Ce este lipedemul? Simptome, cauze și metode de tratament

Lipedemul este o boală cronică a țesutului adipos, adesea confundată cu celulita sau obezitatea, dar care este destul de diferită de acestea. Această afecțiune, care apare la femei, poate afecta grav calitatea vieții. Cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, progresia bolii poate fi oprită, iar simptomele pot fi ameliorate.

Ce este lipedemul?

Lipedemul este o boală cronică și progresivă caracterizată prin distribuția anormală a țesutului adipos. Această afecțiune se manifestă prin îngroșarea simetrică a picioarelor și brațelor la femei. Lipedemul nu este doar o problemă estetică, ci și o afecțiune medicală gravă care provoacă durere, sensibilitate și limitări funcționale. Această boală apare ca urmare a creșterii și înmulțirii anormale a celulelor grase din anumite zone ale corpului. Lipedemul afectează partea inferioară a picioarelor, șoldurile, coapsele și, uneori, brațele. Spre deosebire de obezitatea normală, creează o asimetrie marcată între partea superioară și partea inferioară a corpului. Pacientul experimentează o îngroșare disproporționată în jumătatea inferioară, în ciuda unei greutăți normale în jumătatea superioară a corpului.

Rata lipedemului la femei variază între 1% și 11% și este de obicei declanșată de modificări hormonale. Boala poate apărea sau se poate agrava în perioadele în care nivelul hormonilor se schimbă, cum ar fi pubertatea, sarcina, menopauza. Debutul lipedemului este de obicei observat în timpul acestor perioade de schimbări hormonale. Lipedemul la bărbați este extrem de rar și este asociat cu tulburări hormonale.

Care sunt simptomele lipedemului?

Deși simptomele lipedemului sunt de obicei concentrate la nivelul picioarelor și șoldurilor, la unele persoane poate afecta și brațele. Aceste simptome sunt de obicei simetrice, adică apar în mod similar pe ambele părți ale corpului. Cele mai frecvente simptome ale lipedemului sunt următoarele:

Acumularea disproporționată de grăsime la nivelul extremităților inferiore: Cel mai caracteristic simptom este îngroșarea simetrică a picioarelor și brațelor. Această îngroșare, spre deosebire de creșterea normală în greutate, este concentrată în anumite zone ale corpului și creează un aspect disproporționat.

Sensibilitate la presiune și durere: Durerea este una dintre cele mai frecvente plângeri ale pacienților cu lipedem. Această durere este profundă, pulsatilă și cu caracter continuu. Sensibilitatea la atingere este un alt simptom frecvent la pacienții cu lipedem. Chiar și o atingere ușoară în zonele afectate poate provoca durere. Această situație poate afecta alegerea hainelor, iar pacienții pot evita să poarte haine strâmte.

Tendință la vânătăi: Vânătăile se pot forma cu ușurință din cauza sensibilității structurii vasculare.

Țesut adipos neregulat sub piele: Se poate forma o structură asemănătoare cu aspectul de coajă de portocală.

Neafectarea picioarelor și a mâinilor: Lipedemul nu afectează picioarele (laba piciorului) și mâinile, ceea ce reprezintă o diferență importantă în scopul diagnosticării.

Acumulare de grăsime care nu scade prin exerciții fizice și dietă: Chiar dacă persoanele cu lipedem țin dietă și fac sport, nu există o scădere vizibilă a țesutului adipos.

Senzație resimțită de greutate: Lipedemul la nivelul piciorului poate face ca acesta să se simtă mai greu și mai obosit decât în mod normal.

În cazurile avansate, limfedemul (acumularea de lichid limfatic) se poate dezvolta în zonele cu lipedem din cauza limitării mișcării și a deteriorării sistemului limfatic. În acest caz, stadiile lipedemului devin pronunțate, iar boala devine mai complexă.

Care sunt cauzele lipedemului?

Cauza lipedemului nu este încă complet înțeleasă, dar o combinație de factori genetici, hormoni și factori de mediu este eficientă. Faptul că boala este mult mai frecventă la femei indică faptul că hormonul estrogen joacă un rol important. Cauzele lipedemului pot fi enumerate după cum urmează:

Factori genetici: Factorii genetici au o importanță critică în dezvoltarea lipedemului. Boala prezintă o caracteristică familială, iar trecerea de la mamă la fiică este frecventă. În special predispoziția genetică provenită din partea mamei crește semnificativ riscul de boală. Cercetările genetice arată existența unor variante genetice specifice asociate cu lipedemul.

