Ce este sindromul metabolic? Care sunt simptomele?

Sindromul metabolic este un grup de probleme de sănătate care, din diverse cauze, duce la creșterea riscului de diabet de tip 2, boală cardiovasculară și accident vascular cerebral. Cunoscut ca „sindrom de rezistență la insulină” sau „sindrom dismetabolic”, acest tablou se instalează prin reunirea mai multor factori. În prezența sindromului metabolic, rezistența la insulină, dislipidemia, hipertensiunea arterială, acumularea de placă în pereții arterelor și leziunile organelor pot apărea în paralel.

La apariția sindromului pot contribui excesul de greutate sau obezitatea, predispozițiile genetice și stilul de viață sedentar (lipsit de activitate fizică). Deși prezintă riscuri serioase pentru sănătate, acest sindrom poate fi reversibil cu ajutorul intervențiilor necesare.

De cele mai multe ori, sindromul tinde să debuteze odată cu alterarea distribuției grăsimii corporale. Acumularea de grăsime în jurul organelor interne și sub piele poate juca un rol important în apariția rezistenței la insulină. De aceea, în special circumferința abdominală mărită, tensiunea arterială crescută și valorile glicemiei pot contribui la dezvoltarea bolilor cardiace și vasculare, a accidentului vascular cerebral și a diabetului.

Ce este sindromul metabolic?

Sindromul metabolic este o combinație de tulburări metabolice care cresc riscul de rezistență la insulină și de probleme grave de sănătate precum diabetul, boala cardiovasculară și accidentul vascular cerebral. Sub influența mai multor factori, sindromul metabolic poate determina apariția concomitentă a riscului de boală coronariană, accident vascular cerebral și diabet. În dezvoltarea sindromului pot fi considerate responsabile în principal acumularea de țesut adipos și disfuncția tisulară. Țesutul adipos acumulat și extins poate declanșa eliberarea de citokine proinflamatorii. De cele mai multe ori, sub efectul acestor factori, poate apărea rezistența la insulină. La unii indivizi, rezistența la insulină poate fi prezentă de la naștere sau poate apărea ulterior, în funcție de predispoziția genetică. Toate aceste tulburări, reunite, pot provoca unele leziuni ale sistemului nervos autonom și ale sistemului circulator. Prezența a trei sau mai multe dintre elementele stabilite drept criterii ale sindromului metabolic poate permite stabilirea diagnosticului:

Circumferința taliei de 88 cm sau mai mare la femei și de 102 cm sau mai mare la bărbați,

Trigliceridele din sânge de 150 mg/dL sau mai mari,

Colesterolul HDL sub 40 mg/dL la bărbați și sub 50 mg/dL la femei,

Tensiunea arterială sistolică/diastolică de 130/85 mmHg sau mai mare,

Glicemia a jeun de 100 mg/dL sau mai mare

Care sunt simptomele sindromului metabolic?

Simptomele sindromului metabolic pot varia de la o persoană la alta. Totuși, problemele de sănătate precum rezistența la insulină, tensiunea arterială crescută, nivelul ridicat al glicemiei și trigliceridele ridicate se manifestă, de obicei, prin simptome similare. Simptomele și semnele care pot apărea odată cu evoluția simultană a mai multor probleme de sănătate pot include:

Acumulare de grăsime în zona taliei,

Urinare frecventă,

Sete crescută,

Glicemie crescută sau scăzută,

Vedere încețoșată,

Oboseală,

Întunecarea pielii în pliurile gâtului și ale axilelor.

Sindromul metabolic poate produce simptome de diferite intensități. Trigliceridele ridicate și valorile scăzute ale colesterolului HDL nu se manifestă, de regulă, prin simptome specifice.

Ce afecțiuni provoacă sindromul metabolic?

