Ce este atelectazia neonatală?

Atelectazia neonatală reprezintă starea în care plămânii nu se destind complet la nou-născuți după naștere. Atelectazia apare în urma colabării sau închiderii parțiale ori totale a alveolelor pulmonare (micii saci de aer) și a căilor respiratorii din plămâni. Acest lucru împiedică pătrunderea aerului în plămâni, necesar pentru dezvoltarea normală a acestora. Dacă atelectazia neonatală nu este tratată, poate duce la dificultăți respiratorii și niveluri scăzute de oxigen, de aceea tratamentul nu trebuie amânat. Tratamentul duce de obicei la o ameliorare rapidă, dar uneori, în cazurile mai severe, poate fi necesar un tratament de lungă durată.

Se tratează atelectazia?

Tratamentul atelectaziei urmărește să abordeze cauza subiacentă și să asigure destinderea plămânilor. Tratamentul poate varia în funcție de cauza atelectaziei, starea pacientului și severitatea simptomelor. Există abordări terapeutice care tratează boala din perspective diferite. Aceste abordări includ, pe lângă tratamentele clasice precum medicația și kinetoterapia, și tratamente precum terapia respiratorie, fizioterapia și terapia cu surfactant. Cu monitorizarea unui profesionist din domeniul sănătății și un tratament corect, atelectazia neonatală poate fi de obicei gestionată cu succes.

Ce cauzează atelectazia?

Atelectazia poate apărea din diverse motive și poate fi asociată cu diferite boli. Unele boli și afecțiuni care pot cauza atelectazie sunt enumerate mai jos:

Sindromul de detresă respiratorie (SDR): Producția insuficientă de surfactant din cauza prematurității sau plămânii nematurați pot duce la dificultăți de respirație și atelectazie la nou-născuți.

Infecții pulmonare: Inflamațiile sau infecțiile pulmonare pot duce la inflamarea și îngustarea căilor respiratorii, ceea ce poate provoca atelectazie.

Obstrucție prin mucus: Acumularea de mucus sau lichid poate bloca căile respiratorii și poate provoca atelectazie. Riscul crește în special atunci când mucusul nu poate fi eliminat.

Intervenții chirurgicale pulmonare sau leziuni: Intervențiile chirurgicale pulmonare, traumatismele sau leziunile pot duce la obstrucția căilor respiratorii sau la colabarea țesutului pulmonar.

Tumori pulmonare: Tumorile pulmonare pot bloca căile respiratorii sau țesutul pulmonar, ducând la atelectazie.

Corp străin: Un corp străin care pătrunde în plămâni poate bloca calea respiratorie și poate duce la atelectazie.

Dezvoltare insuficientă a mușchilor respiratori: Dezvoltarea insuficientă congenitală a mușchilor respiratori, care împiedică respirația eficientă și profundă, poate crește riscul de atelectazie.

Anomalii genetice: Anomaliile structurale congenitale ale plămânilor sau căilor respiratorii pot împiedica fluxul normal de aer și pot crește riscul de atelectazie.

Care sunt simptomele atelectaziei?

Simptomele atelectaziei pot varia în funcție de vârsta pacientului, de condițiile medicale subiacente și de factorii care declanșează atelectazia. Simptomele frecvente ale atelectaziei sunt următoarele:

Dificultăți respiratorii: Cel mai evident simptom este de obicei dificultatea respiratorie, astfel încât pacienții pot respira mai rapid sau mai frecvent decât în mod normal. Dificultatea respiratorie poate duce la o absorbție insuficientă de oxigen și la scăderea nivelului de oxigen din organism.

Dispnee: Ca urmare a atelectaziei, poate apărea dispnee (senzație de lipsă de aer). Aceasta se poate manifesta ca un efort sau disconfort la inspirație sau expirație.

Tuse: Factorii care provoacă atelectazie pot face mai dificilă eliminarea mucusului sau a substanțelor străine din plămâni. Din acest motiv, tusea poate fi un semn al atelectaziei.