Hormonii: Hormonii, în special estrogenul, joacă un rol central în patogeneza lipedemului. Boala apare sau se agravează adesea în perioadele cu modificări hormonale intense. Situații precum pubertatea, sarcina, menopauza, terapia de substituție hormonală și utilizarea pilulelor contraceptive pot declanșa debutul lipedemului.

Tulburări ale sistemului limfatic: Tulburările sistemului limfatic joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea lipedemului. Problemele de drenaj limfatic pot provoca acumularea de lichid tisular și inflamație. Această situație poate declanșa creșterea anormală a țesutului adipos și poate accelera progresia bolii.

Factori de mediu: Printre factorii de mediu se numără stilul de viață, obiceiurile alimentare și nivelul de activitate fizică. Un stil de viață sedentar și o dietă dezechilibrată pot declanșa predispoziția genetică existentă. În plus, factori precum traumatismele, intervențiile chirurgicale și infecțiile pot accelera debutul bolii.

Cum se diagnostică lipedemul?

Diagnosticul de lipedem se bazează în mare parte pe examenul fizic și pe istoricul pacientului, totuși diagnosticul corect poate fi întârziat deoarece boala este adesea confundată cu celulita, obezitatea sau limfedemul. Din acest motiv, procesul de diagnosticare necesită o evaluare atentă. Următorii pași sunt urmați în procesul de diagnosticare:

Se preia istoricul bolii: Se investighează când au început simptomele, în ce perioade au crescut și dacă există plângeri similare în familie.

Se efectuează un examen fizic: Se evaluează simptomele caracteristice ale lipedemului, cum ar fi distribuția simetrică a grăsimii, țesuturile dureroase, nodulii subkutanați și neafectarea picioarelor/mâinilor.

Diferențierea de limfedem: Prezența sau absența edemului la glezne și mâini poate fi decisivă pentru diagnostic. În limfedem, de obicei, și picioarele se umflă.

Metode de imagistică: Metodele de imagistică pot fi utilizate pentru a susține diagnosticul. Ultrasonografia este utilă pentru a evalua structura și grosimea țesutului adipos. Limfoscintigrafia poate fi efectuată pentru evaluarea sistemului limfatic. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) poate arăta în detaliu distribuția țesutului adipos.

Cum se tratează lipedemul?

Nu există încă o metodă de tratament definitivă care să asigure eliminarea completă a lipedemului. Cu toate acestea, prin tratamentul adecvat al lipedemului, progresia bolii poate fi oprită și simptomele pot fi ameliorate semnificativ. Procesul de tratament necesită de obicei o abordare multidisciplinară.

Tratamentul conservator constituie piatra de temelie a managementului lipedemului. Dintre acestea, terapia de compresie este cea mai utilizată metodă. Îmbrăcămintea medicală de compresie îmbunătățește drenajul limfatic și reduce simptomele. Aceste ciorapi trebuie măsurați special și schimbați regulat. Selectarea corectă a presiunii de compresie și a dimensiunii este critică pentru eficacitatea tratamentului. Drenajul limfatic manual este utilizat în special pentru stimularea sistemului limfatic. Această tehnică, aplicată de fizio-kinetoterapeuți special instruiți, crește fluxul limfatic și ajută la reducerea edemului. Ședințele regulate pot fi eficiente în controlul simptomelor.

Exercițiile pentru lipedem ocupă, de asemenea, un loc important în managementul lipedemului. Exercițiile pentru lipedem de intensitate scăzută, în special activitățile efectuate în apă, îmbunătățesc circulația sângelui și reduc simptomele. Se recomandă mersul pe jos, înotul și programele speciale de exerciții. Trebuie evitate exercițiile extrem de obositoare. Nutriția în lipedem este importantă pentru controlul greutății și reducerea inflamației. În cadrul dietei pentru lipedem, se recomandă o dietă antiinflamatoare, un program nutrițional care conține acizi grași omega-3 și antioxidanți. Pentru dieta în lipedem, este benefic să se crească aportul de lichide și să se reducă consumul de sare. Alimentele interzise în lipedem includ alimente procesate, alimente prea sărate și alimente care cresc inflamația.

