Deficiența de magneziu: Simptome, cauze și metode de tratament

Deficiența de magneziu

Magneziul este unul dintre mineralele esențiale care îndeplinește roluri în multe procese fiziologice din organism. De la transformarea nutrienților în energie până la reglarea sistemului nervos, magneziul are roluri esențiale. Magneziul, depozitat în diverse țesuturi, în special în oase, este preluat în organism prin intermediul alimentelor. Consumul redus de surse de magneziu sau neacoperirea acestei nevoi în situații în care necesarul de magneziu crește poate duce la deficiența de magneziu. Deficiența de magneziu poate cauza afecțiuni de sănătate care pot afecta negativ viața de zi cu zi, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. În special în timpul sarcinii, deficiența de magneziu poate crește riscul de apariție a diabetului gestațional și a nașterii premature.

Ce este deficiența de magneziu?

Deficiența de magneziu, cunoscută în literatura medicală sub numele de hipomagneziemie, este una dintre deficiențele nutriționale întâlnite frecvent la nivel global. Deoarece rinichii limitează excreția de magneziu prin urină, deficiența de magneziu dezvoltată ca urmare a unui aport redus din dietă este rar întâlnită. Cu toate acestea, deficiența de magneziu poate fi observată în funcție de anumite condiții de sănătate, consumul de alcool și medicamente.

Bolile sistemului digestiv, cum ar fi boala celiacă, boala Crohn, malabsorbția grăsimilor, diareea cronică, pot preveni absorbția magneziului preluat în organism prin alimente și pot duce la epuizarea magneziului din corp. Bypassarea unei anumite porțiuni a intestinului în urma unei intervenții chirurgicale poate provoca, de asemenea, malabsorbție (absorbție insuficientă) și poate duce la pierderea de magneziu.

Deficiența de magneziu este o afecțiune întâlnită frecvent și la persoanele cu diabet de tip 2. Deoarece la persoanele cu rezistență la insulină sau diabet de tip 2 excreția urinară de magneziu crește, se poate dezvolta o deficiență de magneziu.

Hipomagneziemia este frecvent întâlnită la persoanele cu dependență de alcool. Malnutriția, vărsăturile, diareea și scaunele grase provenite din pancreatită – cunoscută sub numele de inflamație a pancreasului și întâlnită frecvent la consumatorii cronici de alcool – pot provoca o scădere a nivelurilor de magneziu. Utilizarea anumitor medicamente poate afecta, de asemenea, metabolismul magneziului, ducând din nou la apariția deficienței.

Deficiența de magneziu este mai frecventă la persoanele vârstnice. Se sugerează că la baza acestei situații stau obiceiurile alimentare. Aportul nutrițional de magneziu la persoanele vârstnice este mai scăzut în comparație cu adulții tineri. În plus, odată cu înaintarea în vârstă, absorbția intestinală a magneziului poate scădea, iar excreția renală a magneziului poate crește. Bolile cronice care se dezvoltă odată cu îmbătrânirea pot afecta, de asemenea, negativ nivelurile de magneziu. Din acest motiv, deficiența de magneziu este o afecțiune întâlnită mai frecvent la persoanele vârstnice.

Hipomagneziemia, care poate crea probleme fizice și mentale, este o carență nutrițională care trebuie ținută sub control și tratată. În caz contrar, riscul de hipertensiune și boli cardiovasculare poate crește, se poate observa dezvoltarea osteoporozei sau pot fi declanșate migrenele.

Care sunt simptomele deficienței de magneziu?

Deficiența de magneziu provoacă adesea simptome care nu pot fi asociate de către pacienți cu magneziul, dar care afectează negativ viața de zi cu zi. Aceste simptome pot fi enumerate după cum urmează:

Spasme musculare și crampe: Ca urmare a insuficienței de magneziu, nervii musculari pot deveni hiperexcitabili și pot apărea spasme musculare involuntare.

Amorțeală: Pot apărea amorțeli neregulate la nivelul mâinilor și picioarelor.

