Osteoartrita (artroza) – ce este, care sunt simptomele, cum se stabilește diagnosticul și cum se tratează

Această afecțiune, cunoscută popular drept „calcifiere a articulațiilor", apare în urma uzurii și subțierii cartilajului articular. Dacă simțiți durere sau rigiditate la nivelul articulațiilor, aceste simptome pot indica faptul că aveți osteoartrită.

De fapt, artroza este cea mai frecventă boală articulară din lume. Se manifestă prin simptome care se pot agrava în timp și care, de obicei, se dezvoltă treptat. Pe măsură ce simptomele osteoartritei progresează, activitățile dumneavoastră zilnice pot deveni dificile. Factori precum vârsta, sexul feminin, obezitatea, leziunile articulare și predispoziția genetică cresc riscul de osteoartrită.

Din perspectiva medicinei fizice și de recuperare, osteoartrita poate apărea la orice vârstă, însă frecvența ei crește odată cu înaintarea în vârstă. Tratamentul acestei boli presupune planificarea individualizată a terapiei medicamentoase, a fizioterapiei și a opțiunilor de exerciții fizice.

În acest articol veți găsi tot ce trebuie să știți despre osteoartrită. Vom împărtăși cu dumneavoastră informații detaliate despre ce este boala, simptomele, cauzele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament.

Ce este osteoartrita (artroza)?

Osteoartrita este cea mai frecventă boală articulară din lume, care apare în urma uzurii, subțierii și dispariției treptate a cartilajului articular. Cunoscută și drept „calcifiere", această afecțiune provoacă durere, rigiditate și limitarea mișcărilor la nivelul articulațiilor.

Ce înseamnă osteoartrita și cum apare?

Osteoartrita este o boală articulară degenerativă. „Osteo" înseamnă os, iar „artrită" înseamnă inflamație articulară. Totuși, în această boală problema principală nu este inflamația articulațiilor, ci uzura și deteriorarea țesutului cartilaginos.

În articulațiile sănătoase, țesutul cartilaginos neted care acoperă capetele oaselor previne frecarea în timpul mișcărilor și permite articulațiilor să funcționeze liber. În osteoartrită, acest țesut cartilaginos se uzează și se subțiază. Ca urmare, suprafețele osoase încep să se frece unele de altele. Astfel apar durerea, tumefierea și limitarea mișcărilor în zona articulației. În stadiile avansate se dezvoltă excrescențe osoase și proeminențe pe marginile articulației, iar structura normală a articulației se alterează.

Există vreo diferență între „calcifiere" și OA (osteoartrită)?

Termenul „calcifiere", folosit frecvent în limbajul popular, creează o percepție greșită din punct de vedere științific. De cele mai multe ori se gândește că este vorba despre o acumulare de calcar în articulații, ca în cazul calcificării unui ceainic sau a unei oale. În realitate, situația este complet diferită.

Osteoartrita nu înseamnă acumulare de calcar în articulații, ci uzura treptată a țesutului cartilaginos și alterarea structurii articulației. Osteoartrita și „calcifierea" sunt termeni care descriu aceeași boală. OA este abrevierea folosită în literatura medicală.

În același timp, există diferențe importante între osteoartrită și artrita reumatoidă. Osteoartrita apare în urma uzurii în timp a cartilajului articular, în timp ce artrita reumatoidă este o boală autoimună în care sistemul imunitar afectează articulațiile.

Care articulații sunt cel mai des afectate?

