet nu are un efect protector împotriva acestui cancer. La persoanele cu ten brunet, acest tip de cancer apare mai frecvent pe tălpi, pe palme, sub unghii sau, foarte rar, în cavitatea bucală),

• Antecedentele familiale de cancer de piele.

Care sunt simptomele?

Poate apărea fără avertisment pe pielea normală sau pe un neg preexistent. Deși acest lucru face mai dificilă șansa diagnosticului precoce, atunci când apar descuamare, secreție, sângerare sau modificări ale culorii, formei, dimensiunii negilor de pe corp, umflătură sau proeminență pe neg, este absolut necesar să vă adresați unui medic dermatolog. Dermatoscopia este un instrument foarte important, folosit pentru a înțelege dacă negii sunt cancer de piele. Diagnosticul cert al cancerului de piele poate fi stabilit prin examinarea anatomopatologică a țesutului îndepărtat chirurgical.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Prin diagnosticul precoce al melanomului și tratamentul care va fi efectuat, pacientul are șanse mari de viață. Dacă însă nu a fost observat în stadiu precoce, există riscul extinderii în întreg corpul, începând cu sistemul limfatic.

Căi de prevenție

Pentru a vă proteja de boală, este important în special să nu vă expuneți direct soarelui în intervalul 10.00-16.00, când soarele este cel mai intens, să preferați îmbrăcămintea deschisă la culoare care reflectă lumina soarelui, să folosiți creme de protecție cu factor multiplu și să nu stați mult timp la soare pentru a obține un ten bronzat. De asemenea, trebuie să vă examinați întregul corp în fața oglinzii o dată pe lună, începând de la față.

Cancer laringian

Printre tipurile de cancer care sunt prietenii țigării se numără și cancerul laringian. Aproximativ 95% dintre pacienții cu cancer laringian sunt fumători. Se formează prin multiplicarea necontrolată a unor celule din zona laringelui, care devin tumoră.

Cine se află sub risc?

• Riscul de a dezvolta cancer laringian este de 5-30 de ori mai mare la fumători decât la nefumători.

• Mai ales cei care consumă excesiv alcool împreună cu fumatul sunt mai predispuși să dezvolte cancer laringian decât o persoană sănătoasă.

• Cei care preferă un mod de alimentație greșit și nesănătos sunt de asemenea expuși riscului.

• Șansele de a dezvolta cancer laringian ale celor care lucrează în sectoare precum prelucrarea lemnului, petrolul sau industria vopselelor sunt mai mari decât ale celor care lucrează în alte sectoare.

Care sunt simptomele?

Simptomele din stadiul precoce sunt: răgușeală care depășește două săptămâni, modificări ale calității vocii, senzație de corp străin în gât, durere în gât și urechi; simptomele din stadiile avansate sunt dificultate la respirație, dificultate la înghițire, durere la înghițire, spută cu sânge. Dacă cancerul s-a extins la ganglionii limfatici din gât, pot apărea umflături care cresc pe partea laterală a gâtului.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Pentru diagnosticul precoce al cancerului laringian, care se manifestă prin răgușeală și modificări ale calității vocii, dacă există plângeri precum răgușeală care durează peste două săptămâni, senzație de corp străin în gât, durere în gât și urechi, este absolut necesar să vă adresați unui medic specialist ORL. Dacă există suspiciune de cancer laringian, pacientul este examinat, iar dacă se observă o formațiune anormală, se efectuează biopsie din zona suspectă pentru stabilirea diagnosticului cert. Metoda de tratament este stabilită luând în considerare factori precum localizarea tumorii, dimensiunea, stadiul, probabilitatea de extindere (metastază), starea de sănătate și vârsta persoanei. În funcție de localizarea și dimensiunea tumorii, poate fi efectuată intervenție chirurgicală, care este cea mai frecvent utilizată și cea mai eficientă metodă de tratament în multe cancere laringiene, dar pot fi aplicate și radioterapia și chimioterapia.

