Care sunt simptomele miomului și metodele de tratament?

Ce este miomul?

Miomii sunt tumori pelvine benigne, care apar, de regulă, odată cu perioada fertilă și sunt cele mai frecvente la femei. Aceste tumori au originea în celulele musculare netede ale uterului și în celulele numite fibroblaste. Multe femei trăiesc fără să știe de existența miomilor, deoarece aceștia nu dau de obicei multe simptome. Totuși, miomii pot fi depistați în timpul unei ecografii prenatale efectuate de un medic specialist în obstetrică și ginecologie.

De ce apar miomii?

Deși nu se cunoaște cu exactitate motivul apariției miomilor, studiile au identificat unii factori de risc. Aceștia sunt următorii:

Factori genetici: Studiile au arătat că există o predispoziție familială pentru miomi.

Rasă/Origine etnică: Frecvența miomilor este mai mare la femeile de culoare decât la femeile albe.

Naștere: Sarcinile care depășesc 20 de săptămâni reduc riscul apariției miomilor.

Debutul menstruației la vârstă fragedă (sub 10 ani) crește riscul.

Pilule contraceptive: Pilula contraceptivă standard sau cea cu doză mică nu crește riscul, în timp ce metodele care conțin doar progesteron reduc riscul apariției miomilor.

Obezitate: Un indice de masă corporală (BMI) crescut crește riscul apariției miomilor.

Dieta: Consumul de carne roșie crește riscul apariției miomilor, iar consumul de legume verzi s-a demonstrat că reduce riscul.

Consumul de alcool: Crește riscul apariției miomilor, în timp ce nu s-a putut stabili o legătură clară între fumat și apariția miomilor.

Care sunt simptomele?

Majoritatea miomilor sunt asimptomatici. Simptomele care pot apărea pot varia în funcție de localizarea, dimensiunea și numărul miomilor.

Pe lângă acestea:

Durere pelviană

Constipație, micțiuni frecvente sau dificultăți la urinare din cauza compresiunii

Balonare

Imposibilitatea de a rămâne însărcinată și avortul spontan

Ele pot duce la situații precum cele de mai sus.

Care sunt metodele de diagnostic și tratament?

Diagnostic: În timpul examinării, prin palpare pot fi identificați miomii care au ajuns la dimensiuni mari. Uterul fiind mărit, aceștia pot fi simțiți cu ușurință la palpare. Printr-o ecografie efectuată se pot stabili dimensiunile, localizarea și numărul acestora. În unele cazuri, pacientei i se solicită o investigație RMN (rezonanță magnetică nucleară).

Tratament: Miomii care au ajuns la dimensiuni mari sau care provoacă simptome pacientei, precum și cei care continuă să crească în perioada postmenopauzei, trebuie tratați. La pacientele potrivite, radiologia intervențională poate efectua embolizarea (blocarea vaselor care hrănesc miomul). Însă tratamentul miomilor se realizează, în general, chirurgical. În acest context, metoda chirurgicală care urmează a fi aplicată poate varia în funcție de localizarea și dimensiunea miomului. Miomii situați în peretele interior al uterului pot fi îndepărtați prin histeroscopie, în timp ce cei aflați în peretele uterin sau aproape de peretele exterior, numit seroasă, precum și miomii pediculați pot fi tratați prin laparoscopie. Însă în cazurile în care miomul are dimensiuni foarte mari sau nu este potrivit pentru laparoscopie, se preferă chirurgia deschisă.