Gastroenterologie, Hepatologie Și Nutriție Pediatrică

Gastroenterologia pediatrică, hepatologia și nutriția reprezintă o specialitate care se ocupă de diagnosticul și tratamentul bolilor sistemului digestiv la copii, manifestate prin vărsături repetate, dureri abdominale recurente, indigestie, balonare, arsuri și dureri în piept, diaree cronică, constipație, hemoragii digestive superioare și inferioare, precum și de bolile acute și cronice ale ficatului și căilor biliare, bolile pancreasului, tulburările de nutriție și întârzierea creșterii.

De ce boli se ocupă gastroenterologia pediatrică?

Unele dintre bolile și acuzele care țin de specialitatea de gastroenterologie, hepatologie și nutriție pediatrică pot fi rezumate astfel:

● Organizarea alimentației copilului sănătos și a celui bolnav: Pentru asigurarea unei dezvoltări fizice și mintale normale la sugar și copil, este necesar un aport suficient și echilibrat de macronutrienți, precum carbohidrații, grăsimile și proteinele, și de micronutrienți, precum vitaminele și mineralele, iar eventualele deficiențe trebuie recunoscute și tratate rapid. Lipsa poftei de mâncare și tulburările comportamentale de alimentație sunt cele mai importante cauze ale tulburărilor de nutriție la copiii fără o problemă organică. Bolile cronice (ale ficatului, rinichilor, plămânilor, sistemului nervos, sistemului musculo-scheletic) evoluează foarte frecvent cu malnutriție și întârzierea creșterii atunci când nu se asigură un suport nutrițional adecvat. În astfel de cazuri poate fi necesar suportul nutrițional enteral, pe cale orală sau prin sondă de gastrostomă endoscopică percutanată (PEG).

● Boala de reflux gastroesofagian (BRGE): Boala de reflux gastroesofagian desemnează situația în care refluxul conținutului gastric în esofag determină diverse acuze și complicații. La copiii mai mari, provoacă frecvent simptome precum arsuri în piept, dureri de stomac și dificultăți la înghițire. La copiii mici, poate determina simptome mai variate, precum refuzul alimentației, agitație, creștere insuficientă în greutate, colici, vărsături și tuse cronică. Atât la copiii mici, cât și la cei mari, poate favoriza infecții recurente ale căilor respiratorii superioare și inferioare.

● Disfagia (dificultatea la înghițire): La copii, disfagia se manifestă prin efort și durere în timpul înghițirii și poate duce la probleme de alimentație. Poate fi cauzată de tulburări neurologice, anomalii anatomice sau reflux.

● Gastrita și ulcerul peptic: Gastrita este inflamația mucoasei care căptușește stomacul, iar ulcerul peptic reprezintă formarea de leziuni prin afectarea integrității țesutului de la nivelul peretelui intern al stomacului sau duodenului. Deși sunt rare la copii, aceste afecțiuni pot apărea din cauze precum infecția cu Helicobacter pylori sau utilizarea îndelungată a AINS. Simptomele includ dureri abdominale, greață și uneori sângerare.

● Durerea abdominală cronică: Poate avea o origine organică legată de tubul digestiv, ficat, splină sau pancreas, dar se poate dezvolta și fără o cauză organică (funcțională). Pentru un tratament adecvat, cauza organică trebuie diferențiată de o tulburare funcțională.

● Bolile eozinofilice: Bolile eozinofilice se manifestă printr-o creștere anormală, la nivelul sistemului digestiv, a globulelor albe numite eozinofile. Aceasta poate provoca inflamație și leziuni la nivelul stomacului, intestinului sau esofagului. Simptomele includ dureri abdominale, dificultăți la înghițire, diaree și scădere în greutate.

● Boala celiacă și tulburările de malabsorbție: Boala celiacă apare ca urmare a unei reacții a sistemului imunitar față de o proteină numită gluten și duce la afectarea intestinului subțire. Tulburările de malabsorbție se manifestă prin digestia sau absorbția insuficientă a nutrienților la nivelul sistemului digestiv.

