Clinica De Terapie a Limbajului, Vorbirii, Vocii Și Deglutiției

TULBURĂRI VOCALE

\n

Cum se produce vocea?

\n

Structura denumită în limbajul popular „Mărul lui Adam” este partea anterioară a laringelui. Corzile vocale se întind de la Mărul lui Adam spre înapoi. Când expirăm, există un flux de aer din plămâni spre laringe. Acest aer trece printre corzile vocale. Dacă în timpul acestui flux închidem corzile vocale, corzile vocale vibrează și se produce vocea.

\n

Ce este vocea normală?

\n

Vocea normală este vocea a cărei calitate, înălțime și intensitate sunt similare cu cele ale persoanelor din aceeași grupă de vârstă, de același sex, cu același bagaj cultural și din aceeași zonă geografică și este adecvată comunicării.

\n

Ce este tulburarea vocii?

\n

Tulburarea vocii apare atunci când calitatea, înălțimea și intensitatea vocii unei persoane încep să se diferențieze de cele ale persoanelor din aceeași grupă de vârstă, de același sex, cu același bagaj cultural și din aceeași zonă geografică. Atunci când mecanismul laringian al vorbitorului nu poate răspunde cerințelor vocale, din cauze structurale, funcționale sau din ambele motive, trebuie să se aibă în vedere o tulburare a vocii.

\n

Ce factori duc la tulburări ale vocii?

\n

Factorii care pot afecta mecanismul de producere a vocii și pot duce la tulburări ale vocii sunt foarte variați. Obiceiurile de utilizare abuzivă a vocii (vorbitul cu voce tare, strigatul, a-și curăța des gâtul etc.), cauzele medicale (înlăturarea laringelui, intervenție chirurgicală pe tiroidă, intubație, intervenție chirurgicală pe inimă etc.), bolile cronice (probleme respiratorii, tulburări hormonale, probleme gastrice, alergii etc.), obiceiurile (consumul de alcool, fumatul) sau tulburările neurologice sunt cele mai importante cauze ale tulburărilor vocii.

\n

Tulburările vocii pot fi tratate/terapizate?

\n

Atunci când apare o tulburare a vocii, este necesar în primul rând un examen medical. Medicul vă va ajuta la stabilirea diagnosticului și va aplica tratamentul medical atunci când este necesar sau vă va îndruma către un logoped (terapeut de limbaj și vorbire) atunci când este necesară terapia vocii; deoarece logopezii aplică tehnici de terapie a vocii pentru ca unele boli ale vocii să poată fi prevenite, ameliorate și să nu mai reapară.

\n

Ce este terapia vocii?

\n

Este un program care urmărește să învețe pacienții cum să-și producă cea mai bună voce posibilă folosind sistemele vocale, cum să se recupereze după vătămare sau boală și cum să se protejeze; care stimulează echilibrul fiziologiei producerii vocii, ajută la coordonarea respirației și include exerciții care urmăresc asigurarea tonului, înălțimii și calității vocii necesare producerii vocii și sănătății corzilor vocale. Este o abordare preventivă, parte a unui program de reabilitare, care urmărește reducerea sau eliminarea efectelor și comportamentelor din mediu ce dăunează vocii, precum și asigurarea utilizării și îngrijirii necesare pentru ca vocea să rămână sănătoasă. Tehnicile de terapie aplicate variază în funcție de boală și de simptome.

\n

TULBURĂRI DE DEGLUTIȚIE

\n

Ce este tulburarea de deglutiție?

\n

Tulburarea de deglutiție (disfagia) reprezintă dificultățile de înghițire care apar în timpul mâncatului și băutului. Tulburarea de deglutiție poate apărea în trei faze diferite ale deglutiției:

\n

Faza orală: Probleme care pot apărea în etapa suptului, mestecării sau trimiterii alimentului ori lichidului din gură spre gât

\n

Faza faringiană: Probleme care pot apărea la trimiterea alimentului sau lichidului spre esofag, adică la închiderea traheei pentru a preveni ca alimentele și lichidele să ia o direcție greșită și să ajungă în trahee

\n

Faza esofagiană: Probleme care pot apărea la trimiterea alimentelor și lichidelor din esofag spre stomac

\n

Care sunt cauzele tulburării de deglutiție?