Sindromul de rezistență la insulină poate afecta funcționarea organismului în multe privințe. Rezistența la insulină poate determina leziuni ale vaselor de sânge mici. Această situație poate crește predispoziția la inflamația pereților vasculari și poate duce la disfuncția suprafeței interne a vaselor. Afectarea structurii vasculare poate declanșa rigiditatea arterială și riscul de hipertensiune arterială. Ca urmare a agravării acestei situații, poate apărea pericolul bolii cardiace și al insuficienței renale. Totodată, complicațiile sindromului metabolic pot fi următoarele:

Cardiopatie ischemică,

Boală coronariană,

Stenoză aortică,

Fibrilație atrială,

Tromboembolism venos,

Diabet de tip 2, preeclampsie, diabet gestațional (diabet în sarcină),

Cancer de colon, de prostată și de sân,

Disfuncție erectilă (impotență),

Accident vascular cerebral.

În plus, leziunile ficatului, pancreasului, rinichilor și vezicii biliare, inflamația cronică și tulburările cognitive pot constitui, fiecare, consecințe ale sindromului. Prevenirea complicațiilor sindromului de rezistență la insulină poate fi posibilă prin unele metode de tratament și măsuri.

Care sunt factorii de risc pentru sindromul metabolic?

În apariția sindromului metabolic pot fi observate efectele condițiilor genetice și ale celor de mediu. Identificarea acestor factori de risc și luarea măsurilor necesare pot încetini sau opri deteriorarea țesuturilor și organelor. În acest cadru, printre situațiile considerate factori de risc pentru sindromul metabolic se numără:

Fumatul și consumul de produse din tutun,

Consumul excesiv de alcool,

Lipsa activității fizice,

Alimentația insuficientă și greșită,

Somnul insuficient și de proastă calitate,

IMC ridicat,

Îmbătrânirea,

Antecedente familiale de diabet,

Stresul.

Programele de lucru în ture și perturbarea ritmului circadian, steatoza hepatică, sindromul ovarelor polichistice, apneea în somn etc. pot fi alți factori de risc. Întrucât rasa și predispoziția genetică a indivizilor sunt factori care nu pot fi modificați, măsurile pot fi orientate spre condițiile de mediu.

Cum se stabilește diagnosticul sindromului metabolic?

Persoanele cu factori de risc la care se suspectează sindromul metabolic pot necesita stabilirea precoce a diagnosticului și inițierea procesului de tratament. Motivul este că, la unii indivizi, leziunile tisulare pot apărea într-o formă mai severă. În timpul stabilirii diagnosticului pot fi necesare examinarea fizică, precum și analize de sânge și alte teste. Examinarea fizică include în special măsurarea circumferinței taliei, a IMC și a tensiunii arteriale. De asemenea, istoricul medical și antecedentele familiale sunt alte date luate în considerare. Se evaluează alimentația și regimul de somn, prezența activității fizice, utilizarea de medicamente și afecțiunile existente. În cazul prezenței diabetului, hipertensiunii, obezității și al altor probleme de sănătate în familie, se observă influența predispoziției genetice. Testele și procedurile care pot fi efectuate în scop diagnostic pot fi enumerate, în principal, astfel:

Panou lipidic: În cadrul acestui panou, care se realizează pe baza unei probe de sânge, se măsoară trigliceridele și 4 tipuri diferite de colesterol. Valorile trigliceridelor peste 150 mg/dL și colesterolul HDL scăzut sunt elemente care constituie dislipidemia.

Panou metabolic de bază: Este un test necesar pentru monitorizarea nivelului glicemiei și a funcției renale.

Teste ale glicemiei: În afară de panoul metabolic de bază, pot fi aplicate pentru evaluarea rezistenței la insulină și a probabilității de diabet.

Analize de sânge: Pot fi necesare pentru alte valori care trebuie investigate pentru susținerea diagnosticului. Rezistența la insulină, hemoglobina glicozilată A1C, proteina C-reactivă și valorile hormonilor tiroidieni pot fi observate prin analize de sânge.

Electrocardiogramă: Poate fi preferată în cazul suspiciunii de aritmie, infarct, hipertensiune arterială, boală coronariană aterosclerotică sau ischemie cardiacă.

Suplimentar, dacă se consideră necesar, pot fi utilizate diverse teste și metode imagistice, precum panoul hepatic, testele hormonale, testul de stres electrocardiografic, tomografia computerizată și testul de stres cardiac.

