Ce este holera? Simptome, modalități de transmitere și tratament

Holeră

Holera este o infecție intestinală gravă care se poate răspândi rapid, în special în regiunile cu igienă și apă curată insuficiente, putând fi fatală dacă nu este tratată. Cauzată de bacteria Vibrio cholerae, această boală este de obicei contractată prin consumul de apă și alimente contaminate. Simptomele sale includ diaree apoasă abundentă și vărsături, care debutează brusc. Diagnosticul și tratamentul precoce reduc semnificativ riscul de deces. Conștientizarea cu privire la holeră, cunoașterea modalităților de prevenire și luarea măsurilor de igienă sunt de o importanță vitală.

Ce este holera?

Holera este o boală infecțioasă acută a intestinului subțire, caracterizată prin diaree severă și vărsături, cauzată de bacteria Vibrio cholerae prin consumul de apă și alimente contaminate. Diagnosticarea bolii în cel mai scurt timp posibil minimizează riscul de pericol vital.

Boala holeră este mai frecventă în locurile unde apa și igiena personală sunt insuficiente. Se poate răspândi cu ușurință și poate duce la deces în medii aglomerate, în cazuri de dezastre naturale, sărăcie sau război. De asemenea, deșeurile de canalizare care se amestecă cu apa potabilă pot cauza răspândirea rapidă a holerei. Riscul de apariție este ridicat în urma unor dezastre naturale precum precipitații excesive, inundații și cutremure. Îmbunătățirea condițiilor de viață și conștientizarea comunității sunt esențiale în prevenirea bolii.

Care sunt simptomele holerei?

Simptomele holerei debutează în două moduri. Primul dintre acestea este holera cu debut lent. Se observă diaree, vărsături și dureri resimțite ușor. În timpul defecației, nu există dureri abdominale sau tenesme. Defecația începe brusc și cu zgomot, având aspect de apă de orez. Persoana poate vărsa fără greață sau reflex de vomă.

Un alt simptom al holerei este holera cu debut brusc. Se manifestă prin diaree și vărsături bruște. Această formă clasică de holeră se numește holera gravis. La pacient se observă slăbiciune și lipsa poftei de mâncare. Nu există dureri abdominale în timpul diareei, iar materiile fecale sunt eliminate brusc și în cantități mari. Enterotoxinele bacteriei de holeră, care se stabilesc în mucoasa intestinală, provoacă această diaree.

Printre simptomele bolii de holeră nu există sânge sau mucus în materii fecale; acestea sunt inodore, asemănătoare apei de orez și conțin substanțe albe care amintesc de boabele de orez fierte. Vărsăturile sunt, de asemenea, de obicei în jet.

În cazurile grave, defecația poate apărea de 15-30 de ori pe zi. Cantitatea de lichid pierdută împreună cu crampele poate fi între 3-20 de litri pe zi. Ca urmare a pierderii de lichide, se produce tabloul numit deshidratare. Deshidratarea este starea de pierdere rapidă a lichidelor și mineralelor din organism. Alte simptome pot fi enumerate după cum urmează:

Limba este uscată, buzele sunt violet, ochii sunt înfundați în orbite, fața este anxioasă.

Pielea este rece, iar mâinile sunt încrețite.

În unele cazuri, poate apărea febră ridicată.

Pulsul este între 90-120 de bătăi pe minut.

La pacienți pot apărea tinitus (țiuit în urechi) și scăderea reflexelor.

Pupilele se dilată, iar pleoapele nu se închid complet.

La pacienții la care severitatea deshidratării crește, pot apărea crampe în regiunea brațelor, picioarelor și abdomenului.

Pot apărea inflamații asemănătoare difteriei pe mucoasa bucală.

Rezistența generală a corpului pacientului scade. În faza acută, pot apărea simptome precum urinare frecventă sau imposibilitatea de a urina deloc. Holera contractată în perioada de sarcină poate provoca crampe musculare, prezentând un risc de avort spontan. O instituție medicală trebuie consultată din primul moment în care apar simptomele.

Care sunt cauzele holerei?

