Ce este testiculul necoborât? Care sunt cauzele? Cum se tratează?

Testiculele necoborâte, caracterizate prin faptul că testiculele nu se află în poziția lor normală, sunt o afecțiune pediatrică frecventă, care afectează aproximativ unul din fiecare 25 de copii. Nu orice copil născut cu problema testiculului necoborât necesită tratament. În unele cazuri, testiculele pot coborî spontan în scrot în câteva luni. Totuși, dacă testiculele nu coboară în câteva luni de la naștere, pot apărea ulterior unele complicații. Diagnosticul și tratamentul precoce pot ajuta la evitarea complicațiilor pe termen lung ale testiculelor necoborâte.

„Care sunt cauzele testiculului necoborât?”, „Cum se stabilește diagnosticul, care sunt metodele de diagnostic?” Întrebări de acest tip, legate de problema testiculului necoborât, sunt abordate detaliat în continuarea articolului.

Ce este testiculul necoborât?

Testiculele, care sunt una dintre părțile importante ale anatomiei masculine, au ca una dintre funcțiile principale producția de hormoni și de spermatozoizi. În condiții normale, bebelușii de sex masculin se nasc cu două testicule, iar acestea încep să se dezvolte încă în timp ce bebelușul se află în uterul mamei. Înainte de naștere sau la scurt timp după naștere, testiculele coboară în scrot, punga situată sub penis. Pentru ca spermatozoizii, celulele reproducătoare masculine, să poată fi produși, este necesar un anumit interval de temperatură. Temperatura corpului uman, de 37 de grade, nu asigură un mediu adecvat pentru producția de spermatozoizi. De aceea, testiculele, care sunt responsabile de producția de spermatozoizi la bărbați, trebuie să se afle și să fie menținute în scrotul situat în exteriorul corpului.

Una dintre cele mai importante funcții ale scrotului este menținerea testiculelor la temperatura de 35,5–36 de grade. Totuși, în unele cazuri, testiculele nu pot finaliza procesul de coborâre în scrot așa cum ar trebui. În majoritatea cazurilor de testicul necoborât se constată că doar unul dintre testicule nu coboară în scrot, în timp ce, în unele situații, niciunul dintre ele nu se află în scrot. Problema testiculului necoborât, denumită și criptorhidie în literatura medicală, este o anomalie congenitală întâlnită la aproximativ 3% dintre nou-născuți. Cercetările arată că această rată poate fi mai mare la nou-născuții prematuri.

Care sunt simptomele testiculului necoborât?

Principalul simptom al testiculului necoborât este lipsa testiculului în scrot sau imposibilitatea palpării acestuia. Aproximativ 80% dintre cazurile de testicul necoborât sunt observate în timpul examinării fizice manuale efectuate de medic. În condiții normale, testiculele se află în scrot, punga situată pe ambele părți ale penisului, la capătul canalului inghinal. Pe partea unde se află testiculul necoborât, scrotul apare, de regulă, mai mic decât pe cealaltă parte.

De ce apare testiculul necoborât?

Procesul care asigură coborârea corectă a testiculelor în scrot se numește coborâre testiculară. Coborârea testiculară are loc, de regulă, în două etape. În prima etapă intră în acțiune un hormon, INSL3, care asigură menținerea testiculului în scrot. În a doua etapă, datorită hormonului testosteron, se stimulează eliberarea CGRP', un peptid care asigură deplasarea testiculului spre scrot. Interacțiunea dintre testosteron și CGRP' este importantă pentru coborârea testiculelor în scrot.

Dacă procesul de coborâre testiculară nu se desfășoară așa cum ar trebui, apare problema testiculului necoborât. Mutațiile sau modificările genetice pot perturba coborârea testiculară și pot determina rămânerea testiculului în abdomen, fără a ajunge în scrot. Totuși, unele studii științifice arată că mutațiile genetice pot cauza rar testicul necoborât. Totodată, se consideră că factorii de mediu joacă un rol în apariția problemei testiculului necoborât. Factorii de mediu care afectează sistemul endocrin, adică tulburările hormonale, anomaliile cromozomiale și alte cauze de acest tip, pot determina apariția testiculelor necoborâte.

Potrivit unor studii științifice, greutatea la naștere este una dintre cauzele principale ale testiculelor necoborâte. Faptul că problema testiculului necoborât este mai frecventă la nou-născuții prematuri, comparativ cu cei născuți la termen, arată influența greutății la naștere asupra procesului de coborâre testiculară. Deși criptorhidia este o problemă de sănătate frecventă și la nou-născuții născuți la termen, la aceștia cauza problemei poate fi, de cele mai multe ori, dificil de identificat cu exactitate. În plus, riscul de apariție a criptorhidiei poate fi mai mare la cei care au în familie cazuri de testicul necoborât. Pe baza acestor informații, principalele cauze ale testiculului necoborât pot fi enumerate după cum urmează:

Naștere prematură (nașterea având loc înainte ca testiculele să dispună de timp suficient pentru a coborî),

Greutate mică la naștere,

Expunerea la substanțe chimice care afectează sistemul endocrin,

Obezitatea mamei,

Diabetul mamei,

Expunerea la pesticide,

Consumul de alcool în timpul sarcinii (consumul a 5 pahare sau mai multe de băuturi alcoolice pe săptămână poate crește riscul de 3 ori),

Fumatul mamei înainte și în timpul sarcinii,

Antecedente familiale de testicul necoborât,

Utilizarea produselor cosmetice,

Administrarea de medicamente care conțin ibuprofen de către mamă în timpul sarcinii,

Preeclampsie (toxemie gravidică),

Anomalii congenitale, precum sindromul Down și sindromul Prader-Willi.