\n

Tulburarea de deglutiție poate fi cauzată de leziuni ale sistemului nervos, de diverse probleme ale regiunii capului și gâtului sau de boli:

\n

• Accident vascular cerebral (AVC)
• Traumatism cranian
• Boala Parkinson
• Scleroză multiplă
• Paralizie cerebrală
• Boala Alzheimer
• Cancere ale gurii, gâtului sau faringelui
• Chirurgie cap-gât
• Probleme de igienă orală (lipsa dinților, utilizarea unei proteze dentare cariate sau necorespunzătoare)

\n

Care sunt simptomele tulburării de deglutiție?

\n

Tulburarea de deglutiție are multe simptome:

\n

• Tuse în timpul mâncatului sau băutului ori imediat după
• Sunet „umed” în timpul mâncatului sau băutului ori imediat după
• Efort mai mare sau timp mai lung pentru mestecare sau înghițire
• Pierdere în greutate și deshidratare (lipsă de apă), cauzate de alimentația insuficientă
• Pneumonii recurente sau senzație de sufocare la respirație după ce ai mâncat
• Scurgerea alimentelor sau a lichidelor din gură sau acumularea alimentului în gură

\n

Cum se stabilește diagnosticul tulburării de deglutiție?

\n

Logopezii specializați în tulburările de deglutiție evaluează persoanele care au probleme de alimentație și de băut. În timpul evaluării, logopedul specializat efectuează evaluarea descrisă mai jos:

\n

• Aflarea stării medicale a pacientului și a informațiilor despre tulburarea de deglutiție
• Evaluarea forței și a mișcărilor mușchilor și structurilor implicate în deglutiție (precum buzele, limba, maxilarul, palatul)
• Evaluarea posturii pacientului și a mișcărilor gurii în timpul mâncatului și băutului
• Evaluarea instrumentală a tulburării de deglutiție

\n

Care este tratamentul tulburării de deglutiție?

\n

Tratamentul tulburării de deglutiție este planificat de logopedul specializat în funcție de cauza, simptomele și tipul tulburării de deglutiție. În timpul tratamentului;

\n

• Se efectuează exerciții personalizate pentru stimularea nervilor care vor asigura întărirea și mișcările coordonate ale mușchilor responsabili de deglutiție sau care pot declanșa reflexul de deglutiție
• Se aplică diverse poziții și strategii de deglutiție, pentru ca pacientul să înghită mai ușor
• Pacientul se alimentează cu alimente și lichide de consistențe diferite, pentru ca înghițirea să fie sigură și ușoară

\n

Cum afectează tulburarea de deglutiție viața persoanei?

\n

Tulburarea de deglutiție poate afecta viața persoanei în moduri diferite:

\n

• Alimentare și hidratare insuficiente (deshidratare)
• Mai puțină plăcere în timpul mâncatului și băutului
• Evitarea prezenței în medii sociale în care se mănâncă, sentimentul de jenă sau retragerea din astfel de medii
• Risc de aspirație (trecerea alimentului sau lichidului în trahee), care poate duce la pneumonie sau la o afecțiune pulmonară cronică

\n

TULBURĂRI DE ARTICULARE ȘI FONOLOGICE

\n

Ce este articularea (artikülasyon)?

\n

Articularea este abilitatea individului de a pronunța corect sunetele vorbirii unei limbi anume, prin mișcările succesive și coordonate ale organelor implicate în vorbire.

\n

Ce este tulburarea de articulare?

\n

Tulburările de articulare sunt probleme bazate pe producerea greșită a locului, formei, vitezei, sincronizării și presiunii sunetelor vorbirii.

\n

Din ce cauze apar tulburările de articulare?

