Ce este mialgia? Simptome, cauze și metode de tratament

Ce este mialgia?

Mialgia este un termen general folosit pentru a descrie durerea și sensibilitatea musculară difuză. Poate apărea ca simptom al multor boli sau tulburări. Aproape întreaga populație a lumii se confruntă cu dureri musculare în anumite perioade ale vieții. Se poate simți durere oriunde în corp există țesut muscular. În unele cazuri, mialgia poate afecta și tendoanele, ligamentele și fasciile (țesuturile moi care leagă mușchii, oasele și organele între ele).

De obicei, tensiunea, suprasolicitarea, exercițiile fizice sau activitățile solicitante din punct de vedere fizic pot provoca dureri musculare. Durerile musculare pot fi resimțite în moduri diferite, în funcție de cauză. Mialgia se poate manifesta sub formă de furnicături, crampe, înțepături sau arsuri. Mialgia este evaluată în două forme principale în funcție de locul în care apare:

Mialgia localizată: Este folosită pentru a descrie durerea care apare într-un anumit mușchi sau grup muscular. Această formă de mialgie se dezvoltă de obicei din cauza suprasolicitării, întinderii, infectării sau rănirii mușchilor. Mialgia localizată este cunoscută și sub denumirea de mialgie acută sau mialgie de scurtă durată. De obicei, odihna este suficientă pentru ca mușchiul să se vindece. Pe măsură ce mușchii se vindecă, durerea dispare.

Mialgia difuză: Este forma de mialgie care apare și se răspândește în întregul corp. Infecțiile sistemice, cum ar fi gripa sau Covid-19, pot provoca dureri musculare temporare și generalizate. Afecțiunile cronice, cum ar fi lupusul, diverse boli tiroidiene și hepatice, pot duce la mialgie difuză. Mialgia difuză este cunoscută și sub denumirea de mialgie cronică sau de lungă durată. Durerea poate dura luni sau ani de zile.

Mialgia poate apărea și sub diferite forme, în funcție de cauzele sale subiacente. Următoarele informații pot fi oferite despre tipurile de mialgie:

Polimialgia: Polimialgia se referă la starea cunoscută sub numele de polimialgie reumatică, caracterizată prin dureri musculare și rigiditate la nivelul gâtului, umerilor și șoldurilor. Este o boală reumatică care afectează în principal adulții în vârstă și poate fi asociată cu oboseală severă și pierdere în greutate.

Mialgia idiopatică: Atunci când cauza durerilor musculare nu poate fi înțeleasă în ciuda aplicării unor proceduri de diagnostic cuprinzătoare, această stare este definită ca mialgie idiopatică. Tratamentul său este mai dificil decât alte tipuri de mialgie, deoarece cauza nu poate fi diagnosticată.

Fibromialgia: Fibromialgia este o problemă de sănătate care provoacă dureri musculare, dar este diferită de mialgie. În fibromialgie, durerea este resimțită în tot corpul. Spre deosebire de alte tipuri de mialgie, afectează modul în care creierul procesează semnalele de durere, crescând senzația de durere.

Care sunt simptomele mialgiei?

Simptomele mialgiei se pot dezvolta brusc sau treptat, în funcție de cauză sau de partea corpului afectată. Durerea care se dezvoltă într-unul sau mai mulți mușchi este principalul simptom al mialgiei. Dacă durerea este temporară sau continuă depinde de cauza subiacentă. Durerea poate fi surdă, ascuțită, ușoară sau severă. Dacă mialgia a apărut din cauza unei infecții, poate provoca simptome precum febră, frisoane, dureri articulare și oboseală. Printre simptomele mialgiei cronice se numără, de asemenea, depresia, crampele musculare, amețelile, mersul instabil, atrofia și slăbiciunea musculară, precum și sensibilitatea.

Cum apare mialgia?

Mialgia are multe cauze potențiale, iar aceste cauze pot afecta nu doar mușchii, ci și întregul corp. Leziunile sunt una dintre cele mai comune cauze ale durerilor musculare și duc adesea la dureri acute. Unele afecțiuni pot provoca dureri musculare cronice. Leziunile care nu sunt tratate corespunzător pot provoca dureri care devin cronice în timp. Imobilitatea excesivă și o postură defectuoasă pot duce, de asemenea, la mialgie. Cauzele mialgiei pot fi detaliate după cum urmează:

Tensiunea musculară: Durerea cauzată de încordarea musculară este adesea resimțită brusc ca o tăietură sau o ruptură. Durerea poate fi însoțită de umflături și vânătăi.

Leziunea musculară: Contuzia musculară poate provoca mialgie. O contuzie poate rezulta în urma unui impact. Aceasta poate provoca sângerare în capilare și umflarea țesuturilor înconjurătoare.

Sindromul durerii miofasciale: Această tulburare de durere cronică rezultă din sensibilitatea și tensiunea care se dezvoltă în structurile miofasciale, adică țesuturile care înconjoară și susțin mușchii din corp. Punctele de declanșare situate în interiorul mușchiului determină dezvoltarea mialgiei. Punctele de declanșare sunt benzi fasciale strânse situate sub piele și simțite sub formă de noduri mici. Sunt cunoscute popular sub numele de noduli de tensiune.