Senzație de epuizare: Toropeala mentală și lipsa de emoție se numără printre simptomele care pot fi întâlnite din cauza hipomagneziemiei.

Creșterea nivelului de stres și tendința spre depresie: Scăderea nivelului de magneziu din organism poate crește riscul de depresie și poate duce la sentimentul de nefericire al persoanelor.

Dezvoltarea osteoporozei: Odată cu aportul insuficient de magneziu, care este strâns legat de sănătatea oaselor, pot apărea osteoporoza și fracturile osoase.

Oboseală și slăbiciune: Nivelurile scăzute de magneziu pot afecta semnalele nervoase și nivelul de potasiu din celulele musculare. Pe termen lung, acest lucru poate face ca persoanele să se simtă slăbite și obosite cronic.

Tensiune arterială crescută: Modificarea nivelului de magneziu poate afecta valorile tensiunii arteriale, crescând rata de apariție a hipertensiunii.

Bătăi neregulate ale inimii: Dacă magneziul, care este eficient în controlul contracției mușchilor cardiaci, nu este prezent în cantități suficiente în organism, acesta poate afecta negativ funcțiile musculare și poate provoca bătăi neregulate ale inimii.

Cum se diagnostichează deficiența de magneziu?

Este dificil de evaluat cantitatea de magneziu prezentă în organism. Magneziul, fiind un mineral găsit în oase, mușchi și țesuturi conjunctive, este de obicei depozitat în interiorul celulelor. Această situație îngreunează determinarea clară a cantității de magneziu. Cu toate acestea, prin controlul nivelurilor serice din sânge, valoarea magneziului din organism poate fi estimată și starea de deficiență poate fi identificată. Metodele utilizate în diagnosticarea deficienței de magneziu pot fi enumerate după cum urmează:

Electrocardiograma: Este un test efectuat pentru a verifica cât de repede bate inima și dacă bate normal. Descoperirile obținute pot fi asociate cu deficiența de magneziu.

Măsurarea concentrației serice de magneziu: În măsurarea efectuată prin recoltarea unei probe de sânge, proba este examinată în mediu de laborator și se evaluează cantitatea de magneziu din interiorul acesteia. Intervalul normal pentru nivelul de magneziu din sânge este de la 1,7 la 2,2 mg/dL. Dacă se detectează o valoare mai mică decât aceste valori, se poate bănui o deficiență de magneziu.

Testul de magneziu în urină: Se analizează cantitatea de magneziu prezentă în urină prin prelevarea unei probe de urină.

Testul de calciu în sânge: Cantitatea de calciu din sânge se măsoară prin prelevarea unei probe de sânge. Dacă se detectează calciu sub nivelurile ideale, se poate suspecta o deficiență de magneziu.

Panoul metabolic complet: Este un grup de teste de sânge aplicate pentru a examina echilibrul chimic și metabolismul organismului.

Testul de potasiu în sânge: Se aplică pentru a măsura nivelul de potasiu din sânge. Ca rezultat al probei de sânge prelevate, dacă nivelurile de potasiu sunt scăzute, poate apărea suspiciunea de deficiență de magneziu.

În diagnosticarea deficienței de magneziu se apelează de obicei la toate evaluările. O singură metodă poate să nu fie suficientă pentru a obține date corecte.

Cum se tratează deficiența de magneziu?

Dacă se diagnostichează deficiența de magneziu, se recurge de obicei la suplimente de magneziu pentru ca nivelurile de magneziu din organism să fie în intervalele ideale. Suplimentele pot fi luate în două moduri:

Calea orală: Doza și tipul de magneziu care vor fi prescrise de medic pot fi luate sub formă de supliment alimentar. Persoanele pot consuma magneziu transformat în formă de pastilă cu ajutorul apei.

Calea intravenoasă: În cazurile în care nivelurile de magneziu sunt foarte scăzute, primul pas al tratamentului este acoperirea necesarului de magneziu pe cale intravenoasă. După injecțiile necesare, dacă medicul consideră adecvat, persoanele pot continua să ia suplimente de magneziu pe cale orală.