Respirație șuierătoare: Respirația șuierătoare poate apărea ca urmare a îngustării sau blocării căilor respiratorii. Aceasta se produce din cauza dificultății fluxului de aer determinată de îngustarea căilor respiratorii.

Durere toracică: Atelectazia poate provoca durere în zona toracelui din cauza colabării sau comprimării țesutului pulmonar.

Creșterea frecvenței cardiace: Organismul poate crește frecvența cardiacă ca reacție la lipsa de oxigen. Din acest motiv, poate apărea o creștere a pulsului ca urmare a atelectaziei.

Niveluri scăzute de oxigen: Deoarece atelectazia împiedică destinderea plămânilor, organismul poate să nu primească suficient oxigen. Această situație poate duce la niveluri scăzute de oxigen (hipoxemie).

Oboseală și slăbiciune: Din cauza dificultăților respiratorii și a nivelurilor scăzute de oxigen, pacienții pot resimți oboseală, slăbiciune și o senzație generală de debilitate.

Cum se stabilește diagnosticul de atelectazie?

Diagnosticul atelectaziei se pune de obicei prin evaluări clinice, metode imagistice și, atunci când este necesar, teste de laborator. Testele necesare sunt stabilite în funcție de severitatea simptomelor, starea pacientului și evaluarea clinică a medicului. Principalele metode utilizate pentru stabilirea diagnosticului de atelectazie sunt:

Anamneză și examen fizic: Medicul ascultă simptomele pacientului sau ale bebelușului, analizează istoricul medical și efectuează examenul fizic. Culege informații detaliate despre dificultatea respiratorie, dispnee, tuse și alte simptome.

Radiografie (radiografie pulmonară): Radiografia pulmonară este o metodă frecvent utilizată pentru a evidenția atelectazia și alte anomalii pulmonare. Aceasta poate ajuta la stabilirea diagnosticului, arătând zonele pulmonare colabate sau comprimate.

Tomografie computerizată (CT): Tomografia computerizată oferă imagini mai detaliate și mai precise ale plămânilor. Poate ajuta la vizualizarea mai bună a zonelor de atelectazie din plămâni.

Măsurarea nivelului de oxigen: Se măsoară nivelul de oxigen al pacientului pentru a determina niveluri scăzute de oxigen (hipoxemie). Aceasta poate indica o alterare a fluxului de aer și a schimbului de gaze din plămâni.

Teste ale funcției respiratorii: Testele funcției respiratorii sunt utilizate pentru a evalua modul în care funcționează plămânii. Aceste teste măsoară capacitatea pulmonară, viteza fluxului de aer și alți parametri respiratori.

Analiza gazelor sanguine: Analiza gazelor sanguine evaluează funcția pulmonară prin măsurarea nivelurilor de oxigen și dioxid de carbon din sânge.

Teste de laborator: Dacă există o infecție care cauzează atelectazia, în sânge sau în alte fluide corporale pot fi căutați markeri ai infecției.

Ce se face în tratamentul atelectaziei?

Atelectazia poate fi tratată; prin diagnostic precoce și tratament adecvat, atelectazia se ameliorează de obicei cu succes. Tratamentul urmărește să abordeze cauza subiacentă și să asigure redeschiderea plămânilor. Metodele de tratament ale atelectaziei pot fi enumerate astfel:

Fizioterapie: Fizioterapia ajută la deschiderea căilor respiratorii din plămâni și la eliminarea atelectaziei prin exerciții respiratorii efectuate de bebeluși sau pacienți.

Terapie respiratorie: Dacă atelectazia se datorează unor factori precum sindromul de detresă respiratorie sau infecția pulmonară, pacienților li se poate asigura suport cu oxigen sau respirație asistată cu aparate de ventilație.

Kinetoterapie: În special în situațiile care necesită intervenție chirurgicală, poate fi necesară kinetoterapia pentru deschiderea căilor respiratorii din plămâni sau înlăturarea obstrucțiilor.