Osteoartrita poate afecta orice articulație din organism. Cu toate acestea, apare mai frecvent în unele articulații:

• Articulația genunchiului: Este cel mai frecvent tip de osteoartrită. Se întâlnește mai des la femei și la persoanele supraponderale. Apare la 10–30% dintre persoanele de peste 65 de ani.
• Articulația șoldului: Se întâlnește în proporție egală la bărbați și la femei. Frecvența este de 11,5% la bărbați și de 11,6% la femei.
• Articulațiile mâinii și ale degetelor: Apare în special la articulațiile de la vârful degetelor și la baza policelui. Este mai frecventă la femei (44,2%) decât la bărbați (37,7%).
• Coloana vertebrală (cervicală și lombară): Apare frecvent în regiunea gâtului și a spatelui. Se întâlnește de obicei la vertebrele L4-L5 (vertebrele apropiate de coccis) și poate duce la îngustarea canalului medular.
• Halucele (degetul mare de la picior): Poate provoca deviația degetului spre exterior și pierderea mobilității. Afectează aproximativ 8% dintre persoanele de 50 de ani și peste.

Medicii specialiști în medicină fizică și de recuperare subliniază că, în stadiile incipiente, osteoartrita poate fi ținută sub control prin exerciții corecte și modificări ale stilului de viață.

Care sunt simptomele osteoartritei?

Osteoartrita debutează, de obicei, insidios, iar simptomele se accentuează în timp. Medicii specialiști în medicină fizică și de recuperare subliniază că recunoașterea precoce a simptomelor bolii crește semnificativ succesul tratamentului.

Durerea și limitarea mișcărilor

Cel mai frecvent simptom al osteoartritei este durerea articulară. Această durere apare, de obicei, atunci când articulația este solicitată sau în timpul mișcării și scade în repaus. Pe măsură ce boala progresează, durerea poate deveni continuă. În special artroza genunchiului poate provoca dureri greu de suportat la urcatul scărilor și la mers.

Limitarea mișcărilor se manifestă prin incapacitatea de a flexa sau de a extinde complet articulația. Osteoartrita articulației șoldului determină durere în zona inghinală sau la nivelul șoldului, uneori și la genunchi sau în coapsă. Această situație poate face dificilă desfășurarea activităților zilnice.

Rigiditatea matinală și crepitațiile articulare

La trezire sau după o perioadă lungă de inactivitate puteți simți rigiditate la nivelul articulațiilor. În osteoartrită, rigiditatea matinală este, de obicei, de scurtă durată și durează mai puțin de 30 de minute. Această caracteristică este importantă pentru diferențierea de artrita reumatoidă, deoarece în artrita reumatoidă rigiditatea poate dura mai mult.

Când articulațiile sunt mișcate, se pot auzi sunete precum pocnituri, scârțâituri sau clicuri. Această situație se numește „crepitație" și este cauzată de frecarea suprafețelor osoase între ele, ca urmare a uzurii țesutului cartilaginos.

Tumefierea, sensibilitatea și deformările

În osteoartrită pot apărea tumefiere și sensibilitate în jurul articulației. La o presiune ușoară în zona articulației puteți simți durere. Tumefierea apare din cauza inflamației și a acumulării de lichid în articulație. Totuși, în artroză semnele de inflamație (tumefiere, roșeață, căldură) nu sunt, de obicei, evidente sau au o evoluție ușoară.

În timp, la nivelul articulației se pot dezvolta excrescențe osoase (osteofite), care pot duce la deformări articulare. Artroza articulațiilor degetelor poate provoca umflarea, roșeața și sensibilitatea degetelor.

Simptomele stadiului avansat

În stadiile avansate, osteoartrita poate limita sever activitățile vieții de zi cu zi. În această etapă, deformările articulare devin evidente. În artroza coloanei vertebrale pot apărea compresiuni ale nervilor, limitarea mișcărilor însoțită de durere din cauza scăderii elasticității, precum și deformări de tipul cifozei și al accentuării lordozei lombare.

Slăbiciunea musculară și subțierea mușchilor din jurul articulației se numără, de asemenea, printre simptomele osteoartritei avansate. În timp, genunchiul se poate deforma, iar picioarele se pot curba spre interior. Din cauza fragmentelor de cartilaj sau de os care se mișcă liber în articulație, pot apărea simptome precum agățarea și blocarea genunchiului. De asemenea, tulburările pacienților se pot accentua pe vreme rece și umedă.