Cum se face tratamentul sindromului metabolic?

Tratamentul sindromului metabolic urmărește prevenirea atunci când problemele grave de sănătate precum bolile cardiovasculare, accidentul vascular cerebral, diabetul de tip 2 etc. nu s-au dezvoltat încă. Totuși, diabetul, hipertensiunea și bolile cardiovasculare existente pot necesita tratament medicamentos și modificări ale stilului de viață. Printre opțiunile de tratament aplicate pentru gestionarea sindromului metabolic pot figura următoarele:

Pierderea în greutate și menținerea greutății ideale pot fi eficiente în prevenirea posibilelor riscuri pentru sănătate.

Activitatea fizică poate avea efecte pozitive precum menținerea greutății ideale, ameliorarea rezistenței la insulină și menținerea sănătății cardiovasculare.

Este important ca alimentația să includă legume și fructe proaspete, cereale integrale, carne, pește și pui, lapte și produse lactate, în locul alimentelor procesate bogate în grăsimi, zahăr și sare.

Pentru gestionarea stresului și pentru un somn de calitate pot fi încercate exerciții, exerciții de respirație, yoga și metode de psihoterapie.

Limitarea consumului de țigări și alcool este o opțiune eficientă în prevenirea sindromului.

Administrarea de medicamente pentru colesterol, tensiune arterială și diabet, sub control medical, poate încetini progresia sindromului metabolic.

În cazul obezității, pentru unii indivizi pot fi recomandate metode de chirurgie bariatrică (chirurgia obezității). Opțiunile de chirurgie bariatrică pot fi eficiente în ameliorarea unor probleme precum diabetul de tip 2 și dislipidemia. Intervenția chirurgicală pentru sindromul metabolic poate fi necesară pentru cazurile cu risc.

Întrebări frecvente

Activitățile metabolice care contribuie la dezvoltarea sindromului dismetabolic sunt legate între ele. De aceea, persoanele aflate sub incidența factorilor de risc trebuie să urmeze monitorizarea și măsurile necesare. Pentru a vedea întrebările frecvente și răspunsurile la acestea, în cadrul diagnosticării și controlului sindromului metabolic, puteți citi în continuare textul. Sindromul dismetabolic apare, de regulă, mai frecvent la persoanele cu indice de masă corporală ridicat, care consumă excesiv țigări și alcool, care au stres și anxietate, care nu sunt active fizic, care au condiții de alimentație greșite și al căror ritm circadian este perturbat. Pe lângă acestea, unele boli pot avea, de asemenea, un rol în apariția acestei situații. Tulburările metabolismului, în cadrul cărora se include sindromul metabolic, sunt evaluate de secția de endocrinologie. Stabilirea diagnosticului și elaborarea planului de tratament sunt realizate de specialiști în endocrinologie și boli metabolice. În procesul de tratament poate fi necesară o colaborare multidisciplinară. Dacă metabolismul funcționează mai puțin, necesarul de calorii al organismului poate începe să scadă. Când rata metabolică bazală este lentă, ingerarea de calorii în exces poate duce la creșterea în greutate și pot varia homeostazia metabolică. Încetinirea metabolismului poate fi determinată de mai mulți factori. Riscul sindromului metabolic constă în faptul că, atunci când nu sunt asigurate condițiile adecvate, probabilitatea apariției sindromului este ridicată, inclusiv sub influența predispoziției genetice. Riscul poate fi mai mare la persoanele care au dezechilibre ale glicemiei, dereglări ale tensiunii arteriale, deranjamente ale profilului grăsimilor din organism, somn de proastă calitate și program alimentar necorespunzător sau stil de viață sedentar. Tulburarea metabolică se poate manifesta prin diverse semne și simptome. Acumularea de grăsime sub piele și în jurul organelor, hiperglicemia sau hipoglicemia, setea și foamea excesive, urinarea frecventă, creșterea sau scăderea frecventă a tensiunii arteriale, întunecarea pliurilor gâtului, vederea încețoșată și epuizarea sunt printre simptomele provocate de sindromul metabolic.