Cancer pancreatic

Pancreasul este un organ situat în partea cea mai posterioară a abdomenului, cu o lungime de aproximativ 15 cm, a cărui față anterioară este complet acoperită de stomac, duoden și intestinul gros. Prin secreția sa internă produce insulină, care reglează glicemia; prin secreția sa externă produce sucul pancreatic, care reglează digestia alimentelor în duoden. Este unul dintre cele mai vulnerabile organe ale corpului. Este format dintr-o rețea bogată de vase limfatice și nervi. Cancerul pancreatic, care se extinde foarte rapid la organele din jur, este al patrulea cel mai letal cancer din lume.

Cine se află sub risc?

• Persoanele cu vârsta de 50 de ani și peste,

• Bărbații,

• Cei cu antecedente familiale de cancer pancreatic,

• Fumătorii,

• Consumatorii de alcool,

• Persoanele supraponderale

• Cei care au fost operați de colecist,

• Cei care se hrănesc preponderent cu carne și produse grase, urmând un stil alimentar departe de o alimentație sănătoasă,

• Cei expuși pe termen lung la substanțe chimice precum benzina și insecticidele,

• Persoanele cu diabet sunt expuse riscului.

Care sunt simptomele?

Pancreasul este un tip de cancer cu evoluție insidioasă; din această cauză, poate să nu dea simptome până în ultimele stadii ale bolii. Consumul de alcool poate fi considerat cea mai importantă cauză a bolii. Lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate, greața, icterul, diabetul apărut brusc, durerea de spate și durerile abdominale cu iradiere în centură se numără printre simptome.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Cancerul pancreatic prezintă caracteristici similare cu unele alte boli, ceea ce scade și șansa diagnosticului precoce. Dacă cancerul care a început în pancreas este observat înainte de a se extinde la ganglionii limfatici, șansa de supraviețuire timp de 5 ani poate crește de la 5% la 16%. Prin examinarea efectuată se verifică în ce stadiu se află tumora pancreatică și dacă există extindere. Dacă tumora se află în capul pancreasului, nu este posibil să se îndepărteze doar partea de cap a pancreasului, deci nu se poate interveni. Dacă tumora poate fi îndepărtată prin operație, se preferă „operația Whipple”, deoarece asigură cel mai bun confort de viață. În tumorile din stadii avansate nu se efectuează intervenție chirurgicală. Împreună cu chimioterapia pot fi efectuate unele intervenții pentru creșterea calității vieții, precum corectarea icterului, asigurarea suportului nutrițional și reducerea durerii:

• Efectuarea ERCP (metodă endoscopică utilizată pentru diagnosticul problemelor din căile biliare și din canalul pancreatic, care pot provoca obstrucție sau stenoză, precum calculi, tumori sau inflamație cronică) și plasarea unui stent în calea biliară,

• Efectuarea PTK și drenarea bilei spre exterior,

• Plasarea unui cateter pentru ameliorarea durerii, astfel încât senzația dureroasă să fie redusă,

• Plasarea unui stent în zona duodenului, la tumorile care provoacă obstrucție în această zonă,

• În cancerul pancreatic local avansat se utilizează chimioradioterapie concomitentă; iar în cazurile metastatice se utilizează chimioterapia.

Cancer gastric

Cancerul gastric, unul dintre tipurile de cancer cele mai frecvent întâlnite în țara noastră, ocupă locul al doilea printre tipurile de cancer întâlnite la femei, după cancerul de sân. În lume, numărul persoanelor diagnosticate cu acest cancer scade, în timp ce în Turcia se observă o creștere. Tumorile care se dezvoltă în mucoasa stomacului, în special în marginea mică a acestuia, situat în partea stângă sus a abdomenului, provoacă cancer. În Turcia, acest cancer este cel mai frecvent în Regiunea Mării Negre și în Anatolia de Est; în lume se întâlnește în țări din Extremul Orient, precum Japonia și China, și în țările din nordul Europei. În apariția cancerului gastric, obiceiurile alimentare greșite (consumul excesiv de alimente sărate, consumul de carne cruda, consumul de carne arsă, insuficiența alimentației cu legume și fructe etc.) ocupă un loc important.