Care sunt cauzele osteoartritei?

Osteoartrita este o afecțiune complexă, care apare prin combinarea mai multor factori diferiți. Medicii specialiști în medicină fizică și de recuperare subliniază că această boală nu are o singură cauză și că, de cele mai multe ori, se dezvoltă ca urmare a combinării mai multor factori.

Vârsta și factorii genetici

Vârsta este unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru dezvoltarea osteoartritei. Proporția de apă și de proteine a cartilajului articular scade odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce reduce rezistența cartilajului și facilitează uzura lui. Riscul de osteoartrită crește semnificativ odată cu vârsta. Deși este rară înainte de 40 de ani, afectează mai mult de jumătate dintre femeile de 60 de ani și o treime dintre bărbați.

Factorii genetici joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea osteoartritei. La persoanele cu antecedente familiale de osteoartrită riscul bolii este mai mare. S-a observat că, în special în artroza articulațiilor mâinii, influența ereditară este puternică.

Obezitatea și suprasolicitarea

Excesul de greutate și obezitatea exercită o presiune mare în special asupra articulațiilor portante, precum genunchiul și șoldul. Cercetările arată că obezitatea crește riscul de osteoartrită de 3–10 ori și că fiecare 5 kilograme câștigate cresc riscul bolii cu 35%. De asemenea, suprasolicitarea articulațiilor poate duce la uzura mai rapidă a țesutului cartilaginos și la inflamație articulară.

Pacienții cu diabet prezintă un risc de două ori mai mare de a necesita înlocuirea unei articulații din cauza osteoartritei, comparativ cu cei fără diabet, și necesită, de obicei, proteză articulară la o vârstă mai mică.

Leziunile articulare și riscurile profesionale

Leziunile articulare din trecut reprezintă un factor important în dezvoltarea osteoartritei în anii următori. Traumatismele, precum ruptura de ligamente ale genunchiului, ruptura de menisc sau fracturile, pot provoca leziuni permanente ale articulației și pot accelera procesul de artroză. Aceste leziuni alterează funcția mecanică normală a articulației și cresc stresul asupra cartilajului.

Unele profesii cresc riscul de artroză articulară. În special la persoanele care lucrează în poziții aplecate sau îndoite, riscul de a dezvolta osteoartrită de șold este mare. Pentru osteoartrita genunchiului, riscul este crescut la cei care lucrează în poziție îngenuncheată sau ghemuită, la cei care ridică greutăți mari și la cei care stau permanent în picioare. În profesiile care presupun suprasolicitarea fizică a articulațiilor, precum muncitorii în construcții, minerii, țiglarii, personalul de curățenie și lucrătorii agricoli, semnele de artroză apar mai frecvent la vârste mai mici.

Cauzele hormonale și metabolice

La femei, în special după menopauză, frecvența osteoartritei este mai mare decât la bărbații de aceeași vârstă. Modificările nivelurilor hormonilor sexuali, în special scăderea estrogenului, pot slăbi structura articulară și pot contribui la dezvoltarea osteoartritei.

Factorii metabolici, precum deficitul de vitamina D, pot afecta negativ sănătatea articulațiilor. De asemenea, tulburările metabolice, precum diabetul, cresc riscul de osteoartrită. Această situație poate duce la alterarea metabolismului cartilajului și la înrăutățirea aportului de nutrienți.

Cum se stabilește diagnosticul de osteoartrită?

Diagnosticul corect este primul și cel mai important pas în tratamentul artrozei. Medicii specialiști în medicină fizică și de recuperare subliniază că stabilirea precoce a diagnosticului de osteoartrită crește semnificativ succesul tratamentului.

Examenul fizic și anamneza

Prima etapă a procesului de diagnostic este interogarea detaliată a antecedentelor medicale ale pacientului și ascultarea acuzelor sale. În această etapă, medicii specialiști în medicină fizică și de recuperare evaluează caracterul durerii articulare, momentul debutului și situațiile în care aceasta se accentuează.

