CENTRUL DE TRATAMENT CU OXIGEN HIPERBARIC

Camerele de presiune sunt de obicei fabricate din oţel, şi pot fi presurizate prin furnizarea de aer normal în interior. Odată ce pacienţii intră în cabină, aceştia se aşează pe locurile lor şi începe procesul numit scufundare, denumire care indică creşterea presiunii. Când se ajunge la presiunea dorită, pacienţii respiră oxigen 100% din sistemul de alimentare cu oxigen aflat în interiorul camerei, folosind o mască.

În cadrul aplicaţiilor HBO, majoritatea pacienţilor respiră oxigen cu o presiune de 2-2,5 mai mare decât presiunea atmosferică existentă în mod normal (echivalentă cu presiunea existentă la 10-15 metri sub nivelul mării).

Camerele de presiune sunt dotate cu ferestre numite „lumboz” la aceste ferestre sunt conectate camere de luat vederi. În interiorul camerei de presiune, există fotolii pentru pacienţi pentru ca aceştia să poată sta într-o poziţie comodă sau dispozitive tip targă pentru a asigura tratamentul în poziţia culcat.

Cabinele utilizate în ţara noastră sunt cabine pentru 10-16 persoane cu un sistem de comandă complet automat.

Pentru tratament sunt de asemenea disponibile cabine pentru o singură persoană.

Camera de presiune utilizată în spitalul nostru este o cabină  Haux-Starmed produsă în Germania care are o capacitate de 12 persoane şi are un sistem de control complet automat. În cabină există 2 ecrane de 27 inch, corespunzătoare pentru utilizarea în interiorul camerei de presiune, iar pacienţii se pot bucura de petrecerea mai confortabilă a timpului aici, vizionând filme în timpul tratamentului. Sistemul original de aer condiţionat al cabinei permite, de asemenea, pacienţilor să beneficieze de un tratament la o temperatură optimă.

Tratamentul cu oxigen hiperbaric în spital prezintă o mulţime de avantaje pentru pacient. Pentru început, este asigurată intervenţia imediată în caz de urgenţă a echipelor de anestezie şi terapie intensivă. De asemenea, pacienţii care continuă tratamentul HBO pot primi o abordare multidisciplinară a afecţiunilor de care suferă, într-un mediu spitalicesc.

În primele minute ale tratamentului, perioadă denumită „scufundare”, pacienţii simt creşterea presiunii în interior, la fel cum se simt în cazul decolării, atunci când călătoresc cu avionul sau atunci când coboară de la altitudine ridicată, această senzaţie fiind simţită în urechi. Pacienţii egalizează presiunea crescută din urechi prin înghiţirea în gol sau cu manevra valsalva (pacientul este instruit înainte de scufundare). Persoanele care suferă de claustrofobie nu pot efectua acest tratament.

Durata sesiunilor HBOT variază în funcţie de caz, însă de obicei durează între 1,5 şi 2 ore. Majoritatea pacienţilor le sunt administrate şedinţe zilnice. Însă, în unele situaţii de urgenţă, se pot efectua mai multe şedinţe pe zi. Numărul total de şedinţe variază în funcţie de boală, dar, în cazul bolilor cronice numărul de şedinţe este cuprins în medie între 30 şi 60 de şedinţe.

Efectul secundar cel mai frecvent întâlnit este efectul creat de schimbarea presiunii în cavitatea urechii. Acest lucru nu este periculos şi poate fi evitat prin învăţarea metodelor de egalizare a presiunii. Alte efecte secundare sunt rare şi pot fi enumerate astfel: barotraumă pulmonară, intoxicaţia cu oxigen (plămâni şi creier), claustrofobie (teama de a sta în spaţii închise) şi miopie temporară. Pentru a evita efectele secundare, fiecare pacient trebuie examinat de un specialist medical hiperbaric înainte de administrarea tratamentului. Medicul responsabil poate stabili tratamentul în funcţie de aceasta, luând măsurile de precauţie necesare.

Mecanismul efectelor tratamentului cu oxigen hiperbaric are 2 direcţii.

Prima dintre acestea este efectul mecanic cauzat de presiunea ridicată utilizată în timpul administrării tratamentului. Acest efect este benefic pentru tratarea bolii de decompresie (boala Caisson), care este cel mai probabil cauzată de accidente de scufundare.

A doua direcţie este cauzată de creşterea presiunii parţiale a oxigenului în ţesuturi datorită inhalării de oxigen 100% pur într-un mediu cu presiune ridicată iar efectul este de apariţie a anumitor caracteristici pe care oxigenul nu le are în condiţii normale.  Acest efect este cel mai benefic atunci când plăgile se recuperează greu.

În camera de presiune unde se administrează tratamentul HBO, presiunea aerului creşte de aproximativ 2 – 3 ori faţă de presiunea normală. În aceste condiţii, solubilitatea oxigenului pur inhalat în sânge creşte şi poate ajunge la o valoare de până la 20 ori faţă de valoarea normală în funcţie de presiune aplicată. Sângele transportă acest oxigen în tot organismul. Acest lucru ajută la eliberarea factorilor de creştere şi a celulelor stem care contribuie la lupta împotriva bacteriilor şi la vindecare.

Este posibil să spunem că pacienţii se simt relativ mai energici deoarece afecţiunile de care suferă se vindecă. În afară de aceasta, studiile ştiinţifice publicate în ultimii ani, demonstrează că tratamentul HBO îmbunătăţeşte funcţiile cognitive, şi că lungimea telomerilor (care se află la capătul fiecărei secvenţe de ADN şi protejează cromozomii), unii dintre principalii factori ai procesului de îmbătrânire, a crescut semnificativ peste 20% în urma tratamentului HBO.
În timp ce aceste studii sugerează că îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate poate fi posibilă prin administrarea HBOT, cercetările ştiinţifice continuă.

La intrarea în cabină, nu trebuie să aveţi asupra dumneavoastră materiale sensibile la presiune şi inflamabile (de exemplu, ceasuri, brichete, stilouri, telefoane mobile, dispozitive electronice, parfum, cremă grasă etc.). Se recomandă să vă prezentaţi la tratament, cu îmbrăcăminte comodă din bumbac. Pacientul trebuie să raporteze medicului responsabil de tratament toate informaţiile despre istoricul său medical.

Cu toate că durata tratamentului poate fi ajustată în funcţie de pacient şi starea afecţiunii de care suferă, în cabinele cu capacitate pentru mai multe persoane pot fi trataţi mai mulţi pacienţi în acelaşi timp.   Uşile camerei de presiune sunt blocate de efectul presiunii şi nu pot fi deschise fără ca aceasta să scadă. Prin urmare, pacienţii rămân în tratament pentru durata specificată şi nu pot ieşi. Este posibil ca pacientul să fie evacuat de urgenţă din cameră fără a termina tratamentul în cazuri de urgenţă sau în cazuri care prezintă pericol pentru acesta.