Tensiunea Oculară (Glaucom)

Ce este tensiunea oculară (glaucomul)?

Este o afecțiune oculară în care nervul optic din ochi este afectat. Nervul optic (denumire medicală Nervus Opticus) transmite creierului imaginea formată de lumina care pătrunde în ochi și permite realizarea văzului. Leziunea apărută la acest nerv este, de regulă, legată de o presiune din ochi mai mare decât normalul. Dar aceasta nu înseamnă că nu poate apărea o leziune la o presiune oculară normală. Această boală, care poate apărea chiar și la presiune normală, se agravează de obicei în timp. Copiii părinților cu tensiune oculară sunt expuși riscului acestei boli. Poate afecta orice grupă de vârstă, dar apare mai frecvent la adulții în vârstă. Este principala cauză a orbirii la persoanele de peste 60 de ani.

Boala are multiple forme și aproape că nu există semne de avertizare. Aceasta înseamnă că persoanele cu boala pot să nu prezinte niciun simptom. Motivul este că afectarea nervului optic, odată cu creșterea presiunii din ochi, se produce treptat, în timp. Leziunea cauzată de modificarea presiunii se manifestă cu timpul și se agravează. În unele cazuri poate duce la pierderea permanentă a vederii și chiar la orbire. Efectul este atât de gradual încât, de regulă, progresia nu este observată.

Afectarea capacității vizuale este un proces ireversibil. Totuși, dacă boala este diagnosticată din timp, presiunea crescută din ochi poate fi redusă și pierderea vederii poate fi încetinită sau oprită. De aceea, este mai sănătos să nu omiteți controalele oftalmologice regulate, pentru diagnostic și tratament, înainte ca tensiunea oculară să ducă la pierderea vederii pe termen lung.

A avea tensiune oculară înseamnă că veți avea nevoie de tratament și de monitorizare regulată pe tot parcursul vieții.

Cum apare tensiunea oculară (glaucomul)?

Pentru a înțelege cum apare această boală, trebuie mai întâi să cunoașteți în linii mari structurile ochiului. Corneea este partea ochiului care permite pătrunderea luminii în ochi, fiind astfel foarte importantă pentru vedere. Irisul este pupila ochiului. Legătura dintre ochi și creier este asigurată de Nervus Opticus, altfel numit nervul optic. Acesta transmite creierului imaginile captate prin ochi. Glaucomul apare când nervul optic este afectat. Prin deteriorarea treptată a acestui nerv apar pete oarbe în câmpul vizual. Cauza acestei afecțiuni nu este încă pe deplin cunoscută. Totuși, afectarea acestui nerv este, de regulă, asociată cu creșterea presiunii din ochi.

Rețeaua asemănătoare unei plase din ochi răspunde de drenarea lichidului din ochi. Această structură se află în unghiul unde se unesc irisul (pupila) și corneea. Când producția de lichid din ochi este prea mare pentru a fi evacuată prin acest canal, sau când canalul nu își poate îndeplini funcția de drenaj din cauza blocajelor, lichidul începe să se acumuleze în ochi. Această acumulare nu apare brusc, ci se dezvoltă în timp. Odată cu acumularea lichidului, presiunea ochiului crește. Din acest motiv, tensiunea oculară este o boală cu evoluție lentă. Această presiune poate afecta nervul optic. Afectarea acestui nerv, fiind și ea legată de presiune, apare tot treptat, iar simptomele – dacă vor apărea – se manifestă, de asemenea, în timp.

Cine este afectat?

Boala poate apărea la orice grupă de vârstă. Totuși, a avea peste 40 de ani sau a avea un membru al familiei bolnav sunt factori de risc cunoscuți. De asemenea, este una dintre principalele cauze ale orbirii la persoanele de peste 60 de ani.

Care sunt simptomele tensiunii oculare?