● Boala inflamatorie intestinală (BII): Boala inflamatorie intestinală se clasifică în 2 subtipuri distincte: boala Crohn și colita ulcerativă. Boala Crohn poate afecta orice porțiune a tubului digestiv, de la gură până la anus, în timp ce colita ulcerativă afectează intestinul gros. O mică parte dintre pacienții din grupul BII (aproximativ 10%) sunt încadrați ca având „BII neclasificată”. Aceste boli provoacă inflamație și leziuni ale mucoasei intestinale și pot determina simptome precum dureri abdominale, diaree, scădere în greutate și întârzierea creșterii.

● Sindromul de colon iritabil: Sindromul de colon iritabil (SCI) este o afecțiune cronică caracterizată prin dureri abdominale și modificări ale tranzitului intestinal. La copii, SCI poate fi asociat cu stresul, alimentația și modificările microbiotei intestinale.

● Diareea cronică: Diareea este frecventă la copii și poate fi cauzată de infecții, intoleranțe alimentare, utilizarea de antibiotice sau boli ale sistemului digestiv. Deoarece diareea cronică poate duce la deshidratare și tulburări de nutriție și poate pune viața în pericol, necesită o evaluare diagnostică și un tratament atente.

● Constipația: Constipația este o altă problemă digestivă frecventă la copii și este de obicei legată de alimentație, aportul de lichide sau obiceiurile de folosire a toaletei. Constipația cronică poate provoca dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare și modificări de comportament. Atunci când nu este tratată cu medicamentul potrivit, în doza și pe durata corespunzătoare, succesul tratamentului este scăzut, iar riscul de recidivă este ridicat.

● Hemoragiile digestive superioare și inferioare: Hemoragiile digestive superioare se manifestă prin vărsături cu sânge și/sau scaune negre, de aspectul păcurii, iar hemoragiile digestive inferioare prin sângerare rectală roșie. Endoscopia este cea mai importantă metodă pentru diagnosticul diferențial și tratament.

● Bolile ficatului și ale vezicii biliare: La copii, bolile ficatului și ale vezicii biliare pot apărea din cauza anomaliilor congenitale, infecțiilor sau tulburărilor metabolice. Acestea pot provoca simptome precum creșterea enzimelor hepatice, icter, dureri abdominale și scădere în greutate.

● Ficatul gras: La copii, ficatul gras (steatoza hepatică) este asociat cu obezitatea și bolile metabolice. În timp, această afecțiune poate duce la leziuni hepatice și insuficiență hepatică.

● Bolile vezicii biliare și ale căilor biliare: Pot fi congenitale sau dobândite. În special la copiii mai mari, calculii vezicii și căilor biliare, precum și inflamația vezicii biliare, sunt importanți în diagnosticul diferențial al durerii abdominale acute și cronice.

● Colestaza neonatală: Este situația în care peste 15% din bilirubina totală este reprezentată de bilirubina directă sau nivelul bilirubinei directe depășește 1 mg/dl. Indică o tulburare a sintezei bilei sau o obstrucție/reducere a fluxului oriunde pe traseul bilei, de la celula hepatică până la intestinul subțire. O evaluare urgentă și detaliată este obligatorie. În funcție de diagnostic, tratamentul este planificat fie chirurgical, fie medicamentos.

● Pancreatita acută și cronică: Cauzele pancreatitei acute sunt foarte variate: aceasta poate fi infecțioasă, traumatică, metabolică sau medicamentoasă. O parte dintre pancreatitele acute devin recurente, iar unele dintre acestea evoluează spre pancreatită cronică. Pancreatita acută este o cauză de durere severă în etajul abdominal superior. În pancreatita cronică, funcțiile digestive și endocrine ale pancreasului sunt afectate.

Care sunt simptomele bolilor gastroenterologice la copii?

