Ce este meningita? Simptome, tipuri, metode de tratament și informații despre vaccin

Ce este meningita? Care sunt simptomele? Cum se tratează?

Meningita reprezintă inflamația stratului protector care înconjoară creierul și măduva spinării. Numeroase stări pot provoca meningită. Pot fi observate simptome tipice precum febră, dureri de cap, greață, vărsături. Poate afecta persoane de toate vârstele și poate duce la probleme grave. De aceea, diagnosticul și tratamentul precoce au o importanță vitală. Tratamentul variază în funcție de cauză.

Ce este meningita?

Boala de meningită este cunoscută ca inflamația zonei meningeale. Meningele reprezintă stratul de membrane care protejează și susține creierul și măduva spinării împotriva leziunilor. Acesta conține lichid cefalorahidian, nervi și vase de sânge. Această boală apare de obicei din cauza bacteriilor sau virușilor care pătrund în organism.

Care sunt simptomele meningitei?

Meningita se poate dezvolta la orice vârstă, de la sugari până la bătrânețe. Din acest motiv, pot apărea simptome diferite la sugari, copii și adulți. În același timp, tipul de meningită poate diferenția simptomele, iar intensitatea poate scădea sau crește. La început, simptomele tipurilor virale și bacteriene pot prezenta asemănări, însă cea bacteriană evoluează de obicei mai sever. Simptomele meningitei virale la sugari pot include următoarele:

Vărsături,

Diaree,

Erupții cutanate,

Dificultăți respiratorii,

Plâns constant,

Scăderea poftei de mâncare.

Iar simptomele meningitei la adulți și copii pot fi următoarele:

Febră,

Durere de cap,

Rigiditate a ceafei,

Inapetență,

Țapănul gâtului,

Sensibilitate la lumină,

Peteșii (puncte asemănătoare unor erupții care apar pe piele).

Simptomele meningitei de origine bacteriană prezintă asemănări cu aceste simptome, însă o afecțiune cauzată de bacterii apare mult mai rapid și mai violent. Dacă resimțiți aceste simptome, se recomandă să vă prezentați la cea mai apropiată unitate medicală.

Pe lângă aceste simptome, în meningita de origine fungică pot apărea greață, vărsături, pierderea atenției - lipsă de concentrare, pierderea echilibrului. Printre simptomele meningitei care pot apărea la sugari se numără manifestări precum umflătură în partea din spate a capului (fontanelă), stare de somnolență sau dificultate la trezirea din somn, reacții mai lente.

Care sunt tipurile de meningită?

Există numeroase tipuri de meningită. Abordarea terapeutică și simptomele pentru fiecare tip pot varia. Cele mai frecvente tipuri sunt cele de origine virală și bacteriană.

Meningita virală: Întâlnită frecvent, meningita virală se poate vindeca adesea fără a necesita tratament, însă în unele cazuri este nevoie de terapie. Virușii din categoria enterovirusurilor pot cauza acest tip de meningită, însă doar o mică parte dintre persoanele care intră în contact cu virusul dezvoltă meningită. Acești virușii devin mai răspândiți în lunile de toamnă și vară. Cei din categoria enterovirusurilor sunt denumiți Coxsackie A, Coxsackie B și ecovirusuri. Există și viruși și boli care nu se află în acest grup, dar care pot duce totuși la meningită. Aceștia pot fi enumerați ca fiind gripa, oreionul, rujeola, HIV, virusul herpes, virusul West Nile.

Meningita bacteriană: Este un tip care poate duce la decesul pacientului dacă nu este tratată. Este unul dintre tipurile de meningită contagioasă și apare din cauza unei infecții provocate de anumite bacterii. Cele mai frecvente tipuri de bacterii care cauzează acest tip sunt Pneumococul, Neisseria meningitidis și Stafilococul. În timp ce pneumococul se găsește în căile respiratorii, Neisseria meningitidis se găsește în lichide precum saliva. De asemenea, bacteria Stafilococ trăiește pe piele. Din acest motiv, meningita bacteriană se poate transmite ușor prin căi precum contactul, respirația.