\n

Tulburările de articulare pot avea origine structurală, dar pot apărea și fără nicio cauză anume. Printre cauzele care pot duce la probleme de articulare se numără: buza și palatul despicat, anomaliile gurii și feței, anomaliile ortodontice, pierderea auzului, retardul mintal, tulburările de origine neurologică (paralizia cerebrală și altele).

\n

În tulburările de articulare pot fi observate erori de tipul celor de mai jos:

\n

• Înlocuirea reciprocă a sunetelor /k/ și /t/: de exemplu, în loc de /köpek/ se spune /töpek/,
• Înlocuirea sunetelor /r/, /y/, /l/, /ç/ cu alte sunete
• Folosirea sunetelor /t/ și /d/ în locul sunetelor /k/ și /g/

\n

Ce este competența fonologică?

\n

Competența fonologică este abilitatea de a folosi sunetele vorbirii în mod corect, conform regulilor din contextul limbii.

\n

Ce este tulburarea fonologică?

\n

Tulburările fonologice reprezintă dificultatea de a dobândi cunoștințele despre regulile limbii care stau la baza vorbirii (fonologia). Copilul nu poate produce tipare de vorbire ușor de înțeles. De exemplu, copilul nu a învățat să folosească sunetul /s/ la începutul cuvintelor. Tulburările fonologice de dezvoltare pot contribui, la copii, în perioadele ulterioare, la apariția dificultăților de citire și scriere.

\n

Este important să corectăm tulburările de articulare?

\n

Dacă problema ajunge să afecteze viața socială, emoțională, școlară și/sau profesională, rezolvarea ei devine și mai importantă. Prin urmare, problemele de articulare trebuie abordate de urgență.

\n

ÎNTÂRZIERE A LIMBAJULUI ȘI A VORBIRII

\n

Limbajul și vorbirea sunt diferite. Limbajul este sistemul de reguli comune pe care oamenii le folosesc pentru a-și împărtăși unii altora emoțiile și gândurile. O limbă nu trebuie să evoce doar limbajul vorbit; utilizarea scrisului și a semnelor este, de asemenea, o limbă. Vorbirea, în schimb, este sistemul în care regulile care conțin aceste emoții și gânduri sunt produse fizic, cu ajutorul organelor necesare.

\n

Un copil poate avea gramatica necesară pentru a-și transmite emoțiile și gândurile, dar poate să nu vorbească, deoarece organele vorbirii (limba, buzele etc.) nu își pot îndeplini funcția cum trebuie. Pe de altă parte, alt copil poate să nu poată vorbi din cauza unei probleme în dezvoltarea limbajului, deși organele vorbirii își îndeplinesc funcția perfect, sau ambele pot apărea simultan.

\n

Este întârzierea trecătoare a copilului meu sau o tulburare?

\n

Copiii pot rămâne în urmă față de semenii lor în anumite abilități; pot recupera rapid, chiar pot ajunge să fie și mai buni. Un copil poate întârzia în vorbire, în timp ce abilitățile sale de mers, mâncat, controlul nevoilor fiziologice se dezvoltă normal. Toți copiii au etape de dezvoltare general acceptate, identice sau similare; în plus, unii copii pot avea un ritm propriu de dezvoltare și pot începe să vorbească puțin mai devreme sau mai târziu decât semenii lor. Părinții sunt observatori destul de buni, urmăresc cu mare atenție comportamentul copiilor lor. În același timp, părinții au o idee despre dezvoltarea altor copii din jurul lor, care se dezvoltă normal. Așadar, atunci când părinții suspectează ceva la copiii lor, compară performanța copilului cu a altor copii și, cel mai adesea, realizează corect că ceva nu merge bine; firesc, se îngrijorează și doresc să se lămurească mai întâi consultându-i pe cei mai apropiați, apoi pe specialistul cel mai apropiat: Copilul meu încă nu vorbește. Copilul meu se exprimă diferit. Ce spune copilul meu nu se înțelege ușor.

\n

Un aspect greu de discernut pentru familii sau pentru cei care nu sunt specialiști în domeniu este dacă vorbirea copilului este întârziată sau dacă există o tulburare de limbaj sau de vorbire și, dincolo de aceasta, dacă problema poate fi depășită de la sine.