Boala, de regulă, nu dă simptome la început. Tinde să evolueze lent în timp și afectează mai întâi vederea periferică (termen medical: vedere periferică), adică marginea câmpului vizual. Pierderea vederii începe din partea câmpului vizual periferic cea mai apropiată de nas. Totuși, poate dura ani până când această pierdere de vedere devine evidentă. De aceea, mulți oameni nu știu nici măcar că sunt bolnavi, iar boala se descoperă, de regulă, în timpul unui control oftalmologic de rutină.

Dacă, în timp ce vă continuați activitățile zilnice, observați vreun simptom legat de tensiunea oculară, acestea pot include:

• Vedere încețoșată,
• Durere de cap asociată cu vederea încețoșată sau
• Vederea unor lumini strălucitoare și a unor cercuri colorate, asemănătoare curcubeului, în jurul luminilor.

Tensiunea oculară afectează, de cele mai multe ori, ambii ochi.Totuși, uneori tensiunea poate fi mai mare la un ochi.

Foarte rar, boala poate apărea brusc și atunci poate provoca următoarele simptome:

• Durere oculară intensă,
• Greață și vărsături,
• Ochi roșu,
• Durere de cap,
• Sensibilitate în jurul ochiului,
• Vederea unor cercuri în jurul luminilor,
• Vedere încețoșată.

Glaucomul netratat poate progresa și poate duce la orbire.

Cum se face diagnosticul tensiunii oculare?

Testele necesare pentru diagnostic sunt nedureroase și scurte. Aceste teste sunt efectuate de un medic specialist în oftalmologie. Se folosesc picături pentru a dilata (lărgi) pupilele și pentru examinare.

Medicul specialist poate examina nervul optic pentru semnele bolii și, la controlul următor, poate face fotografii pentru a observa diferențele dintre cele două examinări. Poate efectua un test numit tonometrie pentru a verifica presiunea ochiului. Poate aplica și un test al câmpului vizual pentru a observa dacă există o pierdere a vederii periferice. În caz de suspiciune de glaucom, poate solicita teste imagistice specifice nervului optic.

Deoarece tensiunea oculară este o afecțiune care evoluează silențios, nu omiteți controlul oftalmologic de rutină, ceea ce este foarte important pentru diagnosticul precoce.

În cazul unui diagnostic de glaucom, aceasta poate fi unul dintre tipurile enumerate mai jos:

• Glaucom cu unghi deschis:

Își primește numele deoarece unghiul de drenaj format de iris (pupilă) și cornee rămâne deschis. Este cea mai frecventă formă. Presiunea oculară crește lent și treptat.

• Glaucom prin închiderea unghiului:

Când pupila se umflă, blochează parțial sau total unghiul de drenaj. Din această cauză lichidul nu poate circula în ochi și presiunea oculară crește. Deoarece este legat de umflarea pupilei, poate apărea brusc sau treptat.

• Glaucom cu tensiune normală:

Nervul optic poate fi afectat și când presiunea oculară este normală. Nu se cunoaște exact cauza. Fluxul sanguin către nervul optic poate fi redus. Fluxul sanguin limitat poate avea diverse cauze.

• Glaucom la copii:

Copiii se pot naște cu boala. Sau boala poate apărea în primii câțiva ani de viață. Drenajul blocat, traumatismul sau alte cauze medicale subiacente care duc la afectarea nervului optic pot determina această boală la copii.

• Glaucom pigmentar:

Apare prin desprinderea sub formă de solzi a unor granule mici de pigment din pupilă. Aceste granule încetinesc sau blochează complet drenajul lichidului din ochi. Acumularea granulelor crește presiunea oculară și apare tensiunea oculară.

Toate aceste tipuri, diferite între ele, tind să fie transmise în familie. Pentru a afla dacă aveți risc, puteți consulta medicul.

Care sunt cauzele glaucomului?

