Icterul nou-născutului

Am aflat informațiile actualizate despre icterul nou-născutului de la Dr. Yunus Nas, medic specialist în pediatrie la Hisar Hospital Intercontinental...

Icterul este o afecțiune caracterizată prin colorarea galbenă a pielii și a albului ochilor, ca urmare a creșterii în organism a substanței numite bilirubină din sânge. Numeroase cauze pot duce la apariția icterului. Gravitatea icterului depinde de cauze și de nivelul icterului. Icterul nou-născutului este icterul care apare în prima lună de viață. În această perioadă, icterul se observă la majoritatea sugarilor, și anume la 60-70% dintre nou-născuții născuți la termen și la 80-85% dintre nou-născuții prematuri. Deși icterul este foarte frecvent în perioada neonatală, cele mai multe cazuri sunt fiziologice (normale). Icterul fiziologic nu depășește anumite limite și se remite spontan în 2 săptămâni. Icterul care persistă mai mult de 2 săptămâni la nou-născuții la termen sau mai mult de 3 săptămâni la prematuri este definit ca icter prelungit. Cauzele icterului prelungit diferă de cele ale icterului din primele două săptămâni.

Icterul nou-născutului reprezintă imposibilitatea eliminării din organism a bilirubinei produse în organism, din cauza maturării insuficiente a ficatului bebelușului. Icterul fiziologic normal începe de obicei în ziua a 3-a, atinge nivelul maxim în ziua a 5-a sau a 6-a și scade, dispărând în 2 săptămâni.

La nou-născuți, detectarea și monitorizarea timpurie a icterului sunt extrem de importante. Icterul se remite de cele mai multe ori spontan, dar în cazuri rare și cu risc, bilirubina poate atinge niveluri ridicate și poate provoca leziuni cerebrale. Incompatibilitatea grupelor sanguine între mamă și făt, nașterea prematură, greutatea mică la naștere, alimentarea deficitară, nașterea de la o mamă cu diabet, acumulările de sânge care pot apărea în organism în timpul nașterii, infecțiile căilor urinare, gușa și unele boli congenitale constituie factori de risc pentru icter la sugari.

Icterul apare mai întâi la nivelul feței și al albului ochilor, iar pe măsură ce nivelul bilirubinei din sânge crește, se extinde treptat spre torace, abdomen, brațe și picioare. Apariția icterului la brațe și picioare indică o severitate mai mare. Icterul bebelușului este observat fie de familie, fie în timpul controlului medical. Icterul de la nivelul pielii se observă cel mai bine la lumina zilei sau sub lampă fluorescentă. Culoarea galbenă poate fi evidențiată mai clar prin apăsarea ușoară a pielii cu degetul și apoi eliberarea acesteia. Evaluarea icterului se face prin determinarea bilirubinei din sânge. Pe lângă icter, la bebeluș pot apărea scăderea capacității de supt și somnolența excesivă. Atunci când icterul crește și mai mult, poate afecta creierul și poate provoca plâns ascuțit și convulsii. Deoarece în perioadele ulterioare poate duce la surzenie, la persoanele cu risc de afectare cerebrală trebuie efectuat un test de auz. Când nivelul icterului depășește limita de risc, se aplică tratament prin fototerapie (lumină fluorescentă). În afara acesteia, alimentația este susținută. Fototerapia provoacă rar reacții adverse. Ochii bebelușului sunt acoperiți pentru a nu fi afectați de lumină. Uneori, ca efect secundar, pot apărea erupții roșii pe piele, bronzare sau scaune frecvente și apoase. După fototerapie, în una sau două zile poate apărea așa-numita creștere de rebound a nivelului bilirubinei. Bebelușul este chemat la control, iar această situație trebuie evaluată. În incompatibilitățile sangvine, se utilizează în cazurile potrivite medicamente care împiedică distrugerea globulelor roșii. La cei cu icter foarte intens și suspiciune de afectare cerebrală, poate fi necesară exsanguinotransfuzia (schimbul de sânge). Icterul prelungit poate fi cauzat de multe boli. De aceea, cauzele icterului trebuie investigate. În cele mai multe cazuri, cauza este laptele matern, dar alăptarea nu trebuie întreruptă și trebuie continuată. De obicei, icterul se remite treptat în 2-3 luni.