Meningita fungică: Este un tip rar și are o probabilitate mai mare de a se dezvolta la persoanele cu un sistem imunitar scăzut. Persoanele care au boli ce scad sistemul imunitar, cum ar fi cancerul, au, de asemenea, o probabilitate mare de a se îmbolnăvi. Acest tip este cauzat de o ciupercă care, după ce intră în corp, ajunge prin fluxul sanguin până la creier și măduva spinării.

Meningita parazitară: Este mai puțin frecventă în comparație cu tipurile virale și bacteriene. Paraziții găsiți în locuri murdare, la anumite animale, în materii fecale, în pești pot provoca meningită parazitară. Nu se transmite de la o persoană la alta, dar se poate transmite la un animal.

Meningita non-contagioasă: Nu are legătură cu o infecție. Este un tip de meningită cauzat de anumite stări sau tratamente. Traumatismele craniene, intervențiile chirurgicale pe creier, cancerul, lupusul pot duce la acest tip.

Meningita cronică: Este valabilă pentru pacienții cu meningită care durează mai mult de 4 săptămâni. Printre cauzele sale se pot număra ciuperci, boli reumatismale. Se încearcă eliminarea bolii prin tratarea cauzelor care determină apariția meningitei cronice.

Cum se diagnostică meningita?

Medicul de la unitatea medicală la care vă prezentați pentru meningită va dori mai întâi să înțeleagă starea printr-un examen fizic. În timpul examinării, pot fi luate notițe pe baza observațiilor, cum ar fi prezența unor erupții pe piele, rigiditatea ceafei. După ce datele dumneavoastră sunt colectate, există unele teste care trebuie efectuate. Printre aceste teste se numără:

Exudat nazal și faringian: Se prelevează o probă din nas sau gât cu un bețișor cu vârf moale. În laborator se examinează prezența semnelor de infecție.

Puncția lombară: Este procedura de prelevare a lichidului cefalorahidian (LCR) prin introducerea unui ac în regiunea inferioară a spatelui. În acest mod, se verifică dacă există o infecție în lichidul cefalorahidian.

Analiza de sânge: Efectuându-se o analiză de sânge, sângele este monitorizat din punct de vedere al infecției.

RMN: Obținându-se imagini ale creierului, se poate verifica dacă există o infecție în zonă.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să efectuați acele teste care sunt considerate necesare pentru dumneavoastră din totalul acestor teste.

Cum se tratează meningita?

Pentru a putea trata meningita, este necesar să se înțeleagă starea care o cauzează. În meningita cauzată de bacterii se pot folosi antibiotice pentru tratament, în timp ce în cea cauzată de ciuperci se preferă medicamente antifungice. De asemenea, se aplică tratament viral pentru a distruge virușii. În meningitele care se dezvoltă în funcție de boli, se încearcă reducerea simptomelor meningitei prin tratarea bolii cauzatoare. În afară de acestea, pacienților li se pot prescrie analgezice pentru a ameliora durerea pacientului, seruri pentru ca echilibrul hidroelectrolitic să se mențină la un nivel bun. Deoarece cauza și simptomele fiecărui pacient vor diferi, va fi corect să se urmeze calea de tratament conform recomandărilor personalului medical.

Ce se poate face pentru a preveni meningita?

Pentru a preveni meningita contagioasă, se pot face schimbări simple în stilul de viață, însă meningitele non-contagioase nu provin de la o infecție, prin urmare nu se poate face o protecție personală. Printre măsurile care pot reduce contagiozitatea se pot da ca exemple următoarele:

Spălarea frecventă a mâinilor (înainte și după masă, după folosirea toaletei etc.).

Acoperirea gurii în timpul tusei sau strănutului și avertizarea persoanelor din jur dacă nu o fac.

Ștergerea suprafețelor atinse frecvent (butonasul de la lift etc.)

Evitarea contactului cu cineva despre care știți că are meningită, iar dacă contactul nu poate fi evitat, asigurarea purtării unei măști.