\n

Tulburările de limbaj și vorbire nu sunt un subiect în care pediatrii, psihologii și specialiștii în dezvoltarea copilului sunt specializați sau ar trebui să fie. Medicul dumneavoastră, psihologul copilului sau educatoarea dumneavoastră vă pot spune că dezvoltarea fizică a copilului dumneavoastră este normală, că aude și poate rosti cuvinte precum „tata, mama” și, prin urmare, vă pot recomanda să așteptați până la 3, chiar 4 ani, fără a vă adresa unui specialist. De asemenea, specialiști din alte domenii știu că mulți copii nu vorbesc la 2 ani, dar la 3 ani încep să vorbească fluent și, de aceea, pot cere familiilor să nu se alarmeze până nu văd o problemă reală. Acest mod de gândire determină familiile să adopte o abordare de tipul „să așteptăm și să vedem”, iar pe cei ai căror copii au ajuns la același nivel de dezvoltare cu semenii lor îi determină să transforme o astfel de abordare similară într-un fel de credință populară liniștitoare, transmisă din gură în gură:

\n

“Mai așteptați, vorbește el/ea”

\n

”Unchiul/mătușa/fratele etc. lui/ei a vorbit și el târziu”

\n

”Și Einstein deja vorbea când a început școala”

\n

Da, (deși nu poate fi dovedit) Albert Einstein și ceilalți indivizi menționați pot fi vorbit târziu, chiar pot fi unii dintre ei care au depășit problema de la sine. Dacă priviți mai atent în jurul dumneavoastră, veți observa că există mulți copii de 5-6 ani, chiar și de vârstă școlară, care încă au probleme de limbaj și vorbire. Dacă ne gândim că și vorbirea acestor copii a fost întârziată cândva, atunci ce se va întâmpla cu acești copii de 5-6 ani sau de vârstă școlară care încă nu pot vorbi ca semenii lor sau comunică altfel, cu alte cuvinte, cu acești mici Einstein?

\n

Adevărul este că, în studiile efectuate în multe țări ale lumii, aproape 10% sau mai mult dintre copiii preșcolari și de vârstă școlară au tulburări de limbaj și vorbire. Spus simplu, aceasta înseamnă că din fiecare 10 copii din jurul dumneavoastră, unul are această problemă. Adică mulți dintre frații mai mari, surorile, unchii, mătușile, copiii vecinilor etc., care sunt dați ca exemplu de medic sau de cei din jur ca fiind întârziați la vorbire, suferă de o problemă de limbaj și vorbire. Un alt adevăr cunoscut este că mulți dintre copiii cu întârziere a vorbirii continuă să aibă această tulburare de limbaj și/sau vorbire până la vârsta școlară și pe parcursul vieții ulterioare.

\n

Când mașina dumneavoastră se defectează, sfaturile mecanicului de tipul „să așteptăm și să vedem” sau „și mașina vecinului a pornit târziu” pot duce la pierderea unei sume mai mari de bani din buzunar sau, în cel mai rău caz, la pierderea mașinii. Dar ce se întâmplă când este vorba de copilul dumneavoastră? Riscurile pe care le veți lua aici pot duce la probleme sociale, psihologice și comportamentale în perioadele ulterioare ale vieții copilului, precum și la dificultăți de învățare, care devin tot mai greu de corectat pe măsură ce avansează. Adică, dacă aveți suspiciuni de întârziere, tulburare sau diferență în comunicarea copilului dumneavoastră, este foarte important să vă asigurați că el este evaluat de un specialist în tulburări de limbaj și vorbire și, dacă este necesar, primește educație.

\n

Ce ar trebui să facă familiile?