Tratament medicamentos: În atelectaziile asociate cu inflamații pulmonare sau acumulare de lichid, pot fi administrate medicamente pentru a trata infecția sau pentru a elimina lichidul.

Terapie cu surfactant: La nou-născuții cu atelectazie asociată sindromului de detresă respiratorie, expansiunea plămânilor poate fi susținută prin administrarea unei substanțe numite surfactant.

Tratament profilactic anticoagulant: La unii pacienți, pot fi utilizate medicamente anticoagulante pentru a preveni cheagurile de sânge provocate de statul prelungit la pat.

Întrebări frecvente despre atelectazie

Deoarece atelectazia nu este o boală frecventă, este firesc ca pacienții și aparținătorii lor să aibă întrebări. Unele dintre întrebările frecvente despre atelectazie pot fi răspunse astfel: Atelectazia este de obicei o afecțiune prezentă de la naștere. La nou-născuți, atelectazia poate fi cauzată de diverși factori și uneori poate determina ca plămânii bebelușilor să nu se destindă complet sau ca căile respiratorii să se colabeze parțial sau total. Atelectazia congenitală este de obicei observată în perioada neonatală și poate necesita tratament. Există însă și cazuri de atelectazie necongenitală, care se pot dezvolta din multiple cauze diferite. De exemplu, poate apărea ulterior după o infecție pulmonară, când un corp străin pătrunde în calea respiratorie, în leziuni pulmonare sau în prezența unor boli precum astmul și BPOC. Atelectazia este, în general, o afecțiune legată de funcția pulmonară și poate duce la incapacitatea plămânilor de a-și menține funcția normală. Atelectazia nu poate fi considerată în mod direct ca având efecte negative asupra dezvoltării mentale și fizice. Însă cauzele subiacente care duc la atelectazie pot fi factori care afectează dezvoltarea mentală și fizică. De exemplu, dacă se dezvoltă sindromul de detresă respiratorie (SDR) ca urmare a prematurității, insuficiența aportului de oxigen și dificultatea respiratorie pot afecta negativ starea generală de sănătate și dezvoltarea fizică a nou-născutului. Dacă această situație se prelungește, poate duce la unele întârzieri sau probleme de dezvoltare din cauza aportului insuficient de oxigen. Totuși, când atelectazia este diagnosticată și tratată corespunzător, efectele negative asupra dezvoltării pot fi reduse la minimum. Atelectazia poate duce la diverse boli sau probleme de sănătate. Bolile care pot fi cauzate de atelectazie sunt enumerate mai jos:

Hipoxemie: Atelectazia, prin scăderea absorbției de oxigen, poate provoca niveluri scăzute de oxigen numite hipoxemie. Hipoxemia poate duce la diverse simptome, inclusiv amețeli, slăbiciune, pierderea concentrării și colorație albăstruie a pielii.

Pneumonie: Atelectazia dintr-o anumită zonă a plămânilor poate crește riscul de pneumonie prin acumularea de lichid în acea zonă.

Abces pulmonar: Atelectazia infectată poate duce la dezvoltarea unui abces pulmonar, adică o cavitate plină de puroi în țesutul pulmonar.

Insuficiență respiratorie: Atelectazia poate duce la alterarea funcțiilor respiratorii, provocând insuficiență respiratorie cronică, ceea ce duce la dificultăți de respirație și niveluri scăzute de oxigen.

Bronșiectazie: Atelectazia, care provoacă obstrucție prelungită a căilor respiratorii, poate duce în timp la o afecțiune numită bronșiectazie. Bronșiectazia înseamnă dilatarea căilor respiratorii și formarea de obstrucții permanente.

Cauzele și bolile care duc la atelectazie trebuie abordate de un specialist, cu diagnostic și tratament corecte. Tratamentul se stabilește în funcție de cauza subiacentă și de starea generală de sănătate a pacientului. Tratarea bolii subiacente de către un medic specialist este deosebit de importantă în gestionarea atelectaziei.