Cine se află sub risc?

• Bărbații, la care cancerul gastric apare de două ori mai frecvent decât la femei,

• Persoanele cu vârsta de peste 50 de ani (în prezent vârsta de apariție a cancerului gastric a coborât până la 30 de ani),

• Cei care lucrează cu azbest și cauciuc,

• Muncitorii din minele de cărbune,

• Cei care lucrează în producția de anvelope și petrochimie,

• Cei care se ocupă cu pescuitul,

• Cei care consumă foarte mult alimente excesiv afumate, sărate, care conțin aditivi sau sunt prăjite,

• Cei care consumă carne procesată cu nitriți și nitrați, precum sucuc, salam, cârnați,

• Cei care consumă cantități mari de carne roșie,

• Cei care au început să fumeze în special la vârstă tânără (au un risc de două ori mai mare decât cei care nu fumează),

• Cei care au suferit anterior o operație pe stomac (primii 20 de ani după operația pe stomac sunt perioada cu cel mai mare risc),

• Cei care au avut infecție cu Helicobacter (riscul de dezvoltare a cancerului gastric este de 4 ori mai mare decât la o persoană sănătoasă),

• Cei care au polipi în stomac,

• Cei care consumă apă potabilă de calitate slabă,

• Cei cu anemie pernicioasă bazată pe deficitul de vitamina B 12,

• Cei cu gastrită atrofică,

• Cei cu antecedente familiale de cancer gastric,

• Cei care fumează mult,

• Persoanele cu grupa sanguină A (deși cauza nu este cunoscută complet, prezintă un risc mai mare decât persoanele cu alte grupe sanguine),

• Persoanele cu supraponderalitate și obezitate sunt expuse riscului.

Care sunt simptomele?

Cancerul gastric este și el una dintre bolile cu evoluție insidioasă. De obicei dă simptome în stadiile avansate ale bolii. De aceea, persoanele cu risc își pot diagnostica boala doar prin examinare endoscopică. Simptomele pot apărea la persoanele cu cancer gastric atunci când apar probleme nutriționale serioase sau când tumora s-a extins considerabil. Aceste simptome sunt, de obicei: durere în zona stomacului, senzația că stomacul s-a îngreunat, lipsa poftei de mâncare, scădere pronunțată în greutate, durere abdominală, balonare și disconfort după mese, greață, vărsături, oboseală, sângerare la nivelul stomacului sau intestinului, care adesea evoluează pe ascuns.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Cancerul gastric apare de obicei cu plângeri de indigestie. Însă în această perioadă, atât pacientul, cât și medicul trebuie să ia în serios această plângere, iar pacientului trebuie să i se efectueze neapărat gastroscopie, pentru a investiga posibilitatea unui cancer gastric. În diagnosticul acestui cancer, cea mai importantă etapă este gastroscopia și biopsia. Cea mai eficientă metodă de tratament a cancerului gastric este operația. Pentru ca această operație să fie eficientă însă, boala trebuie observată și trebuie intervenit în primele faze. După operație, în funcție de forma cancerului, pot fi aplicate chimioterapia sau radioterapia.

Căi de prevenție

• Diagnosticul precoce în cancer este foarte important. Nu neglijați controalele regulate.

• Consumați multe fructe și legume proaspete (roșii, morcovi, cartofi).

• Dacă fumați sau consumați alcool, renunțați neapărat.

• Evitați alimentele foarte condimentate.

• Băuturile foarte calde sau foarte reci și alimentele artificiale pot duce la cancer gastric.

• Reduceți consumul de grăsimi animale.

• Faceți exerciții fizice regulat.