În timpul examinării, medicul dumneavoastră examinează atent articulația afectată, verificând dacă există sensibilitate, tumefiere sau roșeață. De asemenea, evaluează amplitudinea mișcărilor articulației și ascultă zgomotele de scârțâit. Deformările și malformațiile articulare sunt, de asemenea, examinate cu atenție.

Un examen fizic atent este foarte important pentru diferențierea osteoartritei de durerea iradiată, de bursită sau de bolile reumatismale inflamatorii, precum artrita reumatoidă.

Metode imagistice precum radiografia și RMN

Pentru confirmarea diagnosticului se utilizează diverse tehnici imagistice:

Radiografia (grafia directă): Este metoda cea mai frecvent utilizată în diagnosticul artrozei. Evidențiază semnele radiologice clasice ale osteoartritei, precum îngustarea spațiului articular, prezența osteofitelor, eroziunea subcondrală și scleroza. Cu toate acestea, în stadiile incipiente ale bolii rezultatele radiografiei pot fi normale; în acest caz, diagnosticul se stabilește în mare măsură pe baza semnelor clinice.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN): Se utilizează pentru examinarea mai detaliată a țesuturilor moi și a cartilajelor din articulație. Este mai performantă decât radiografia în special în evidențierea leziunilor cartilaginoase din stadiul incipient. RMN-ul prezintă o acuratețe de 73–87% sensibilitate și 79–94% specificitate în detectarea degenerării cartilajului.

Ecografia: Este utilă pentru evaluarea efuziunii articulare, a sinovitei și a prezenței osteofitelor. Unul dintre cele mai mari avantaje ale sale este că oferă imagini în timp real și nu implică radiații.

Analizele de sânge și analiza lichidului articular

În diagnosticul osteoartritei, analizele de sânge se efectuează, de obicei, pentru excluderea altor boli articulare. În special pentru diagnosticul diferențial al artritei reumatoide, al infecțiilor sau al altor boli inflamatorii se pot utiliza markeri inflamatori precum VSH și CRP, precum și testele pentru factorul reumatoid și anti-CCP.

Analiza lichidului articular poate ajuta la stabilirea diagnosticului în anumite cazuri. În mod normal, lichidul articular este limpede, transparent, de culoare galben-deschis și cu consistență ușoară. Examinarea lichidului articular ajută la diferențierea infecției sau a artropatiilor cristaline, precum guta. La examenul microscopic, numărul și tipul celulelor din lichidul articular sunt importante pentru stabilirea tipului bolii.

În concluzie, din perspectiva medicinei fizice și de recuperare, diagnosticul de osteoartrită se stabilește printr-o evaluare cuprinzătoare a pacientului, examen fizic și o combinație de metode imagistice adecvate. Diagnosticul precoce și corect este esențial pentru încetinirea progresiei bolii.

Tratamentul osteoartritei și modalități de prevenție

Tratamentul osteoartritei este un proces cuprinzător, pe care medicii specialiști în medicină fizică și de recuperare îl planifică, de obicei, folosind mai multe metode în combinație. Obiectivul principal al tratamentului este reducerea durerii, creșterea capacității de mișcare și încetinirea progresiei bolii.

Modificările stilului de viață

Kilogramele în plus accelerează osteoartrita, în special prin creșterea sarcinii asupra articulațiilor genunchiului și șoldului. Scăderea în greutate ajută la ameliorarea durerii prin reducerea sarcinii asupra articulațiilor. Deoarece fiecare creștere de 0,5 kg a greutății corporale adaugă 1,5–2 kg de sarcină suplimentară asupra genunchilor, menținerea greutății ideale este foarte importantă.

