Ce este aderența uterină (sindromul Asherman)? Care sunt metodele de tratament?

Ce este aderența uterină (sindromul Asherman)? Care sunt metodele de tratament? Am discutat cu specialiștii în ginecologie și obstetrică de la Hisar Hospital Intercontinental...

Aderența uterină este o boală care înseamnă închiderea parțială sau completă a cavității uterine ca urmare a unor aderențe numite sinechii, formate în interiorul uterului. Poate provoca tulburări ale ciclului menstrual, imposibilitatea de a rămâne însărcinată sau pierderi repetate de sarcină. A fost descrisă pentru prima dată în 1948 de Joseph Asherman.

În ciclul menstrual normal, în zona mucoasei uterine numită endometru, în fiecare lună se pregătește patul germinativ pentru implantarea sarcinii. Sub influența hormonilor estrogen și progesteron secretați de ovarele în care se dezvoltă ovulele, interiorul uterului se pregătește în fiecare lună pentru sarcină. Atunci când nu se produce sarcina, acest pat germinativ pregătit este eliminat odată cu menstruația. Din cauza aderențelor formate în interiorul uterului, din păcate, ciclul menstrual nu se poate desfășura sănătos, iar patul germinativ nu poate fi pregătit corespunzător, astfel încât nu se creează un mediu favorabil pentru fixarea sau dezvoltarea sănătoasă a sarcinii. De aceea apar tulburări ale ciclului menstrual sau probleme ale sarcinii.

De ce se formează aderențele în uter?

Anumite intervenții chirurgicale efectuate pe uter sau în interiorul acestuia, operațiile și infecțiile suferite pot afecta stratul profund responsabil de regenerarea mucoasei uterine; în timpul reparării leziunii apar anumite țesuturi cicatriceale. Aceste țesuturi pot forma sinechii, adică aderențe, în diferite localizări din interiorul uterului.

Riscul de aderențe crește în special după chiuretajul ascuțit efectuat pentru naștere sau avort. Uneori riscul este și mai mare la cei la care, după o intervenție, rămân fragmente în interior și se efectuează din nou o procedură.

Dezvoltarea unei infecții în uter în timpul sau după intervenție este un alt factor de risc. Mai ales în cazul chiuretajelor efectuate în condiții neadecvate și nesterile, sau după anumite metode folosite în popor pentru a provoca singură un avort, poate apărea o infecție uterină. Dacă infecția nu este diagnosticată și tratată din timp, este foarte probabil ca aceasta să se vindece prin aderențe.

De asemenea, operațiile de extragere a miomului uterin, histeroscopiile efectuate din cauza anomaliilor uterine și infecțiile apărute în timpul utilizării dispozitivului intrauterin (spirala) sunt alte cauze care pot provoca aderențe în uter. Rareori, tuberculoza ajunsă în uter pe cale sanguină din plămâni poate, de asemenea, provoca aderențe uterine.

Care sunt simptomele?

Cel mai frecvent se manifestă prin probleme menstruale. Poate exista absența totală a sângerării menstruale, sângerare menstruală redusă sau menstruație dureroasă. Aceste simptome pot varia în funcție de localizarea și intensitatea aderențelor din interiorul uterului.

Al doilea motiv cel mai frecvent de prezentare este imposibilitatea de a avea copii, adică infertilitatea (sterilitatea). Aderențele din interiorul uterului pot crea probleme atât în trecerea spermatozoizilor, cât și pot împiedica fixarea embrionului de uter, din cauza neregularităților din endometru, adică din patul germinativ.

La unele paciente, aceste aderențe pot cauza probleme după ce rămân însărcinate. Pot crea probleme în evoluția sarcinii și pot duce la avorturi spontane repetate. În sarcinile mai avansate pot cauza sarcini cu risc, în care placenta se atașează de stratul interior al uterului.

Cum se diagnostichează?

Aderențele din interiorul uterului nu întotdeauna sunt observate la ecografia de rutină. Totuși, în cazurile suspectate se pot observa subțierea, neregularitățile și, în unele zone, strălucirea mucoasei uterine. Sonohisterografia, efectuată prin introducerea de apă în uter, ne poate fi mai utilă.

Diagnosticul definitiv se stabilește însă prin histerosalpingografie (filmul uterin). Pe film se observă defectele de umplere și neregularitățile în porțiunea în care interiorul uterului ar trebui să se umple cu substanță radioopacă. Gradul aderențelor și dacă trompele sunt deschise ne sunt de asemenea furnizate de filmul uterin.

În histeroscopie, procedeu prin care interiorul uterului este vizualizat cu un sistem de cameră, se poate stabili atât diagnosticul, cât și se poate efectua tratamentul de înlăturare a aderențelor.

Cum se clasifică aderențele intrauterine?

Aderențele din interiorul uterului pot varia de la aderențe ușoare, sub formă de peliculă, până la aderențe dense și intense. În funcție de zona ocupată în interiorul uterului și de intensitate, pot fi clasificate astfel (clasificarea March);

Clasă

Ușoară

Există aderențe moi, sub formă de peliculă, în mai puțin de un sfert din cavitatea uterină. Orificiile trompelor și partea superioară a cavității uterine sunt libere.

Medie

Există aderențe în 1/4–3/4 din cavitatea uterină. Partea superioară a cavității uterine și orificiile trompelor sunt parțial obstrucționate.

Severă

Există aderențe mai dure și dense în mai mult de 3/4 din cavitatea uterină. Orificiile trompelor și partea superioară a cavității uterine sunt complet obstrucționate.

Care sunt metodele de tratament?

Cea mai eficientă metodă de înlăturare a aderențelor din interiorul uterului este histeroscopia. Aderențele ușoare pot fi tratate și în cabinet, în timp ce în cazul aderențelor medii sau severe trebuie efectuată în sala de operație, sub anestezie. Interiorul uterului este observat cu ajutorul unui endoscop introdus în uter pe cale vaginală. Se determină structura și intensitatea aderențelor. Apoi se încearcă înlăturarea aderențelor cu ajutorul instrumentelor adecvate. Scopul este aducerea cavității uterine la o lărgime suficientă și asigurarea deschiderii căii către trompe.

Dacă în timpul procedurii se suspectează situații de risc sau dacă există aderențe foarte dense, poate fi necesară înlăturarea aderențelor prin histeroscopie, sub supraveghere abdominală prin laparoscopie.

Ce trebuie avut în vedere după tratament?

După tratament se aplică o serie de măsuri pentru ca aderențele să nu se formeze din nou. Printre acestea se numără introducerea unui dispozitiv intrauterin (spirală) și utilizarea ulterioară a tratamentului hormonal timp de câteva luni. De asemenea, după procedură pot fi utilizate și unele geluri preventive împotriva aderențelor, introduse în uter. Totuși, trebuie reținut că, în ciuda acestor măsuri, pot apărea din nou aderențe.