Mai mulți factori joacă un rol în apariția bolii. Pentru majoritatea cazurilor, presiunea oculară apare atunci când lichidul din ochi nu poate fi evacuat corect. Umorul apos, un lichid din interiorul ochiului, curge în mod normal afară din ochi printr-un canal asemănător unei plase. Acest canal se află în unghiul unde se unesc irisul (pupila) și corneea și mai este cunoscut și ca rețeaua trabeculară. Dacă există o obstrucție în canal sau dacă ochiul produce mult mai mult lichid decât normal, lichidul se acumulează în ochi. Acumularea lichidului care ar trebui eliminat duce la presiune oculară crescută. Creșterea presiunii oculare determină, în timp, afectarea nervului optic.

Motivul apariției nu este încă clar cunoscut. Totuși, pot fi enumerați următorii factori de risc, inclusiv cei de mai jos:

• Vârsta: Pe măsură ce vârsta pacientului crește, crește și frecvența bolii.
• Origine etnică: Persoanele de origine africană, caraibiană sau asiatică au un risc ridicat de a dezvolta boala.
• Istoric familial: Având un părinte sau un frate cu glaucom reprezintă un factor de risc cunoscut.
• Alte afecțiuni medicale: Se consideră că și alte afecțiuni medicale, precum miopia (dificultatea de a vedea de aproape), hipermetropia (dificultatea de a vedea de departe) și diabetul, pot cauza boala.

În afară de acestea, traumatismul ocular cauzat de un obiect contondent sau de un agent chimic, infecția severă a ochiului, vasele de sânge obstruate din interiorul ochiului și stările inflamatorii sunt cauze mai rar întâlnite. O intervenție chirurgicală oculară efectuată din alt motiv poate, de asemenea, să provoace această afecțiune. Totuși, acest lucru este foarte rar. Boala, care afectează de regulă ambii ochi, poate uneori să provoace mai multe leziuni unuia dintre ochi decât celuilalt.

Care sunt factorii de risc ai tensiunii oculare?

Ca în orice boală, și în cazul glaucomului unele persoane au un risc mai mare decât normal de a contracta boala. Acești factori de risc pot fi enumerați astfel:

• Vârsta de peste 40 de ani,
• Antecedente de glaucom la membrii familiei,
• Origine africană, hispanică sau asiatică,
• Presiune oculară deja crescută,
• Suferința de miopie sau hipermetropie,
• Traumatism ocular,
• Utilizarea îndelungată a steroizilor,
• Structură subțire din punct de vedere anatomic a centrului corneelor,
• Prezența unei slăbiciuni a nervului optic,
• Prezența diabetului, migrenei, hipertensiunii arteriale sau a altor probleme de sănătate care afectează întregul organism (sistemice),

Dacă suspectați că faceți parte dintr-un grup cu risc pentru această boală, vă puteți adresa cât mai curând unei unități medicale.

Cum se tratează tensiunea oculară?

În tratamentul glaucomului există diferite opțiuni: medicamente (de regulă picături oftalmice), tratament cu laser și intervenție chirurgicală. Este important să începeți tratamentul imediat după stabilirea diagnosticului. Tratamentele (indiferent de tip) nu pot recupera nicio leziune a vederii deja apărută. Pot doar să prevină agravarea leziunilor din ochi.

Metodele de tratament pentru glaucom sunt următoarele:

• Medicamente:

Picăturile oftalmice prescrise sunt cea mai frecvent utilizată metodă de tratament. Scăzând presiunea oculară, previn afectarea în continuare a nervului optic.

• Tratament cu laser:

În scopul scăderii presiunii oculare, medicul specialist poate folosi tratamentul cu laser pentru a ajuta lichidul să iasă din ochi.

• Intervenție chirurgicală:

Este recomandată dacă medicamentele și tratamentul cu laser nu au efect. Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale care pot ajuta lichidul să iasă din ochi.

Deși glaucomul este o boală serioasă, răspunde bine la tratament. O măsură bună împotriva glaucomului este să nu neglijați controalele oftalmologice regulate.