De asemenea, evitarea mișcărilor care solicită articulațiile, evitarea menținerii aceleiași poziții perioade îndelungate și amenajările ergonomice aduc ușurare în viața de zi cu zi. Pauzele regulate în activitățile repetitive contribuie, de asemenea, la protejarea articulațiilor.

Fizioterapia și programele de exerciții

Exercițiile fizice regulate sunt una dintre cele mai eficiente și economice metode de tratament al osteoartritei. Exercițiile adecvate cresc flexibilitatea articulațiilor, îmbunătățesc forța musculară și sunt benefice pentru sănătatea articulară. În special sporturile cu impact redus, precum înotul și ciclismul, sunt ideale pentru pacienții cu osteoartrită.

Printre procedurile de fizioterapie se numără aplicațiile calde și reci, stimularea electrică, terapia cu ultrasunete și tehnicile de terapie manuală. Aceste proceduri se utilizează pentru reducerea spasmului muscular, creșterea mobilității articulare și ameliorarea durerii.

Tratamentul medicamentos și dispozitivele de susținere

Analgezicele și medicamentele antiinflamatorii ocupă un loc important în tratamentul osteoartritei. Pe lângă acestea, cremele topice oferă ameliorare vizând direct zona dureroasă. Injecțiile intraarticulare cu corticosteroizi sau cu acid hialuronic pot, de asemenea, reduce durerea și inflamația.

Printre dispozitivele de susținere, mijloacele ajutătoare precum bastonul, genunchiera și branțurile pot îmbunătăți capacitatea de mișcare prin reducerea sarcinii asupra articulației. Aceste dispozitive sunt de mare folos, în special în perioadele dureroase.

Opțiuni de intervenție chirurgicală

Când celelalte metode de tratament sunt insuficiente, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Proceduri precum artroscopia, chirurgia protetică și osteotomia se aplică pentru repararea leziunii articulare sau pentru înlocuirea întregii articulații. Rata de succes la cinci ani a protezelor de genunchi și de șold este de aproximativ 80%, iar la 10 ani de aproximativ 60%.

Tratamentele pe bază de plante și complementare

Plante precum turmericul, ghimbirul, ceaiul verde și măceșul sunt preferate datorită proprietăților lor antiinflamatorii. Cu toate acestea, utilizarea necontrolată a acestor tratamente poate intra în interacțiune cu alte medicamente sau poate afecta organe precum ficatul și rinichii.

Recomandări pentru prevenirea artrozei

Pentru prevenirea artrozei sunt importante:

• Alimentația echilibrată și consumul suficient de apă
• Exercițiile fizice regulate și activitatea fizică
• Menținerea greutății ideale
• Evitarea mișcărilor care solicită articulațiile
• Controalele medicale regulate.

În concluzie, cele mai bune rezultate în tratamentul osteoartritei se obțin prin abordări individualizate și multilaterale. Printr-o combinație adecvată de fizioterapie, exerciții fizice, tratament medicamentos și, când este necesar, opțiuni chirurgicale, calitatea vieții pacienților poate fi crescută semnificativ.

Pe scurt despre osteoartrită

Osteoartrita, care afectează milioane de oameni din întreaga lume, este cea mai frecventă boală articulară cronică întâlnită în domeniul medicinei fizice și de recuperare. Această afecțiune, care apare în urma uzurii și subțierii în timp a cartilajului articular, nu reprezintă doar o acumulare de calcar, ci un proces progresiv care afectează întreaga structură a articulației.

Artroza afectează în special articulațiile genunchiului, șoldului, coloanei vertebrale și mâinii. Frecvența ei crește odată cu înaintarea în vârstă și se întâlnește mai des la femei decât la bărbați. Una din două persoane adulte prezintă simptome de artroză a genunchiului pe parcursul vieții, iar una din patru persoane adulte se confruntă cu artroza articulației șoldului până la vârsta de 85 de ani.

