Sarcina molară

Ce este sarcina molară?

Sarcina molară este o formă de sarcină în care, deși femeia rămâne gravidă, produsul de concepție nu se dezvoltă normal din cauza unei probleme genetice; în limbajul popular este numită „sarcină de struguri”. Există mai multe tipuri, precum molara parțială și molara completă. În molara parțială, pe lângă semnele unui făt, o serie de celule din placentă sunt edematoase și seamănă cu niște vezicule pline cu lichid. Se formează atât organe ale fătului, cât și organe ale molei. În mod normal, la fecundare, un ovul se unește cu un singur spermatozoid. Dacă există un ovul, iar doi spermatozoizi pătrund și tulbură structura genetică, există o probabilitate ridicată de dezvoltare a unei molare complete. În molara completă nu se formează făt; apar vezicule goale în interior, cu conținut apos, numite „sarcină de struguri”. Tratamentul pentru cele două tipuri de molară este diferit. Totuși, sarcina molară nu este o sarcină sănătoasă. Ea trebuie neapărat evacuată.

La cine apare?

Poate apărea la oricine. Este relativ mai frecventă la femeile cu nivel socioeconomic scăzut și alimentație mai puțin sănătoasă, dar cauza exactă nu este cunoscută. La sarcinile sub 20 de ani și peste 40 de ani apare mai frecvent, în proporție de 1 din 1500. De aceea putem spune că factorul vârstei este implicat.

Care este riscul?

Nu este o sarcină sănătoasă. Se încheie cu avort provocat (curetaj).

Cum evoluează?

Deoarece nivelul Beta Hcg din sânge crește, testele efectuate indică sarcină pozitivă. Când persoana merge la control crezând că este gravidă, poate fi detectată prin ecografie în săptămâna 6. Dacă este vorba de molară parțială, poate să nu dea semne până în luna a 3-a. De aceea, persoana trebuie să meargă la medic imediat ce rămâne gravidă și să nu întrerupă controalele. Totuși, poate fi identificată doar de medic. Cel mai important semn este sângerarea vaginală, uneori sub formă de picurare, alteori severă. Această sângerare are aspect de fragmente asemănătoare strugurilor. Acesta este și motivul pentru care se numește în limbaj popular „sarcină de struguri”. Deoarece nivelul Beta Hcg este mult mai mare decât într-o sarcină normală, greața și vărsăturile din timpul sarcinii sunt mai intense și pot fi mai rezistente la tratament. Semnele de preeclampsie (intoxicație gravidică), care apar după săptămâna 20 de sarcină, pot apărea mai devreme și pot însoți sarcina molară.

Cum se stabilește diagnosticul?

Ecografia ne ghidează; este posibil să nu se vadă sacul gestațional. Apare aspectul de „ninsoare” în uter, asemănător unor vezicule pline cu lichid, iar valoarea Beta Hcg depășește 100 de mii. În molara parțială această valoare poate să nu fie atât de ridicată, iar diagnosticul este mai dificil. În molara completă diagnosticul se stabilește mai rapid. În cazul molarei parțiale, prezența fătului poate duce la presupunerea greșită a unei sarcini normale. De aceea este foarte important să se examineze placenta în detaliu. Există și făt, și anomalie placentară. Poate determina o hemoragie severă. De aceea, sarcina trebuie întreruptă fără a fi așteptată; dar diagnosticul final se stabilește prin examen anatomopatologic. Aici cel mai important lucru este monitorizarea regulată a nivelului Beta Hcg după evacuare. Dacă evoluează spre cancer, poate pune viața în pericol. La aceste paciente, deoarece boala se poate extinde inițial în vagin și plămâni, este necesară radiografia pulmonară.

Cum se efectuează evacuarea sarcinii?

Se preferă anestezia generală. Deoarece, în funcție de extinderea procesului, este o procedură dureroasă. Poate duce la leziuni uterine și alte situații nedorite. De aceea, imediat ce rămâne gravidă, persoana trebuie neapărat să se adreseze medicului și să afle dacă sarcina este sănătoasă.

Ce trebuie să facă o femeie care a avut un avort spontan pentru a nu avea o sarcină molară? Ce trebuie făcut după evacuare?

Trebuie aflat dacă avortul a fost o sarcină molară. Dacă este necesar tratament, se aplică tratament cu medicamente antineoplazice (anticanceroase). Pe o perioadă determinată, alături de tratamentul medicamentos, nivelul Beta Hcg este monitorizat constant. Există anumite valori care trebuie să revină la zero. Dacă acestea scad la zero și medicul spune „poți rămâne gravidă, nu este nicio problemă”, ceea ce trebuie să se întâmple după minimum 1 an, atunci femeia poate rămâne gravidă din nou. De asemenea, dacă există incompatibilitate sanguină, mamei trebuie să i se administreze tratament pentru incompatibilitatea sanguină.

La femeile care au avut sarcină molară, deoarece activitatea celulelor care produc Beta Hcg continuă, este important să fie monitorizate și după sarcină, deoarece pot apărea probleme care duc la rezultate mai grave. La 10% dintre femeile care au avut sarcină molară s-a observat că, deși sarcina s-a încheiat, nivelul Beta Hcg continuă să crească. Această situație poate duce la cancer, prin metastazarea celulelor care se înmulțesc excesiv pe cale sanguină în alte organe. În special plămânul și vaginul sunt afectate prin metastază, iar de aici boala se poate răspândi în toate organele.