\n

Familiile nu ar trebui să piardă timpul ascultând ce spun cei care nu sunt specialiști sau presupunând cu seninătate că, oricum, copiii lor vor ajunge la semenii lor din punct de vedere al vorbirii. Dacă aveți suspiciuni cu privire la dezvoltarea limbajului sau a vorbirii copilului dumneavoastră, adresați-vă unui specialist în tulburări de limbaj și vorbire. Logopedul va evalua, cu ajutorul testelor, capacitatea copilului de a înțelege și de a exprima limbajul verbal, va evalua comunicarea copilului cu mediul înconjurător într-un mediu natural, va identifica factorii care ar putea afecta dezvoltarea și va oferi familiei consiliere cu privire la ce trebuie să facă în continuare.

\n

De ce ar trebui să consult un specialist?

\n

Chiar și pentru un lucru simplu, așteptarea este un proces anevoios, iar a aștepta să vedem dacă copilul va putea vorbi este un proces și mai dificil și mai chinuitor. Mai ales că a ști că, dacă problema este observată mai devreme, poate fi rezolvată mai ușor și mai rapid, este un sentiment greu pentru familii.

\n

Chiar dacă copilul dumneavoastră are doar o simplă întârziere, în loc să credeți informațiile din auzite, ar trebui să consultați un terapeut specialist. Logopedul va evalua în mod cuprinzător abilitățile de limbaj și vorbire ale copilului dumneavoastră și vă va oferi, în final, multe idei prin care să vă puteți consolida abilitățile de comunicare ale copilului, dincolo de „să așteptăm și să vedem”, sau va dori să îl controleze la intervale regulate

\n

TULBURĂRI DE FLUENȚĂ A VORBIRII

\n

Ce este vorbirea precipitată (cluttering)?

\n

Vorbirea precipitată (cluttering), definită pe scurt ca o vorbire cu viteză anormală și neregulată, este încă investigată de cercetători în prezent.

\n

Vorbirea precipitată este, ca și bâlbâiala, o tulburare a fluenței vorbirii, dar este diferită de bâlbâială. Este o tulburare a vorbirii excesiv de rapide, neregulate, care conține frecvent cuvinte sau expresii fără legătură cu subiectul.

\n

În vorbirea precipitată apar, de asemenea, întreruperi excesive în fluxul normal al vorbirii, care pot fi însoțite de vorbire excesiv de rapidă, ritm neregulat, pronunțare greșită sau incompletă și nesiguranța de a ști ce se va spune.

\n

În prezent, pentru vorbirea precipitată (cu tehnici folosite în terapia bâlbâielii) se aplică terapii care urmăresc încetinirea vorbirii, reducerea întreruperilor, creșterea conștientizării și a organizării limbajului.

\n

Pentru cauzele vorbirii precipitate se fac explicații asemănătoare cu cele privind cauzele bâlbâielii, iar frecvența apariției nu a putut fi încă stabilită clar.

\n

BÂLBÂIALA

\n

Descrisă în diverse surse, cu accent pus pe diferite aspecte, bâlbâiala este, în cea mai clară definiție a sa, întreruperea fluxului sau a ritmului vorbirii prin discontinuități sau blocaje. Definiția poate fi extinsă astfel:

\n

Bâlbâiala apare ca urmare a unor tulburări neuromotorii involuntare, care afectează coordonarea respirației, a fonației (emiterii sunetului) și a articulării. Bâlbâiala, deși nu întotdeauna, se manifestă de obicei

\n

1) ca pierdere involuntară a controlului persoanei în timp ce rostește cuvintele,

\n

2) ca repetări excesive și/sau anormale de sunete sau silabe, prelungiri, blocaje sonore sau silențioase, sau ca evitare a acestor comportamente și

\n

3) este legată de mai multe stresuri psihologice și emoții negative sau este declanșată de acestea.”

\n

CE ESTE TERAPIA VORBIRII ȘI CUM POATE AJUTA?