Printre simptomele osteoartritei, durerea articulară, limitarea mișcărilor, rigiditatea matinală și zgomotele de pocnet din articulație sunt cele mai evidente. Pe măsură ce boala progresează, activitățile vieții de zi cu zi pot deveni dificile. Afecțiunea, care debutează cu simptome ușoare în stadiul incipient, poate duce în timp la creșterea intensității durerii și la pierderea funcției.

Printre factorii de risc, vârsta, predispoziția genetică, obezitatea și leziunile articulare joacă un rol important. Excesul de greutate, în special prin creșterea sarcinii asupra articulațiilor genunchiului, determină progresia rapidă a bolii. Fiecare creștere de 0,5 kg adaugă 1,5–2 kg de sarcină suplimentară asupra genunchilor.

Procesul de diagnostic începe cu anamneza detaliată și examenul fizic și este susținut de metode imagistice precum radiografia și, la nevoie, RMN. Diagnosticul precoce crește semnificativ succesul tratamentului.

Din păcate, artroza nu are un tratament definitiv, însă simptomele pot fi ținute sub control prin diverse metode. Fizioterapia, exercițiile fizice, controlul greutății, analgezicele și, în cazurile avansate, intervenția chirurgicală se numără printre opțiunile de tratament. Exercițiile fizice regulate încetinesc progresia artrozei și, în același timp, întăresc mușchii din jurul articulației.

Deși osteoartrita este adesea considerată o consecință naturală a îmbătrânirii, o îmbătrânire sănătoasă este posibilă prin exerciții corecte și o alimentație adecvată. Procedurile de fizioterapie au o importanță vitală în prevenirea bolii și în procesul de tratament.

Întrebări frecvente

Cele mai importante cauze ale artrozei genunchiului sunt predispoziția genetică, excesul de greutate și activitățile efectuate fără atenție. Grupurile profesionale care ridică greutăți solicitând genunchii, sportul practicat fără încălzire și utilizarea îndelungată a încălțămintei nepotrivite sunt, de asemenea, factori de risc. Această situație poate duce nu doar la probleme ale genunchiului, ci și la probleme ale piciorului și ale gleznei.

Deoarece osteoartrita este o boală cronică, vindecarea completă nu este, de obicei, posibilă. Cu toate acestea, prin metode de tratament adecvate simptomele pot fi reduse în mare măsură. Exercițiile fizice, controlul greutății, fizioterapia și, când este necesar, intervențiile chirurgicale pot crește semnificativ calitatea vieții.

În operația de proteză de genunchi, cartilajele articulare afectate de artroză sunt îndepărtate și înlocuite cu piese de susținere din metal și polietilenă. De obicei, pacienții sunt puși să meargă a doua zi după operație, iar firele de sutură pot fi scoase în 15–20 de zile.

Multe persoane se adresează medicului din cauza durerii de genunchi, și nu a durerii de șold. Durerea provocată de artroza șoldului iradiază, de obicei, în zona inghinală, uneori în genunchi. Pentru a putea face această diferențiere, este important ca sursa durerii să fie stabilită corect.

Articulațiile șoldului și genunchiului sunt articulațiile care suportă cea mai mare sarcină din corp. Persoanele supraponderale cu artroză articulară trebuie neapărat să fie atente la alimentație și să slăbească. Astfel, sarcina excesivă asupra articulațiilor este redusă.

Artroza cervicală poate provoca durere nu doar în regiunea gâtului, ci și la nivelul umerilor și al brațelor. Dacă nu este tratată, capacitatea de mișcare a gâtului scade semnificativ, iar pacientul poate ajunge în situația în care nu își mai poate desfășura activitățile zilnice și nici măcar îngrijirea personală.

Osteoartrita apare în urma solicitării articulațiilor în timp, din cauza înaintării în vârstă, a greutății și a bolilor suferite anterior. Artrita reumatoidă evoluează, în schimb, cu inflamația articulațiilor din cauza unei tulburări a sistemului imunitar. Deși ambele provoacă durere și junghiuri, cauzele și abordările terapeutice sunt diferite.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!