Simptomele bolilor gastroenterologice la copii pot varia în funcție de tipul și severitatea bolii, precum și de vârsta copilului. Cele mai frecvente simptome ale bolilor gastroenterologice la copii sunt:

● Dificultate la înghițire (disfagie), senzație de nod în gât, înghițire dureroasă

● Greață și vărsături

● Dureri abdominale

● Diaree

● Constipație

● Scaune cu sânge și/sau mucus

● Scădere în greutate și întârzierea creșterii

● Balonare și gaze

● Îngălbenirea ochilor și a pielii (icter)

● Vărsături cu sânge, sângerare rectală

Cum se diagnostichează bolile gastroenterologice la copii?

Diagnosticul bolilor gastroenterologice la copii necesită un proces de evaluare amplu. Primul pas este obținerea unui istoric medical detaliat și efectuarea examenului fizic. Medicii specialiști în gastroenterologie pediatrică obțin informații de la familie pentru a înțelege acuzele copilului, momentul debutului, durata și intensitatea acestora. În timpul examenului fizic se efectuează palparea abdomenului, examinarea gurii și a gâtului, precum și inspecția pielii și a ochilor. După examenul fizic, medicul poate solicita investigații suplimentare, precum imagistică sau analize de sânge. Unele dintre investigațiile utilizate în diagnosticul bolilor gastroenterologice la copii sunt:

Analize de laborator: Analizele de laborator, precum analizele de sânge, de urină și de scaun, joacă un rol important în diagnosticul bolilor gastroenterologice la copii. Analizele de sânge sunt folosite pentru evaluarea infecțiilor, anemiei, inflamației și funcției hepatice. Analizele de scaun ajută la depistarea infecțiilor intestinale, a paraziților, a sângerărilor și a tulburărilor de malabsorbție. Analizele de urină sunt utilizate în special pentru evaluarea problemelor renale și ale căilor urinare.
Endoscopia: Endoscopia este o procedură folosită pentru vizualizarea directă a interiorului sistemului digestiv. Endoscopia digestivă superioară permite examinarea esofagului, stomacului și duodenului. Colonoscopia este folosită pentru examinarea intestinului gros și a unei scurte porțiuni terminale a intestinului subțire. În timpul endoscopiei se pot preleva biopsii, iar țesuturile sunt examinate la microscop pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine. Această metodă are o importanță esențială în diagnosticul unor afecțiuni precum bolile inflamatorii intestinale (BII), boala celiacă și ulcerul peptic.
Tehnici imagistice: Tehnicile imagistice precum ecografia, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), tomografia computerizată (CT) și examinarea radiologică cu bariu sunt utilizate pentru evaluarea structurală și funcțională a organelor digestive.
Teste speciale: În unele cazuri pot fi necesare teste speciale pentru diagnosticul anumitor boli. De exemplu, în diagnosticul bolii celiace se folosește testul pentru anticorpii anti-transglutaminază tisulară (tTG). Pentru evaluarea intoleranței la lactoză sau a altor intoleranțe alimentare ori pentru depistarea H. pylori se pot efectua teste respiratorii. Testul respirator cu hidrogen se folosește pentru depistarea suprapopulării bacteriene a intestinului subțire, iar testul respirator cu uree pentru evaluarea succesului tratamentului împotriva H. pylori.
Teste genetice: Pentru unele anomalii congenitale se efectuează teste genetice. Acestea pot ajuta la stabilirea originii genetice a bolii și a factorilor de risc ereditari.

Cum se tratează bolile gastroenterologice la copii?

