Ce este sindromul intestinului scurt? Simptome, cauze și metode de tratament

Intestinele, o parte importantă a sistemului digestiv, sunt formate din două părți principale: intestinul subțire și intestinul gros. Intestinul subțire, care are un rol în descompunerea și absorbția alimentelor, este o structură formată din vase de sânge și limfatice, nervi și mușchi. Funcția sa principală este de a descompune alimentele venite din stomac în componentele lor de bază și de a le transmite circulației sanguine, pentru a furniza organismului substanțele nutritive de care are nevoie. Totodată, are sarcina de a trimite resturile alimentare nedigerate și inutile către intestinul gros. Intestinul subțire, care găzduiește colonii de bacterii numite „microbiotă” sau „floră”, are un rol activ în dezvoltarea sistemului imunitar. Atunci când intestinul subțire are o lungime mai mică decât cea normală, ca urmare a bolilor intestinale congenitale sau a unei rezecții extinse (îndepărtarea unei părți sau a întregului organ din organism), această situație este definită drept „sindrom al intestinului scurt”. Lungimea intestinului subțire rămas este, de regulă, de 180-200 cm sau mai puțin. Atunci când zona intestinului subțire care realizează absorbția macronutrienților și micronutrienților se scurtează, la persoanele afectate pot apărea diverse simptome și riscuri. Sindromul intestinului scurt poate duce frecvent la necesitatea suplimentării cu alimente și lichide. Organismul care primește un aport alimentar insuficient poate prezenta pierdere în greutate, dezechilibre electrolitice, diaree și diaree grasă, deshidratare (pierderea de apă a organismului) și alte simptome asemănătoare. Sindromul se poate manifesta ușor sau sever. Opțiunile de tratament pot include nutriția parenterală continuă și transplantul intestinal (grefa intestinală).

Ce este sindromul intestinului scurt?

Sindromul intestinului scurt este tabloul clinic care apare ca urmare a scurtării semnificative a suprafeței intestinului subțire. Această afecțiune, care atrage după sine pierderi de lichide, alimente și în greutate, este cunoscută drept tulburare de malabsorbție. La adulți, intestinul subțire are o lungime de 275-850 cm. Intestinul subțire este format din 3 segmente: duoden, ileon și jejun. Din aceste segmente sunt absorbiți diferiți nutrienți:

Duodenul este prima porțiune a intestinului subțire și începe descompunerea chimului venit din stomac. În această porțiune, acizii biliari și enzimele pancreatice asigură descompunerea și absorbția lipidelor (grăsimilor).

Jejunul este porțiunea în care sunt absorbiți carbohidrații, aminoacizii și acizii grași.

Ileonul este porțiunea în care sunt absorbiți acizii biliari, care urmează să fie reciclați, vitamina B12 și alți nutrienți care nu sunt absorbiți în alte părți.

Intestinele afectate de sindromul intestinului scurt, având o lungime de 200 cm sau mai mică, pot determina creșterea vitezei de tranzit a alimentelor prin intestin. Această situație poate duce la un șir de simptome deranjante. Deoarece jejunul este prima zonă de absorbție a nutrienților, rezecția jejunală poate reduce absorbția alimentară. Rezecția ileonului poate duce la absorbție insuficientă a acizilor biliari și la diaree severă. Totodată, neabsorbirea vitaminelor liposolubile și a unor micronutrienți importanți, precum B12, poate provoca, în sindromul intestinului scurt, deficiențe nutriționale.

Care sunt simptomele sindromului intestinului scurt?

Sindromul intestinului scurt poate apărea la persoane cu intensități diferite. În general, sindromul, care are simptome similare, poate pune viața în pericol dacă nu este tratat. Printre simptomele frecvente ale sindromului intestinului scurt se pot număra:

Malabsorbție,

Diaree,

Scaune grase și cu miros neplăcut,

Pierdere involuntară în greutate,

Oboseală,

Dureri abdominale,

Gaze și balonare,

Urină de culoare închisă,

Scăderea elasticității pielii,

Amețeală sau leșin,

Sete excesivă și uscăciunea gurii,

Edeme la nivelul picioarelor și gambelor.

Lipsa substanțelor nutritive, a lichidelor și a electroliților necesari funcționării normale a organismului poate duce la perturbarea funcțiilor țesuturilor și organelor. Lipsa intervenției medicale poate declanșa probleme grave de sănătate, precum leziuni ale organelor, șoc și comă. Este important să se urmărească în special semnele deshidratării, care reprezintă pierderea de lichide din organism, și să se asigure tratamentul de rehidratare. La sugari și copii, pot fi simptome la care trebuie acordată atenție: lipsa lacrimilor, absența urinării timp de 3 ore sau mai mult, balonarea abdomenului și crizele de plâns. În analizele de sânge pot apărea valori scăzute ale calciului, zincului, magneziului, fierului și vitaminelor B12, A, D, E și K. De asemenea, pot fi observate în mod evident intoleranța la lactoză, formarea calculilor renali, acidoza metabolică și pierderea în greutate.

