Traumatismele toracice

Este alterarea integrității anatomice și funcționale a structurilor care alcătuiesc cutia toracică, prin acțiune directă sau indirectă. Reprezintă 25-30% din decesele provocate de traumatisme. Pacienții sunt, de regulă, bărbați, cu vârste cuprinse între 25 și 50 de ani. Cauzele frecvente includ: căderea de la înălțime, accidentele rutiere, leziunile prin arme de foc, leziunile prin obiecte înțepătoare-tăietoare și strivirea (rămânerea cutiei toracice sub presiune). Cel mai frecvent tip de traumatism întâlnit este traumatismul toracic închis; acesta apare în urma căderilor, strivirilor și accidentelor rutiere. Simptomele raportate de pacient sunt durerea de partea afectată, dispneea și emfizemul subcutanat, împreună cu durere locală intensă (în cazul fracturii costale). Fractura costală apare în 35-40% din traumatismele închise, fiind localizată între costele 4 și 9. Dacă este prezentă o fractură a primei coaste, este vorba de o leziune gravă asociată. Fractura sternală se observă la 4% dintre pacienții traumatizați, iar toracele instabil (flail chest) la 5-15%.

Toracotomia este necesară la 5-15% dintre pacienții cu traumatisme toracice; în cazul leziunilor prin arme de foc, traiectoria glonțului, lungimea țevii și distanța de tragere determină gradul lezării. Trebuie reținut că persoanele implicate în accidente rutiere pot avea leziuni la mai multe sisteme și că, în cazul leziunilor toraco-abdominale cu afectarea hemodinamicii, prioritatea este laparotomia. În cazul leziunilor prin obiecte înțepătoare/tăietoare, leziunile organelor interne trebuie examinate cu atenție.