Neînotul și neconsumul de apă din surse care par murdare.

Neconsumul de carne și fructe de mare nepreparate termic sau gătite insuficient.

Neconsumul de lapte nepasteurizat sau de alimente preparate cu acel lapte.

Spălarea temeinică a tuturor fructelor și legumelor consumate.

Purtarea măștii la locul de muncă de către persoanele care lucrează pe un șantier de construcții pentru a nu inhala praful din mediu.

Verificarea bolilor din țara sau orașul în care veți călători.

Aceste măsuri pot fi încercate pentru a reduce contagiunea la un nivel minim și pentru a vă proteja sănătatea.

Întrebări frecvente despre meningită

Unele grupe sunt mai expuse riscului în ceea ce privește contractarea bolii de meningită. Grupele aflate la risc pot fi menționate astfel:

Copiii sub 5 ani (în special tipul de meningită bacteriană),

Persoanele cu un sistem imunitar slab; de exemplu, pacienții cu HIV sau cancer și persoanele care utilizează medicamente imunosupresoare,

Pacienții care nu au splină sau au splina deteriorată,

Persoanele care se confruntă cu scurgeri de lichid cefalorahidian,

Persoanele care locuiesc în locuri unde bolile care pot provoca meningită sunt răspândite,

Pacienții care au anemie falciformă,

Persoanele care trăiesc în spații de locuit colective.

Unele persoane care au trecut prin meningită pot prezenta efecte secundare pe termen lung. În special meningita bacteriană este un tip care lasă sechele permanente. Printre aceste efecte secundare se numără pierderea vederii și a auzului, probleme de memorie, probleme de echilibru, afectarea organelor, dificultăți de învățare la copii. Înainte de administrarea vaccinului, poate fi necesară consultarea unui medic specialist pentru a evalua dacă va exista o reacție alergică. Dacă se consideră adecvat, vaccinul este injectat de către un cadru medical în mușchiul deltoid al brațului superior. După administrarea vaccinului, vi se poate cere să nu părăsiți locul respectiv pentru o anumită perioadă de timp, în caz de orice alergie. Dacă trebuie să faceți și alte doze, ar trebui să notați acest lucru undeva și să le repetați. Vaccinul împotriva meningitei la sugari se face la 2, 4 și 6 luni. Se poate efectua o vaccinare cu rol de rapel unui copil de 12 luni. În același timp, vaccinul hexavalent administrat la 18 luni oferă, de asemenea, protecție împotriva meningitei. Vaccinul împotriva meningitei la copii se poate face după vârsta de 2 ani, iar la adulți sub formă de doză unică. Deși este mai puțin frecvent după vaccinul împotriva meningitei, la unele persoane poate apărea febră de peste 38 de grade. Pe lângă febră, pot apărea efecte secundare precum frisoane, dureri de cap, greață, dureri articulare, durere la locul administrării vaccinului. Nu este recomandată administrarea vaccinului împotriva meningitei în timpul sarcinii, dar acesta poate fi efectuat dacă există o situație de risc în ceea ce privește meningita. Vaccinul împotriva meningitei se administrează intramuscular sau subcutanat. Deoarece febra și alte simptome în meningită pot varia în funcție de pacient și de tipul bolii, nu se poate specifica un interval clar. De obicei, simptomele meningiteicep să fie observate între 3 și 7 zile. Pentru o situație în care aflați despre prezența bolii după un contact, se recomandă să vă prezentați la control fără a aștepta apariția simptomelor.

Meningita este o boală vitală care, dacă nu este diagnosticată precoce, poate duce la probleme grave de sănătate. Dacă și dumneavoastră resimțiți simptome de meningită, trebuie să vă adresați fără întârziere unui medic specialist. Specialiștii Departamentului de Neurologie Hisar Hospital vă stau alături prin diagnostic corect și metode eficiente de tratament. Puteți vizita pagina noastră de contact pentru a obține mai multe informații sau pentru a face o programare imediată.