Cum apare sindromul intestinului scurt?

Principalele situații care duc la apariția tabloului sindromului intestinului scurt sunt:

Cancer,

Boala Crohn,

Anomalii congenitale (din naștere),

Infarct mezenteric,

Enterită indusă de radiații,

Leziuni grave și traumatisme,

Absența fluxului sanguin intestinal

Pot fi indicate ca rezecție chirurgicală.

Rezecția este procedura prin care se îndepărtează din organism porțiunile lezate ale intestinului subțire, folosită în tratamentul unor boli. Totuși, această procedură poate favoriza apariția sindromului intestinului scurt. La copiii mici și sugari, acesta apare adesea după intervențiile chirurgicale. Printre bolile la copii care pot necesita tratament chirurgical se numără:

Enterocolita necrotizantă,

Atrezia intestinală,

Malrotație,

Gastroschizis.

Îngustarea zonei intestinului subțire, în care alimentele sunt în mare parte digerate și absorbite, poate duce la trecerea alimentelor către intestinul gros fără să fi fost absorbite. În acest caz, vilozitățile intestinului subțire nu pot realiza absorbția în mod normal, iar insuficiențele apar. Atunci când alimentele care nu pot fi descompuse și absorbite ajung în intestinul gros, în sindromul intestinului scurt pot apărea efecte precum diaree, balonare și crampe. Intestinul gros nu este, în general, zona în care alimentele sunt digerate și absorbite. Aici, o parte din apă și din electroliți sunt reabsorbiți, iar resturile alimentare formează scaunul.

Cum se stabilește diagnosticul sindromului intestinului scurt?

Pentru stabilirea diagnosticului pot fi necesare istoricul medical al pacientului, examenul fizic, istoricul familial și analizele de laborator. De asemenea, diagnosticul poate fi susținut cu ajutorul tehnicilor imagistice și al unor teste speciale. Printre testele clinice se pot număra:

Hemoleucograma completă: permite măsurarea nivelului albuminei, al enzimelor hepatice, al creatininei, al fierului, al vitaminelor și al mineralelor.

Tomografia computerizată abdominală poate fi utilizată pentru identificarea ileusului și a obstrucției intestinale.

Vizualizarea calculilor biliari, care pot fi asociați cu sindromul, poate fi realizată prin ecografie abdominală.

RMN-ul poate permite identificarea zonelor de îngustare a intestinului, evaluarea prezenței fistulelor și urmărirea integrității peretelui intestinului subțire.

În plus, radiografia abdominală poate ajuta la identificarea simptomelor paraliziei musculare intestinale și ale obstrucțiilor.

Pot fi necesare teste suplimentare pentru a diagnostica sau a descrie eventualele complicații. Pot fi recomandate și alte investigații, precum biopsia hepatică, endoscopia inferioară și superioară.

Cum se tratează sindromul intestinului scurt?

Cazurile de sindrom al intestinului scurt pot fi gestionate prin aplicarea unor metode diferite de tratament. Principalele metode de tratament pot fi suportul nutrițional, tratamentul cu lichide și electroliți, utilizarea medicamentelor și intervențiile chirurgicale. Suportul alimentar și cel lichidian reprezintă intervenții necesare pentru pacienți. Aceste intervenții sunt importante pentru prevenirea sau încetinirea apariției eventualelor complicații. La persoane, planul de tratament nutrițional pentru sindromul intestinului scurt se stabilește ținând cont de stadiul și intensitatea sindromului, precum și de lungimea intestinului. În situațiile în care suprafața intestinului subțire s-a redus semnificativ, nutriția parenterală poate fi necesară pentru o perioadă sau pe toată durata vieții. Metoda parenterală este definită ca alimentație prin venă și poate fi recomandată pe termen lung. După asigurarea suportului alimentar și lichidian în perioada acută, care cuprinde primele 3-4 săptămâni, unele persoane pot trece la alimentația enterală.