Sindromul de compartiment: Este o afecțiune rară care se dezvoltă atunci când se formează o presiune în interiorul unui grup de mușchi. Presiunea poate fi cauzată de o sângerare internă sau de umflarea țesuturilor. Acest sindrom poate reduce fluxul sangvin către mușchii și nervii regionali, privându-i de oxigen și nutriție. Simptomele sindromului de compartiment includ mialgie, amorțeală, senzație de înțepături și slăbiciune crescută în zona afectată.

Piozivita (Pio-miozita): Este o infecție care afectează țesuturile musculare, cauzată de obicei de o bacterie numită Staphylococcus aureus. Poate provoca crampe și dureri în special în mușchii coapsei, ai gambei sau ai feselor.

Infecțiile sistemice: Boli infecțioase precum Covid-19, gripa, boala Lyme, malaria, febra Denga, tricomoniaza, toxoplasmoza pot duce la mialgie.

Medicamentele: Durerile musculare pot apărea ca efect secundar al diferitelor medicamente pentru colesterol. Întreruperea bruscă a antidepresivelor și a medicamentelor pe bază de steroizi poate provoca, de asemenea, mialgie. De asemenea, unele medicamente utilizate pentru prevenirea recidivei cancerului mamar și unele medicamente utilizate în tratamentul osteoporozei pot duce la apariția durerilor musculare în diferite părți ale corpului.

Polimialgia reumatică: Este o boală inflamatorie observată cel mai adesea la adulții cu vârsta cuprinsă între 60 și 70 de ani. Mialgia se poate dezvolta în special dimineața la nivelul umerilor, brațelor, șoldurilor, tâmplelor, spatelui gâtului și coastelor.

Artrita reumatoidă: Este o boală autoimună cronică care afectează articulațiile, dar poate provoca și dureri musculare, iar această durere musculară poate fi resimțită peste tot în corp.

Lupusul: Este o boală autoimună cronică care poate afecta orice organ din corp, inclusiv pielea, creierul, ochii, gura, plămânii, inima, rinichii, intestinele și articulațiile. Este o boală caracterizată prin dureri musculare și slăbiciune. Alte simptome însoțitoare includ dureri de cap, erupții cutanate, oboseală, rigiditate articulară, scădere în greutate și dureri toracice în timpul respirației.

Miopatia inflamatorie: Se referă la un grup de boli autoimune caracterizate printr-o slăbiciune musculară lentă, dar progresivă.

Boli tiroidiene: Bolile glandei tiroide, cum ar fi hipertiroidismul și hipotiroidismul, pot duce la dureri și crampe musculare. Atunci când nivelul hormonilor tiroidieni este prea scăzut sau prea ridicat, devine dificilă transmiterea semnalelor nervoase care reglează contracția musculară, iar această afecțiune provoacă mialgie.

Insuficiența corticosuprarenaliană primară: Insuficiența corticosuprarenaliană primară, cunoscută sub numele de boala Addison, este asociată cu o boală autoimună care atacă glandele suprarenale. Printre simptomele sale comune se numără durerile musculare și oboseala.

Osteomalacia: Este o boală caracterizată prin înmuierea oaselor din cauza pierderii mineralelor osoase. Este asociată în general cu deficitul de vitamina D și calciu. Persoanele cu osteomalacie pot dezvolta mialgie cauzată de spasme și crampe musculare.

Depresia: Deși depresia este o problemă de sănătate mintală, ea este adesea asociată cu simptome fizice, cum ar fi durerile musculare și articulare.

Rabdomioliza: Este o afecțiune în care țesuturile musculare încep să se descompună, eliberând substanțe nocive în circulația sanguină. Triada clasică de simptome observate la persoanele cu rabdomioliză este durerea musculară, slăbiciunea musculară și urina de culoare închisă.

Cum se diagnostichează mialgia?

Diagnosticul de mialgie începe cu un istoric medical detaliat și un examen fizic. În cazul în care medicii consideră necesar, se pot aplica și teste de laborator și imagistice. Următoarele informații pot fi oferite despre procedurile de diagnosticare a mialgiei:

Istoricul medical: Pentru a restrânge cauzele posibile ale durerilor musculare, medicii pot investiga procesul de apariție a durerilor musculare, activitățile obositoare recente, medicamentele utilizate, prezența altor simptome precum febră, dureri de cap și oboseală, prezența slăbiciunii musculare și dacă există roșeață, umflături sau căldură în jurul mușchilor.

Examenul fizic: Medicii pot aplica presiune pe diverse zone musculare pentru a verifica durerea și sensibilitatea. De asemenea, pot examina pielea și țesutul înconjurător pentru semne precum umflături, căldură, roșeață sau decolorare.