Tratamentul chirurgical poate fi luat în considerare în cazurile avansate în care metodele conservatoare sunt insuficiente. Liposucția este cea mai frecvent aplicată metodă chirurgicală. Îndepărtarea țesutului adipos utilizând tehnici speciale poate reduce semnificativ simptomele, dar operația de lipedem trebuie efectuată de centre și medici cu experiență. În plus, deoarece lipedemul duce la modificări vizibile ale aspectului exterior, poate provoca și probleme psihologice precum lipsa încrederii în sine, depresia sau izolare socială. Din acest motiv, sprijinul psihologic este o parte importantă a procesului de tratament.

Întrebări Frecvente

Lipedemul apare aproape exclusiv la femei. Este extrem de rar la bărbați și este de obicei asociat cu tulburări hormonale. Boala apare în perioadele de modificări hormonale, cum ar fi pubertatea, sarcina, perioada postnatală și menopauza. Predispoziția genetică este, de asemenea, importantă; riscul de apariție este mai mare la persoanele care au membri ai familiei cu lipedem. Lipedemul și limfedemul sunt adesea confundate, dar există diferențe importante. Lipedemul evoluează cu acumularea de grăsime pe picioare într-un mod simetric și nu afectează picioarele. Limfedemul, pe de altă parte, este de obicei unilateral din cauza acumulării de lichid limfatic, iar laba piciorului și glezna se umflă și ele. În plus, țesuturile sunt dureroase în lipedem și vânătăile se formează ușor, în timp ce în limfedem nu există durere, dar există o senzație de rigiditate. Lipedemul se manifestă de obicei printr-o acumulare disproporționată de grăsime sub talie. O senzație grea și sensibilă la nivelul picioarelor, durere chiar și la o atingere ușoară, tendință la vânătăi, umflături simetrice și acumulare de grăsime care nu dispare prin exerciții fizice sunt principalele simptome. Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale lipedemului este că țesuturile sunt sensibile și dureroase. O senzație de greutate și presiune în creștere la sfârșitul zilei, oboseală, arsuri sau înțepături la nivelul picioarelor sunt plângeri frecvente. Această durere este diferită de durerile musculare clasice și evoluează împreună cu sensibilitatea la presiune. Dacă nu este tratat, lipedemul poate progresa în timp. Țesutul adipos se acumulează mai mult, durerile cresc și mișcarea poate fi limitată. În stadiile avansate, se poate dezvolta limfedemul (acumularea de lichid limfatic). Din acest motiv, diagnosticul și intervenția timpurie sunt foarte importante. Lipedemul nu dispare de la sine. De asemenea, nu este de obicei posibil să fie ținut sub control prin exerciții fizice și dietă, deoarece țesutul adipos cu lipedem este diferit din punct de vedere metabolic. Cu un tratament adecvat, progresia poate fi oprită și plângerile pot fi ameliorate. În tratamentul lipedemului, se recomandă mai întâi schimbări ale stilului de viață, fizioterapie, exerciții fizice și o dietă sănătoasă care să susțină circulația. Se încearcă ameliorarea simptomelor prin drenaj limfatic manual și ciorapi medicali de compresie. De asemenea, sprijinul psihologic este important. În cazurile avansate, se pot utiliza metode chirurgicale, cum ar fi liposucția. Tratamentul este personalizat în funcție de starea pacientului. În special în cazurile avansate sau în situațiile în care metodele conservatoare sunt insuficiente, țesutul adipos afectat de lipedem poate fi îndepărtat prin liposucție, dar este important să nu se utilizeze liposucția clasică, ci tehnici speciale care nu vor deteriora căile limfatice (liposucție asistată de apă sau vibrații). Chiar dacă țesutul adipos este îndepărtat prin intervenție chirurgicală, boala poate recidiva. Modificările hormonale, stilul de viață și predispoziția genetică pot crește riscul de reapariție. Din acest motiv, metodele de susținere, cum ar fi utilizarea compresiei, alimentația sănătoasă și exercițiile fizice, trebuie continuate și după operație. Dacă există suspiciunea de lipedem, primul medic căruia trebuie să i se adreseze poate fi un specialist în medicină fizică și recuperare, un chirurgh vascular sau un specialist în dermatologie. În plus, fizio-kinetoterapeuții specializați în limfedem și chirurgii plastici contribuie, de asemenea, la procesul de diagnosticare și tratament. Cea mai corectă îndrumare se obține atunci când se lucrează cu o echipă multidisciplinară.

Dacă aveți simptome de lipedem, consultați un specialist fără a pierde timpul.

Echipa experimentată de Terapie Fizică și Recuperare a Hisar Hospital creează un plan de diagnostic și tratament specific pentru dumneavoastră.

Contactați-ne pentru a face o programare sau pentru informații detaliate.