\n

Orice persoană, de orice vârstă, cu tulburare de limbaj sau de vorbire poate primi o formare specială de la un logoped care a urmat o pregătire specializată în acest domeniu. Această formare specială este cunoscută drept „terapie a vorbirii”. Terapia vorbirii pentru bâlbâială este, de obicei, o terapie individuală între persoana care bâlbâie și logopedul din cabinet. În unele situații, membrii familiei pot participa și ei la ședințele de terapie, mai ales dacă persoana care bâlbâie este un copil. Terapia vorbirii poate avea loc și în cadrul unui grup în care există mai mulți indivizi care bâlbâie – de exemplu, pot participa între 2 și 6 persoane. Obiectivele terapiei vorbirii sunt foarte variate. Acestea sunt enumerate astfel: învățarea vorbirii într-un mod în care bâlbâiala nu apare întotdeauna (modelarea fluenței); învățarea unei forme mai ușoare de bâlbâială (modificarea bâlbâielii); învățarea persoanei care bâlbâie să-și accepte bâlbâiala sau să nu o evite (desensibilizare și neevitare) și alte tehnici

\n

TULBURARE DOBÂNDITĂ A LIMBAJULUI: AFAZIA

\n

Ce este afazia?

\n

Afazia este o tulburare de limbaj care apare de obicei brusc, în urma unui accident vascular cerebral sau a unui traumatism cranian și care rezultă din lezarea zonelor creierului responsabile de limbaj. La majoritatea oamenilor, zonele limbajului se află în emisfera stângă a creierului. Prin urmare, în afazie, în timp ce zonele limbajului din partea stângă a creierului sunt lezate, persoana poate avea și paralizie pe partea dreaptă a corpului, ca urmare a accidentului vascular cerebral.

\n

Această tulburare poate afecta, pe lângă exprimarea și înțelegerea limbajului, și citirea și scrisul. Afaziei i se pot asocia și tulburări neurologice ale vorbirii, precum disartria sau apraxia de vorbire.

\n

Care sunt cauzele afaziei?

\n

Afazia este cauzată de lezarea uneia sau a mai multor zone ale creierului responsabile de limbaj. Cel mai adesea, cauza leziunii cerebrale este accidentul vascular cerebral. Accidentul vascular cerebral apare atunci când o zonă a creierului rămâne fără aport de sânge. Celulele cerebrale mor atunci când nu primesc alimentarea normală cu sânge, care transportă oxigen și nutrienți importanți. Alte cauze ale leziunii cerebrale includ loviturile violente la cap, tumorile cerebrale, infecțiile cerebrale și alte afecțiuni care afectează creierul.

\n

Cum se diagnostichează afazia?

\n

Afazia este de obicei observată mai întâi de medicul (neurologul) care tratează persoana cu leziune cerebrală. Dacă medicul suspectează afazia după o scurtă evaluare la patul bolnavului, îndrumă pacientul către un logoped, pentru o evaluare mai detaliată a abilităților de comunicare. Logopedul evaluează în detaliu capacitatea persoanei de a „executa comenzi, răspunde la întrebări, denumi obiecte și menține conversația” și aplică un test de afazie pentru a pregăti un program de terapie adecvat. Evaluările trebuie să includă tulburările motorii ale vorbirii la persoana cu afazie, înțelegerea limbajului, citirea, scrisul, capacitatea de a înghiți și capacitatea de a utiliza sisteme alternative și de sprijin pentru comunicare. În Turcia există teste de evaluare pentru persoanele cu afazie: GAT (Gülhane Afazi Testi: Tanrıdağ, 1993), GAT-2 (Tanrıdağ, Maviş, Topbaş, 2011), EAT (Atamaz, Yağız On, Durmaz, 2007) și ADD (Maviş și Toğram, 2007).

\n

Cum se desfășoară terapia afaziei?

\n

În unele cazuri, afazia se vindecă fără intervenție asupra persoanei. Acest tip de vindecare spontană are loc în urma unui tip de accident vascular numit atac ischemic tranzitoriu, în care fluxul de sânge spre creier se întrerupe temporar, dar se restabilește rapid. În aceste situații, abilitățile de limbaj pot reveni în câteva ore sau câteva zile.