Adăugarea alimentelor cu conținut ridicat de magneziu în alimentație: Necesarul zilnic de magneziu poate fi susținut și prin alimente. Pe lângă suplimente, persoanele își pot acoperi necesarul de magneziu adăugând în alimentație alimente bogate în magneziu.

Dacă deficiența de magneziu este cauzută de o altă problemă de sănătate, trebuie tratată și problema de sănătate de bază care a provocat deficiența.

Care este procesul după tratamentul deficienței de magneziu?

Odată cu începerea tratamentului cu magneziu și apropierea nivelurilor de magneziu din organism de intervalele ideale, se observă reduceri în severitatea simptomelor dezvoltate din cauza deficienței. Deoarece nivelurile scăzute de magneziu pot provoca scăderi ale nivelurilor de calciu și potasiu, poate fi necesară administrarea de suplimente pentru ambele minerale. Necesitatea tratamentului pentru hipokalemie (deficiență de potasiu) și hipocalcemie (deficiență de calciu) este stabilită de medic.

Magneziul este un mineral care se poate acumula în organism. În cazul în care se ia mai mult magneziu decât este necesar, rata magneziului din organism poate crește pe termen lung și poate apărea otrăvirea cu magneziu la persoane. Această afecțiune rară poate provoca simptome precum bătăi neregulate ale inimii, diaree și vărsături. Pentru a preveni otrăvirea cu magneziu, este extrem de important să luați atât magneziu cât vă recomandă medicul dumneavoastră.

Întrebări frecvente

Efectul deficienței de magneziu asupra creșterii în greutate nu a fost încă dovedit. Cu toate acestea, se consideră că există o relație între magneziu și greutatea ideală datorită efectului de reglare a metabolismului energetic și a nivelului de insulină al magneziului. Unii experți sugerează că, deoarece deficiența afectează negativ nivelurile de insulină, se poate observa o creștere a zahărului din sânge, ceea ce poate duce la creșterea în greutate pe termen lung. În diagnosticarea deficienței de magneziu se fac diverse evaluări ale sângelui. Măsurarea concentrației serice de magneziu poate oferi informații despre suspiciunile legate de deficiența de magneziu, asigurând aflarea cantității de magneziu prezentă în sânge. Căderea părului nu este unul dintre simptomele frecvent întâlnite ale deficienței de magneziu. Într-un studiu efectuat pe suplimentele de magneziu, s-a observat că administrarea de suplimente de magneziu femeilor cu sindromul ovarelor polichistice (SOPC) poate ajuta la problemele de cădere a părului. Magneziul are efecte asupra cronometrajului celular și reglării ritmului circadian. Există diverse studii care arată că nivelurile inadecvate de magneziu seric pot cauza somn de slabă calitate sau insomnie. Printre simptomele deficienței de magneziu în timpul sarcinii se numără: greață, vărsături, oboseală, spasme musculare, bătăi neregulate ale inimii, pierderea poftei de mâncare și probleme de memorie slabă. În cazurile în care deficiența este la un nivel sever, riscul de a întâlni naștere prematură, probleme de dezvoltare fetală și diabet gestațional poate crește. În cazul deficienței de magneziu, este frecventă întâlnirea durerilor musculare și a crampelor musculare. În afară de aceste plângeri, se pot observa și slăbiciune, tendință spre depresie, lipsa poftei de mâncare și probleme de somn. Dacă magneziul, care este strâns legat de sănătatea cardiovasculară, nu se află la niveluri suficiente, pot apărea modificări ale ritmului cardiac. Scăderea nivelului seric de magneziu poate declanșa migrenele. Poate crește severitatea durerii și frecvența de apariție. Poate provoca crampe la nivelul membrelor corpului datorită transmisiei nervoase intense. În special durerile de crampe care se dezvoltă la nivelul picioarelor sunt strâns legate de nivelurile insuficiente de magneziu.

Dacă resimțiți simptome ale deficienței de magneziu sau credeți că sunteți expus riscului, solicitați sprijin profesional de la Medicii noștri specialiști în Medicină Internă. Faceți o programare acum pentru a vă asigura sănătatea!