Tratamentul bolilor gastroenterologice la copii este planificat de medicii specialiști în funcție de tipul specific și de severitatea bolii. Metodele de tratament pot include:

Tratamentul medicamentos: Tratamentul medicamentos are un rol important în managementul multor boli gastroenterologice. Medicamentele sunt folosite pentru reducerea inflamației, tratarea infecțiilor, controlul producției de acid și ameliorarea simptomelor. De exemplu, copiilor cu boli inflamatorii intestinale (BII) li se pot prescrie medicamente precum corticosteroizi, imunomodulatoare și agenți biologici.
Ajustări ale dietei și alimentației: Ajustările dietei și ale alimentației au o importanță esențială în tratamentul bolilor gastroenterologice la copii. Pentru copiii cu intoleranțe sau alergii la anumite alimente se aplică diete speciale. De exemplu, copiii cu boală celiacă trebuie să urmeze o dietă fără gluten.
Schimbări ale stilului de viață: Schimbările stilului de viață joacă un rol important în managementul bolilor gastroenterologice la copii. Pentru afecțiuni precum BRGE și SCI se recomandă regularizarea obiceiurilor alimentare, mese mici și frecvente și evitarea alimentelor grase și condimentate. În plus, un aport suficient de lichide și activitatea fizică regulată pot ajuta la prevenirea unor probleme precum constipația.
Intervenții chirurgicale: În unele boli gastroenterologice pot fi necesare intervenții chirurgicale. De exemplu, la copiii cu boli inflamatorii intestinale (BII) severe, intervenția chirurgicală poate fi necesară în caz de ocluzie intestinală, fistule sau leziuni intestinale grave. Atunci când tratamentul medicamentos nu este suficient în boala de reflux gastroesofagian (BRGE), se pot efectua intervenții chirurgicale precum fundoplicatura.

Întrebări frecvente

Ce investigații se folosesc în gastroenterologia pediatrică?

Una dintre cele mai utilizate metode este endoscopia, prin care se examinează în detaliu interiorul esofagului, stomacului, duodenului și intestinului gros. De asemenea, analizele de sânge și de scaun sunt folosite frecvent pentru identificarea alergiilor sau intoleranțelor alimentare.

Până la ce vârstă îngrijește gastroenterologia pediatrică copiii?

Ambulatoriul de gastroenterologie pediatrică oferă servicii în principal copiilor și adolescenților de la naștere până la vârsta de 18 ani. Această specialitate se ocupă de diagnosticul și tratamentul diverselor probleme ale sistemului digestiv, din perioada de sugar până în adolescență.

Cum se desfășoară consultația de gastroenterologie pediatrică?

Consultația de gastroenterologie pediatrică începe cu o analiză detaliată a istoricului medical al copilului. Urmează un examen sistemic amănunțit, cu o atenție deosebită acordată abdomenului. Dacă este necesar, se efectuează evaluări suplimentare cu ajutorul analizelor de laborator sau al metodelor imagistice.

Cum se efectuează endoscopia la copiii mici?

La copiii mici, endoscopia se efectuează de regulă sub anestezie generală, astfel încât copilul să stea confortabil și nemișcat în timpul procedurii. Endoscopul, un tub subțire și flexibil, este introdus pe gură în stomac și intestinul subțire, iar medicul examinează în detaliu mucoasa tubului digestiv cu ajutorul unei camere. În colonoscopie, un colonoscop potrivit vârstei și greutății copilului este introdus prin anus, examinându-se întregul colon și ultima porțiune a ileonului.

Cât durează o consultație de gastroenterologie?

Durata consultației de gastroenterologie poate varia în funcție de severitatea acuzelor pacientului și de scopul consultației. De obicei, o consultație de gastroenterologie durează aproximativ 20–30 de minute. În acest timp, medicul evaluează istoricul medical al pacientului, efectuează examenul fizic și, dacă este necesar, solicită analize suplimentare sau investigații imagistice.

Ce secții trimit pacienții la gastroenterologie?

Pacienții sunt trimiși de obicei la secția de gastroenterologie de către medici pediatri, medici din subspecialitățile pediatrice, medici ORL sau chirurgi pediatri.

Gastroenterologia pediatrică este o secție medicală importantă care se ocupă de bolile congenitale și dobândite ale sistemului digestiv, ficatului, vezicii și căilor biliare și pancreasului, precum și de tulburările de nutriție la copii. Părinții ai căror copii prezintă simptome ce țin de gastroenterologia pediatrică pot începe tratamentul programându-se la ambulatoriile de gastroenterologie pediatrică ale spitalelor.