Analizele de sânge și de urină: Dacă se suspectează că durerile musculare sunt cauzate de o boală autoimună, se pot efectua teste de sânge care pot verifica autoanticorpii. Bolile tiroidiene pot fi verificate prin teste ale funcției tiroidiene. Testul de creatin kinază poate asigura diagnosticarea unei enzime responsabile de distrugerea musculară. Diagnosticarea unui nivel scăzut de magneziu în sânge poate fi asociată cu durerile musculare. Rabdomioliza poate fi diagnosticată pe baza toxinelor și deșeurilor găsite în analiza de urină.

Metodele de imagistică: Cauzele durerilor musculare pot fi restrânse și mai mult prin teste imagistice. Cu ultrasunete, se pot obține imagini detaliate ale structurilor intrinseci musculare folosind unde sonore. În imagistica prin rezonanță magnetică, se pot obține imagini extrem de detaliate ale țesuturilor moi folosind unde magnetice și radio.

Cum se tratează mialgia?

Durerea musculară cauzată de motive temporare, cum ar fi exercițiile fizice, efortul sau unele infecții simple, dispare de obicei prin odihnă. Cu toate acestea, dacă durerea durează mai mult de câteva zile sau se înrăutățește în ciuda odihnei, poate fi nevoie de îngrijire profesională. Tratamentele pentru mialgia acută pot fi tratate cu analgezice prescrise de medici, aplicarea locală de analgezice topice, terapii alternative cu gheață și căldură aplicate pentru a reduce umflătura și a ușura durerea, exerciții musculare blânde, exerciții de relaxare precum yoga și meditația.

Cea mai comună metodă aplicată printre tratamentele pentru mialgia cronică este kinetoterapia. Kinetoterapia poate crește flexibilitatea mușchilor dureroși și poate ajuta la întărirea țesuturilor înconjurătoare. T terapiile pot fi benefice în mialgia cauzată de stres și depresie, putându-se utiliza antidepresive prescrise de un specialist în sănătate mintală. Antidepresivele pot fi prescrise pentru ameliorarea crizelor de durere musculară cauzate de fibromialgie. Inflamația cauzată de bolile autoimune poate duce la dureri musculare. Medicamentele corticosteroide prescrise în aceste boli și capabile să reducă inflamația pot ameliora indirect durerile musculare.

Întrebări frecvente

Mialgia cauzată de leziuni, exerciții fizice sau infecții asemănătoare gripei trece de obicei de la sine în câteva zile, dar durerile musculare cauzate de o boală cronică continuă să afecteze negativ calitatea vieții persoanei, cu excepția cazului în care boala este tratată. Durerile pot fi ameliorate prin diverse proceduri. Mialgia nu este o tulburare psihologică, dar unele stări psihologice asemănătoare depresiei pot provoca dureri musculare. Deși rar, o tumoare canceroasă care începe în țesutul muscular și se implantează în mușchi poate provoca dureri musculare, ceea ce înseamnă că mialgia poate fi uneori un semn de cancer. Mialgia și fibromialgia sunt două afecțiuni medicale care sunt cel mai adesea confundate. Deși sunt legate între ele, ele nu sunt utilizate pentru a descrie exact aceleași stări patologice. Mialgia este de obicei o durere localizată cauzată de suprasolicitarea sau rănirea mușchilor. Fibromialgia este o durere cronică, fără o cauză evidentă, care poate afecta întregul corp, provocând oboseală, și este asociată cu tulburări de somn și dificultăți cognitive. Un pacient care se confruntă cu dureri musculare poate consulta un specialist în medicina internă pentru o examinare generală și investigații de sănătate de bază. Poate consulta un neurolog pentru a înțelege dacă există o problemă legată de sistemul nervos. Se recomandă consultarea unui neurolog fără întârziere, în special în cazurile în care există compresie nervoasă și boli neuromusculare. Fizioterapeuții, care se pot concentra pe cauzele durerilor musculare și pot aplica exerciții speciale și metode de tratament, precum și specialiștii în reabilitare în cazurile cronice care necesită recuperare, pot oferi sprijin pacientului. Exercițiile intense, leziunile, infecțiile, un stil de viață sedentar, stresul, anxietatea și unele boli cronice pot declanșa mialgia. Durerile musculare pot provoca în unele cazuri amorțeală și furnicături. Această stare poate apărea din cauza unor situații cum ar fi întinderea excesivă a mușchilor sau compresia nervoasă. Mialgia nu este o problemă de sănătate genetică, dar există o predispoziție genetică la unele boli care provoacă mialgie. În timp ce mialgia acută poate trece în câteva zile, mialgia cronică poate dura câteva luni sau ani. Durata durerilor musculare poate varia de la o persoană la alta.

Dacă durerile musculare vă îngreunează viața de zi cu zi, nu întârziați să aflați cauza subiacentă.

Medicii specialiști de Medicină Fizică și Reabilitare de la Hisar Hospital sunt alături de dumneavoastră în diagnosticarea și tratamentul problemelor de sănătate care provoacă mialgie.

Faceți o programare și faceți primul pas către o viață fără dureri astăzi.