Cancer de colon

Cancerul de colon, una dintre bolile de care se îmbolnăvesc în fiecare an aproximativ 1 milion de persoane în lume, crește în continuare în Turcia. Este o boală în care o alimentație greșită joacă un rol important; este mai frecventă la bărbați decât la femei. Este tipul de cancer care se dezvoltă din polipii apăruți în intestinul gros, numit colon. Cancerul de colon, întâlnit mai frecvent în special în țările occidentale, ocupă locul 3 în lume din punctul de vedere al frecvenței. Deși cauza nu este cunoscută exact, în apariția cancerului de colon intervin factori de mediu și genetici. Cancerul de colon poate apărea fie din polipul dezvoltat în colon, fie din mucoasa care formează suprafața interioară.

Care sunt simptomele?

Boală care evoluează insidios și nu dă simptome timp de mulți ani; în stadiul avansat se manifestă prin palparea unei mase în abdomen, prezența sângelui în scaun, lipsa poftei de mâncare, obosirea rapidă, modificări ale obiceiurilor de defecație sub formă de diaree sau constipație, scaun subțire ca un creion, senzația de a nu putea defeca complet, paliditate din cauza pierderii ocultă de sânge, prezența mucusului în scaun și simptome de slăbire.

Cine se află sub risc?

• Persoanele care au cancer de colon în familie,

• Cei care au polip intestinal,

• Persoanele care au avut anterior cancer de sân, uter și ovar,

• Cei care au suferit de sindromul Gardner și de polipoza familială,

• Cei cu colită ulcerativă și boala Crohn,

• Persoanele cu vârsta de 50 de ani și peste,

• Cei care urmează o dietă de tip occidental,

• Cei care consumă mai multe grăsimi animale și carne roșie,

• Cei care fumează și consumă alcool excesiv,

• Cei care duc o viață departe de exerciții fizice,

• Persoanele cu obezitate sunt expuse riscului.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Deși boala evoluează insidios, iar procesul de sesizare este tardiv, dacă este depistată precoce prin teste de screening regulate, crește probabilitatea de a scăpa de această boală prin tratament. În special persoanele cu cancer de colon în antecedentele familiale trebuie să efectueze în mod regulat testele de mai jos:

• Verificarea sângelui în scaun în fiecare an; dacă testul de sânge ocult în scaun este pozitiv, colonoscopie (vizualizarea întregului colon gros),

• Endoscopia rectului și a ultimilor 50 cm ai intestinului gros, o dată la cinci ani (rectosigmoidoscopie),

• Colonoscopie o dată la zece ani (persoanele cu cancer de colon în antecedentele familiale trebuie să efectueze acest test anual, sub controlul medicului).

În țara noastră, cancerele de colon nu sunt depistate în stadiul inițial, deoarece în caz de simptome persoanele nu se adresează medicului. Principalul tratament al cancerului de colon, în toate stadiile, este chirurgia. Zona tumorală este îndepărtată prin metode chirurgicale, iar partea inferioară și cea superioară a intestinului de la zona îndepărtată se leagă între ele. Forma intervenției chirurgicale variază însă în funcție de localizarea, dimensiunea, stadiul tumorii și problemele pe care le-a produs la pacient (dacă tumora s-a localizat aproape de anus, deoarece zona este scurtă, se îndepărtează tot anusul, iar colonul se leagă de peretele abdominal). După operație, tratamentul continuă cu chimioterapie, în funcție de stadiul bolii. În această boală nu se utilizează radioterapia.

Căi de prevenție

Alimentația bogată în fibre protejează împotriva cancerului de colon. Deoarece există o relație directă între alimentele grase și cancerul de colon, trebuie consumate alimente cu conținut redus de grăsimi; trebuie evitate pe cât posibil carnea roșie și alimentele grase; trebuie făcute exerciții fizice regulate. O altă cale de prevenire a cancerului de colon este efectuarea de controale regulate. Prin aceste controale se poate preveni boala și se poate stabili diagnosticul precoce. În studiile efectuate în ultimii ani s-au constatat și contribuțiile protectoare ale consumului de alimente bogate în calciu și ale medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Cancer hepatic

Cancerul hepatic este o creștere anormală a celulelor din ficat. Ficatul are sarcini foarte importante, precum eliminarea din organism a substanțelor nocive, producerea bilei care asigură digestia grăsimilor, depozitarea zahărului și producția de proteine. Datorită importanței sale în organism și structurii celulare a ficatului, este printre tipurile de cancer cu cel mai mare risc și cele mai frecvente. În apariția sa joacă un rol important ciroza (alcoolică), precum și infecțiile cu hepatita B și C. Pacienții care au dezvoltat ciroză din orice motiv au un risc anual de dezvoltare a HCC de 3-5%. De asemenea, aflatoxina din alimentele mucegăite (în special cereale) este și ea un motiv important al apariției bolii.