\n

Însă, în cazul majorității cazurilor, vindecarea limbajului nu este atât de rapidă sau completă. Mulți oameni cu afazie trec printr-o vindecare spontană parțială, în care unele abilități de limbaj revin în decurs de la câteva zile la o lună, în timp ce la unele persoane afazia poate fi permanentă. În astfel de cazuri, terapia limbajului și a vorbirii ajută. Ameliorarea relativă durează, de regulă, mai mult de doi ani. Majoritatea specialiștilor consideră că cel mai eficient tratament trebuie început în primele etape ale procesului de vindecare. Printre factorii care influențează vindecarea se numără zona creierului afectată, extinderea leziunii cerebrale, vârsta și starea de sănătate a persoanei. De asemenea, motivația, dominanța manuală și nivelul de educație sunt alți factori care intră în calcul.

\n

Logopezii care lucrează cu afazia sunt specialiștii care contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare ale persoanelor cu afazie, refăcând pe cât posibil abilitățile de limbaj, compensând problemele de limbaj, învățând alte metode de comunicare și motivând persoana să își folosească abilitățile de limbaj rămase. Terapiile individuale, adaptate tipului de afazie și insuficienței fiecărei persoane, se concentrează pe nevoile funcționale ale persoanei. Terapiile de grup oferă persoanelor cu afazie, într-un mediu de grup mic, șansa de a folosi noi abilități de comunicare. Participarea familiei este, de asemenea, o componentă importantă a terapiei afaziei.

\n

TULBURĂRI MOTORII ALE VORBIRII: DISARTRIE ȘI APRAXIE

\n

Ce sunt tulburările motorii ale vorbirii?

\n

Vorbirea este un proces senzorial și motor, care se dezvoltă cu ajutorul vocii, al auzului și al aparatului oro-facial și necesită o integrare neurală complexă și o coordonare rapidă a mai multor sisteme fiziologice. Tulburările vorbirii care apar printr-o problemă neuromotorie ce afectează una sau mai multe dintre componentele vorbirii – respirația, fonația, rezonanța, articularea și prosodia – se numesc tulburări motorii ale vorbirii. Există două tipuri de tulburări motorii ale vorbirii: disartria și apraxia.

\n

Ce este disartria?

\n

Disartria este o tulburare motorie a vorbirii, în care, ca urmare a lezării sistemului nervos central și/sau periferic sau a ambelor sisteme, mușchii care controlează aparatul vorbirii prezintă spasticitate, flasciditate, tulburări de coordonare sau paralizie, ceea ce afectează caracteristicile respirației, fonației, rezonanței, articulării și prozodice ale vorbirii și, prin urmare, limitează inteligibilitatea.

\n

APRAXIA

\n

Ce este apraxia?

\n

Este imposibilitatea de a efectua mișcări care necesită îndemânare, cu excepția cazurilor de slăbiciune, akinezie, tonus sau postură anormală, tulburări ale funcțiilor cognitive, scădere a înțelegerii, incapacitate de cooperare și altele asemenea. Este o formă de agnozie motorie.

\n

Ce este apraxia de vorbire (apraxia verbală)?

\n

Este o tulburare motorie legată de programarea vorbirii, în copilărie și la vârsta adultă. Forma adultă apare după dezvoltarea normală a limbajului și a vorbirii. Apraxia de vorbire din copilărie apare ca urmare a unei leziuni structurale a creierului. Este descrisă și ca tulburare motorie senzorială a vorbirii. Este o tulburare a planificării motorii, din centrul responsabil, necesară pentru producerea cuvintelor și pentru realizarea mișcărilor musculare voluntare.

\n

Care sunt caracteristicile vorbirii apraxice?

\n

Frecvent apar probleme de articulare. Pe lângă acestea, sunt afectate coordonarea fonației, frecvența și/sau accentuarea. Pacientul este conștient de insuficiența sa; problema crește odată cu lungimea cuvântului. Tulburările de articulare nu sunt constante; apar repetări, prelungiri sau variații la schimbarea cuvintelor. Articularea consoanelor este mai dificilă decât cea a vocalelor, iar consoanele inițiale sunt mai dificile decât cele finale. Mai ales în cazul cuvintelor automatizate și frecvent utilizate, se întâlnesc deseori părți ale vorbirii articulate perfect.