Nutriția enterală înseamnă plasarea unui tub direct în stomac sau în intestinul subțire și administrarea alimentelor prin intermediul tuburilor. Comparativ cu cea parenterală, alimentația orală și enterală poate contribui mai rapid la ameliorarea sănătății intestinului. Porțiunea rămasă a intestinelor începe să se adapteze la suportul nutrițional și lichidian în faza de adaptare. Perioada de adaptare poate dura 1-2 ani la adulți. Pentru intestinele care și-au dezvoltat capacitatea de adaptare, poate fi asigurată trecerea de la nutriția parenterală la cea orală și enterală. În funcție de nevoile persoanei, pot fi utilizate, sub îndrumarea medicului și a dietetician-ului, dieta pentru intestinul scurt, împreună cu suplimentele alimentare, tratamentele alternative și medicamentele. În ciuda aplicării planurilor de tratament prioritare, atunci când apare insuficiență nutrițională se poate vorbi despre „insuficiență intestinală cronică”. Pentru pacienții cu insuficiență intestinală cronică poate fi efectuată intervenție chirurgicală. Pentru asigurarea nutriției, plasarea unui cateter, rezecția intestinală și transplantul intestinal sunt, în general, metodele chirurgicale recomandate.

Întrebări frecvente

Sindromul intestinului scurt poate apărea atunci când zona intestinului subțire, care coordonează sănătatea sistemului digestiv, se scurtează. Riscurile posibile ale sindromului pot afecta sistemul musculo-scheletic, sistemul nervos și sistemul digestiv. În acest sens, puteți citi continuarea articolului pentru a afla răspunsurile la întrebările frecvente despre sindromul intestinului scurt și tratamentul acestuia.

Dacă sindromul intestinului scurt nu este tratat, pot apărea o serie de complicații. Intestinul scurt este unul dintre principalii factori care determină insuficiența nutrițională și a lichidelor. Pierderea excesivă de apă din organism și dezechilibrele electrolitice pot perturba activitatea hormonilor, a mușchilor și a unor organe. Modificările în producerea și eliberarea hormonilor, deteriorarea sănătății muscul-scheletice, anumite simptome la nivelul pielii și feței, tulburările de funcționare ale țesuturilor sistemului nervos pot reprezenta situații de risc. Ca urmare a sindromului netratat, sunt foarte probabile intoleranța la lactoză, supracreșterea bacteriană în intestinul subțire și inflamația cronică, ulcerele peptice, osteoporoza, calculii biliari și renali. Îndepărtarea unei părți sau a întregii cantități de intestin, anomaliile intestinale congenitale, traumatismele și leziunile pot avea ca rezultat un intestin subțire cu o lungime sub 200 cm. De aceea, la persoanele cu intervenții chirurgicale și boli intestinale, pot fi așteptate apariția simptomelor. Sindromul intestinului scurt duce la lipsa substanțelor necesare organismului, de aceea este absolut necesar tratamentul medical. Pacienții netratați pot ajunge la consecințe fatale. Diagnosticarea și monitorizarea sindromului sunt pași importanți. Persoanelor cu suspiciune de sindrom al intestinului scurt li se recomandă accesul urgent la diagnostic și tratament. În general, îndepărtarea a aproximativ jumătate din intestinul subțire sau mai mult decât atât este factorul principal care determină prognosticul. Această intervenție chirurgicală poate fi preferată în prezența unor leziuni și traumatisme ale intestinului subțire, a anomaliilor congenitale sau a bolilor intestinale precum boala Crohn. De asemenea, problemele intestinului gros și rezecția acestuia pot avea un rol în apariția sindromului intestinului scurt. Factorii care influențează prognosticul sunt, în general, acțiunile care afectează integritatea intestinală. De aceea, bolile intestinale și tratamentele chirurgicale pot reprezenta factori de risc. La acești pacienți pot apărea în special probleme grave de sănătate cauzate de malabsorbție. Acestea pot fi enumerate, în linii generale, astfel:

Pierdere în greutate și diaree,

Carențe de vitamine,

Hiponatremie (scăderea sodiului),

Hipokaliemie (scăderea potasiului),

Hipomagneziemie (scăderea magneziului),

Calculi renali și biliari,

Insuficiență renală,

Colestază secundară,

Insuficiență intestinală.

Comparativ cu adulții, la sugari pot apărea mai frecvent fibroza hepatică și tabloul colestazei. În plus, insuficiența intestinală poate duce la dezvoltarea unor boli hepatice care pot pune viața în pericol.

Sindromul intestinului scurt este o afecțiune gravă, care poate afecta calitatea vieții. Ca Hisar Hospital, vă oferim opțiuni personalizate de diagnostic și tratament în acest domeniu. Suntem alături de dumneavoastră, cu echipele noastre de gastroenterologie specializate în domeniu, pentru a vă sprijini sănătatea.

Pentru a programa o consultație, puteți completa formularul nostru de programare online sau puteți lua legătura direct cu noi. Pentru mai multe informații, puteți vizita Secția noastră de Gastroenterologie.