Simptomele mielomului multiplu și metodele de tratament

Ce este mielomul multiplu?

Mielomul multiplu este un tip de cancer care afectează celulele plasmatice din măduva osoasă, responsabile de producerea anticorpilor care ajută organismul nostru să lupte împotriva bolilor. Reprezintă 10% dintre cancerele hematologice, iar din totalul cancerelor deține o pondere de 1%. Mielomul multiplu, un tip de cancer al măduvei osoase, afectează măduva osoasă, rinichii și oasele. Este mai frecvent la bărbați, dar afectează de obicei persoanele peste 60 de ani. Deși nu este o boală ereditară genetic, au fost raportate cazuri familiale rare. Se consideră că mielomul este asociat cu numeroși factori, precum predispoziția genetică, radiațiile ionizante, bolile cronice, stimularea antigenică cronică, bolile autoimune, virusurile, expunerea la agenți chimici și diferite situații profesionale. Diagnosticarea precoce are un rol important în creșterea succesului tratamentului.

Care sunt factorii de risc?

Unele persoane au un risc mai mare de a dezvolta mielom multiplu în următoarele situații.

Acestea sunt:

Bărbații

Persoanele cu vârsta peste 50 de ani

Persoanele supraponderale sau obeze

Persoanele expuse la radiații în exces

Persoanele care lucrează în industria petrolului

Care sunt simptomele mielomului multiplu?

Primul simptom observat apare de obicei sub formă de durere osoasă în spate, în șolduri sau în coaste. Pe măsura evoluției bolii, simptomele variază.

Acestea pot fi enumerate astfel:

Creșterea durerilor și a fracturilor osoase din cauza scăderii densității osoase

Oboseală și slăbiciune

Greață, vărsături, constipație, lipsa poftei de mâncare, tulburări de conștiență și senzația de sete intensă

Scădere în greutate

Febră de cauză neexplicată

Creșterea infecțiilor

Slăbiciune sau amorțeală a membrelor

Piele care se învinețește sau sângerează cu ușurință

Care sunt metodele de diagnostic ale mielomului multiplu?

Dacă vă prezentați la spital cu simptomele de mai sus, medicul dumneavoastră vă va examina mai întâi în scop diagnostic. După examenul fizic, pot fi solicitate unele analize. Atunci când medicul suspectează mielom multiplu, poate stabili diagnosticul cu ușurință prin analize de sânge, analize de urină și puncție-aspirație și biopsie medulară.

Analize de sânge

Analizele de sânge măsoară cantitatea de proteine și de calciu din sânge. Se analizează numărul globulelor roșii și albe sănătoase. De asemenea, analizele de sânge sunt utile pentru stabilirea gradului de progresie a cancerului, iar unele teste specifice sunt efectuate în acest scop.

Analize de urină

Pentru a detecta un tip de proteină frecvent întâlnit la persoanele cu mielom multiplu se utilizează analizele de urină. În acest scop, persoanei i se cere să colecteze urina timp de 24 de ore, după care se efectuează unele investigații specifice.

Biopsie

În timpul biopsiei, din măduva osoasă se prelevează o cantitate de probă de sânge pentru investigații genetice, citometrie în flux și frotiuri prin aspirat, precum și o mică probă de țesut. Acestea sunt trimise la laborator pentru verificarea prezenței celulelor plasmatice anormale. În timpul biopsiei, zona în care se va efectua intervenția este anesteziată local, apoi, cu ajutorul acului de biopsie medulară, se extrage o porțiune din măduva osoasă. Proba prelevată este trimisă la laboratorul de patologie. Aceste probe sunt evaluate de specialiști în hematologie și patologie, iar diagnosticul de mielom multiplu se stabilește pe baza lor.

Investigații imagistice

Pentru analiza detaliată a oaselor și a țesuturilor moi și pentru a stabili dacă există leziuni, se utilizează metode imagistice precum tomografia computerizată (CT), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

Care sunt metodele de tratament ale mielomului multiplu?

La unii pacienți, mielomul multiplu nu este activ și nu necesită tratament. Aceste situații, denumite MGUS (gamopatie monoclonală de semnificație nedeterminată) și mielom smoldering (mielom latent-indolent), sunt monitorizate prin controale periodice în ambulatoriu, fără tratament. Planificarea tratamentului se face atunci când încep să apară simptomele bolii.

Tipul de tratament aplicat variază în funcție de gravitatea bolii. Dacă pacientul nu are niciun simptom, poate să nu aibă nevoie de tratament, dar este necesară urmărirea evoluției bolii prin controale de rutină.

Pentru pacienții cu mielom multiplu și semne active ale bolii, cel mai potrivit tip de tratament se stabilește luând în considerare factori precum vârsta persoanei, istoricul său medical și stadiul bolii. De regulă, se aplică scheme de chimioterapie sub formă de combinații de mai multe medicamente administrate intravenos sau oral (sub formă de comprimate), precum și tratamente antibiotice de protecție. Scopul acestora este distrugerea celulelor canceroase, reducerea infecțiilor și ameliorarea durerilor.

De asemenea, printre opțiunile de tratament se numără radioterapia și chimioterapia, utilizate pentru a ataca tumorile care cresc din cauza acumulării de celule plasmatice, precum și steroizii, folosiți pentru reducerea inflamației.