Tipurile de cancer hepatic

Există două tipuri de cancer hepatic: primar și secundar. Dacă cancerul a început în interiorul ficatului și de acolo s-a extins, este considerat primar; dacă a început într-un alt organ și s-a extins ulterior la ficat, este considerat secundar. Cele mai frecvente organe de la care începe cancerul hepatic secundar sunt plămânii, sânii și intestinul gros. Cele mai frecvente tipuri de cancer hepatic primar sunt:

Carcinomul hepatocelular: Apare frecvent în legătură cu ciroza și infecțiile cu hepatita B sau C. De asemenea, toate bolile care produc ciroză favorizează apariția HCC. Constituie 75% din cancerele hepatice primare, fiind cel mai frecvent tip. Cel mai frecvent apare între 40 și 60 de ani; la bărbați este de 5 ori mai frecvent decât la femei. Se manifestă prin mărirea ficatului, acumulare de lichid în abdomen (acest lichid poate fi și sangvinolent), durere intensă în zona abdominală, slăbiciune, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate și senzație de masă în abdomen. Diagnosticul cert poate fi stabilit însă prin biopsie hepatică.

Colangiocarcinomul: Este un tip de cancer rar întâlnit în celulele canalelor biliare. Boala, care se manifestă prin durere abdominală, slăbiciune, febră și scădere în greutate, apare de obicei între 50 și 70 de ani. Diagnosticul cert se stabilește prin ecografie, tomografie computerizată, creșterea ALP și biopsie.

Cine se află sub risc?

• Persoanele care consumă alcool,

• Pacienții cu hepatită B și hepatită C,

• Pacienții cu boli hepatice cronice,

• Cei cu antecedente familiale de cancer hepatic sunt expuși riscului.

Care sunt simptomele?

Cancerul hepatic este o boală insidioasă. De aceea, nu dă simptome în stadiul precoce. Când se stabilește diagnosticul, boala a ajuns de obicei în stadii avansate. Pe măsură ce crește dimensiunea cancerului, se manifestă printr-o durere extinsă și evidentă în partea dreaptă a abdomenului. În stadiul avansat, la această durere intensă de abdomen se pot adăuga lipsa poftei de mâncare, slăbiciunea, scăderea severă în greutate, icterul pielii, acumularea de lichid în abdomen, mărirea abdomenului și oboseala rapidă. Deoarece are simptome aproape identice cu cele ale cirozei, dacă nu este examinat atent, pacientului i se poate pune diagnosticul de ciroză. În acest punct, este foarte important să vă adresați unui medic specialist.

Diagnosticul precoce și tratamentul

Deși șansa diagnosticului precoce în cancerul hepatic este foarte scăzută, prin check-up-urile efectuate regulat puteți depista boala înainte de a ajunge în stadii avansate. Diagnosticul bolii poate fi stabilit prin ecografie, tomografie computerizată și rezonanță magnetică. De asemenea, se efectuează și testul alfafetoproteinei. Tratamentul principal al acestei boli este îndepărtarea tumorii prin operație. La pacienții la care funcțiile hepatice sunt suficiente, întreaga masă poate fi îndepărtată prin operație (dacă tumora este limitată în ficat); dacă pacientul nu este apt pentru operație, se aplică tratamentul de chemoembolizare (tratament prin administrarea unui medicament în interiorul arterei hepatice, cu scopul de a limita creșterea masei). Chimioterapia aplicată în alte tipuri de cancer nu este o metodă eficientă utilizată în cancerele hepatice.