Agentul cauzal al holerei sunt bacteriile în formă de virgulă (vibrio). Enterotoxina produsă de bacterii aderă la peretele intern al intestinului și perturbă echilibrul hidric al organismului. Bacteria holerei poate supraviețui 5-7 zile pe fructe și legume și 15-20 de zile în apă. Procesul de fierbere este una dintre metodele care asigură moartea bacteriei în 1-2 secunde. Este extrem de sensibilă la medii acide. Poate supraviețui 2-3 zile pe bancnotele de hârtie.

La persoanele cu o sănătate gastrică și intestinală bună, holera poate să nu apară; motivul pentru aceasta este că bacteriile sunt ucise de acidul gastric și de secreția pancreatică. Riscul de a face holeră este mai mare la persoanele cu tulburări gastrice, secreție pancreatică scăzută, consum frecvent de alcool și diverse boli intestinale.

Perioada de incubație: Variază de la câteva ore la o săptămână. În general, este acceptată ca fiind între cinci ore și trei zile.

Căile de transmitere: Holera este o boală cu declarare obligatorie la nivel internațional. Când infecția este transmisă prin ape, poate apărea sub formă de epidemii; când este transmisă prin purtători, poate apărea sub formă de cazuri în lanț.

Singura sursă pentru bacteria holerei este omul. Nu există o gazdă intermediară. Căile de transmitere a bolii de holeră sunt direct de la om la om. Amestecarea deșeurilor de canalizare în apa potabilă joacă un rol major în răspândirea bolii. Spălarea legumelor și fructelor cu aceste ape determină îmbolnăvirea multor persoane și declanșarea unor epidemii extinse. Epidemiile înregistrează o creștere în special în lunile de vară.

Căile de transmitere a bolii de holeră au loc de obicei ca urmare a contactului direct (fecal-oral) cu voma și materiile fecale eliminate de persoanele bolnave. Atingerea obiectelor contaminate poate crește, de asemenea, contagiozitatea. Muștele de casă au, de asemenea, un impact major în răspândirea holerei. Alimentele și băuturile trebuie păstrate acoperite, în locuri unde muștele nu pot pătrunde.

Măsuri din perspectiva sănătății publice: În prevenirea bolii, nu doar practicile individuale, ci și măsurile de sănătate luate la nivelul comunității joacă un rol major. Este extrem de important ca municipalitățile să verifice regulat infrastructura de apă, să îmbunătățească sistemele de canalizare, să efectueze inspecții alimentare și să conștientizeze comunitatea.

Cum se diagnosticază holera?

Holera poate fi confundată cu alte infecții gastrointestinale din cauza simptomelor de vărsături și diaree. De exemplu, defecația încordată din dizenterie, prezența de scaune cu sânge și mucus se numără printre simptomele care o disting de holeră. Din acest motiv, diagnosticul corect al bolii și intervenția precoce au o importanță critică pentru ca tratamentul să aibă un răspuns favorabil.

Examinarea începe cu o evaluare preliminară detaliată efectuată de medic. Acest pas este important pentru determinarea căii de transmitere a holerei. În caz de diaree severă și vărsături, se efectuează un examen microbiologic al materiilor fecale. Eșantionul prelevat prin scaun sau exsudat rectal este examinat la microscop. Vizualizarea bacteriei Vibrio cholerae poate asigura confirmarea diagnosticului. Unele cazuri de holeră se pot repeta la scurt timp după ce pacientul s-a vindecat.

Identificarea absenței sângelui și leucocitelor în examenul scaunului ajută la diferențierea holerei de alte infecții bacteriene cauzatoare de diaree. În alte infecții, cum ar fi diareea amebiană, se poate găsi sânge și mucus în scaun. După stabilirea diagnosticului, boala trebuie raportată și tratamentul trebuie început rapid.

Cum se tratează holera?

Tratamentul bolii de holeră trebuie efectuat în mediu clinic. Tratarea pacientului în conformitate cu condițiile de izolare este un pas extrem de important pentru a preveni contagiozitatea. Rudele pacientului trebuie să acorde o atenție deosebită spălării mâinilor și etapelor de dezinfecție.

Scopul principal al tratamentului holerei este de a restabili apa și electroliții pierduți de pacient. În acest scop, se măsoară cantitatea de lichid pe care pacientul o ingerează și o elimină. În cazurile ușoare, cantitatea adecvată de lichid este asigurată pe cale orală. La pacienții care nu se pot alimenta normal, repletia hidrică se realizează pe cale intravenoasă. La pacienții în stare gravă, pe lângă asigurarea pierderii de lichide, se aplică și tratament antibiotic.

Se recomandă ca pacienților care se pot alimenta oral să li se ofere alimente moi, bogate în valoare nutritivă, cu conținut ridicat de vitamine și care nu produc gaze. Starea generală și funcțiile vitale ale pacientului sunt monitorizate frecvent.

Există un vaccin împotriva holerei. Vaccinul oferă protecție timp de aproximativ 4-6 ani. Poate asigura imunitate doar într-o proporție de aproximativ 50%. Din acest motiv, nu are o utilizare la fel de răspândită ca alte vaccinuri.

Întrebări frecvente

Cauza bolii de holeră este o infecție transmisă ca urmare a consumului de apă și alimente contaminate de obicei cu materii fecale, cauzată de bacteria numită Vibrio cholerae. Alimentele neigienice și neacordarea atenției la dezinfecția mâinilor se numără printre principalele căi de transmitere. Epidemiile de holeră se pot răspândi rapid în regiunile cu apă curată și condiții de salubrizare insuficiente. Sursele de apă contaminate cu materiile fecale ale persoanelor infectate și alimentele care intră în contact cu aceste ape determină răspândirea epidemiei. Riscul de epidemie crește în zonele de locuit aglomerate și în taberele de după dezastre naturale. Cel mai important aspect în evoluția bolii este ca pierderea rapidă de lichide și electroliți din organism să fie recunoscută din timp și înlocuită. Când apar simptomele de diaree și vărsături, trebuie consultată o instituție medicală fără a pierde timpul. Boala de holeră este caracterizată printr-o diaree cu debut brusc, abundentă, apoasă și inodoră. Diareea are de obicei aspect de apă de orez, iar defecația se produce ca o revărsare, fără încordare. Dacă nu este tratată, holera poate prezenta un pericol vital. Pierderea severă de lichide și electroliți poate cauza șoc hipovolemic și deces într-un timp scurt, însă cu un diagnostic și o intervenție precoce, rata mortalității este destul de scăzută. Există diverse vaccinuri dezvoltate pentru holeră. Deși vaccinurile nu oferă o protecție completă și pe termen lung, ele pot fi administrate ca măsură de prevenție, în special pentru persoanele care călătoresc în regiuni cu epidemii și pentru comunitățile expuse riscului. Holera poate fi prevenită în mare măsură prin respectarea regulilor de igienă. Răspândirea infecției poate fi oprită prin măsuri precum asigurarea curățeniei apei potabile, funcționarea corectă a sistemelor de canalizare, gătirea corespunzătoare a alimentelor și depozitarea lor adecvată. Abordarea de bază în tratamentul holerei este asigurarea echilibrului hidric și electrolitic pe cale orală sau intravenoasă. În cazurile moderate și severe, se poate aplica un tratament antibiotic orientat împotriva bacteriei. Persoanele care au trecut prin holeră pot dezvolta imunitate pentru o anumită perioadă împotriva bacteriei carecauzează boala. Această imunitate poate scădea în timp, făcând persoana vulnerabilă la riscul unei noi infecții. Prin urmare, faptul de a fi trecut prin boală nu înseamnă că persoana este complet protejată și că aceasta nu se poate repeta. Când apar simptomele de holeră, ramura de specialitate căreia trebuie să i se adreseze este departamentul de boli infecțioase și microbiologie clinică. Dacă simptomele au debutat brusc, trebuie să vă prezentați la departamentul de urgență în cel mai scurt timp.

Luați în serios simptomele holerei

Diareea severă și vărsăturile cu debut brusc pot duce la o pierdere gravă de lichide care poate crea un risc vital într-un timp scurt. În diagnosticul și tratamentul holerei și al altor boli infecțioase, Hisar Hospital Intercontinental oferă servicii cu echipa sa de medici specialiști în Boli Infecțioase și o infrastructură de laborator avansată.

Dacă suspectați că aveți holeră, este de o importanță vitală să vă prezentați la o instituție medicală fără a pierde timpul.

Puteți lua legătura cu noi pentru a obține informații detaliate și pentru a stabili o programare.