Testiculele necoborâte pot cauza, în perioadele ulterioare, diverse probleme de sănătate, în special probleme de fertilitate. Diagnosticul și tratamentul precoce pot ajuta la prevenirea complicațiilor care ar putea apărea în perioadele următoare. De aceea, nu neglijați nici Dumneavoastră programarea unei consultații la un medic specialist și efectuarea controalelor periodice de sănătate pentru copilul Dumneavoastră.

Cum se stabilește diagnosticul testiculului necoborât? Care sunt metodele de diagnostic?

Testiculul necoborât este, de regulă, ușor de observat de către profesioniștii din domeniul sănătății, în timpul examinărilor fizice de rutină. În timpul consultației, medicul specialist poate identifica un testicul necoborât examinând cu atenție scrotul, testiculele, regiunea inghinală, osul pubian și canalul inghinal. Totuși, la aproximativ 30% dintre cazuri, testiculul necoborât poate să nu fie identificat prin examinare fizică. În situațiile în care testiculul necoborât nu poate fi identificat prin examinare vizuală sau palpatorie, pot fi utilizate tehnici imagistice precum ecografia, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN). Diagnosticul precoce este important în tratamentul testiculului necoborât. Dacă suspectați că la copilul Dumneavoastră există o problemă de testicul necoborât, nu neglijați să programați fără întârziere o consultație la un medic specialist.

Cum se desfășoară intervenția chirurgicală pentru testiculul necoborât?

Scopul tratamentului testiculului necoborât este deplasarea testiculului în poziția corectă din scrot. În tratamentul testiculului necoborât se recurge, în principal, la metode chirurgicale. Pe lângă tehnicile chirurgicale, în unele cazuri pot fi preferate și alte opțiuni de tratament, precum tratamentul hormonal sau utilizarea unei proteze testiculare. Dacă criptorhidia nu este tratată în stadiu incipient, pot apărea ulterior probleme de sănătate mai grave. De aceea, se recomandă, de regulă, ca intervenția chirurgicală să fie efectuată înainte ca bebelușul să împlinească vârsta de 18 luni. Pentru părinți poate fi îngrijorător faptul că bebelușul lor trebuie să sufere o intervenție chirurgicală, oricât de mică ar fi aceasta. După intervenția chirurgicală efectuată de medici specialiști, într-un mediu steril, testiculul poate fi plasat în poziția corectă în majoritatea cazurilor.

Așadar, cum se efectuează intervenția chirurgicală pentru testiculul necoborât, denumită și orhiopexie? Înainte de orhiopexie, medicul specialist poate efectua unele analize pentru a evalua starea generală de sănătate a copilului. Înainte de intervenție, medicul îi informează pe părinți cât timp trebuie să stea copilul fără să mănânce și fără să bea. Totodată, pentru a reduce riscul de infecție, poate fi util ca părinții să curețe regiunea inghinală a copilului înainte de intervenție. Intervenția se efectuează sub anestezie generală. Unele unități sanitare folosesc, pentru a minimiza riscurile, mai puține medicamente în timpul anesteziei. Dacă părinții au nelămuriri, pot adresa întrebările lor specialiștilor în această privință.

În timpul intervenției, chirurgul specialist ajunge la testicul prin realizarea unei mici incizii în regiunea inghinală a copilului. Apoi verifică dacă testiculul este sănătos. Dacă testiculul nu este sănătos, medicul poate, cu aprobarea părinților, să îndepărteze testiculul și să introducă în locul acestuia o proteză testiculară. În cazurile în care testiculul nu prezintă nicio problemă de sănătate, acesta este plasat în scrot cu ajutorul unui instrument de prindere, prin suturi resorbabile.

Dacă medicul specialist consideră că este adecvat, copilul poate merge acasă la aproximativ 2 ore după operație. După intervenție, administrarea, pe durata recomandată de medic, a medicamentelor cu efect analgezic poate ajuta copilul să se simtă mai confortabil. Pe lângă acestea, medicul poate prescrie și unele medicamente pentru a reduce riscul de infecție la nivelul locului intervenției.

După intervenție, părinții trebuie să aibă grijă de copil și acasă. Spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de a atinge zona operată poate ajuta la prevenirea riscului de infecție. După operație, se recomandă ca, o perioadă, copilul să evite activități precum săritul, alergatul sau făcutul tumbelor.

Întrebări frecvente

Problema testiculului necoborât este una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale la băieți. Prin diagnostic și tratament în stadiu incipient, este posibil să se prevină complicațiile care ar putea apărea ulterior. Unele dintre întrebările frecvente legate de testiculele necoborâte sunt detaliate mai jos. Ca orice intervenție chirurgicală, și orhiopexia prezintă anumite riscuri. Totuși, majoritatea intervențiilor efectuate de medici specialiști în domeniu se finalizează cu succes. Pentru a reduce riscurile, se recomandă ca intervenția să fie efectuată în unități sanitare care dispun de terapie intensivă neonatală și de terapie intensivă pediatrică. După intervențiile reușite, pacienții pot fi, de regulă, externați în aceeași zi. Dacă este necesar, în unele cazuri poate fi nevoie de internare pentru o noapte. Dacă starea generală de sănătate a copilului este corespunzătoare, medicii specialiști în chirurgie pediatrică pot efectua orhiopexia și circumcizia în aceeași ședință. Pe lângă testiculele necoborâte, la copii este frecventă și problema mmăririi testiculului. Mărirea testiculului apare, de regulă, din cauza neînchiderii legăturii dintre canalul inghinal și scrot, ceea ce determină pătrunderea lichidului din cavitatea abdominală în scrot. Hidrocelul, cunoscut popular ca „hernie apoasă”, se poate vindeca spontan în unele cazuri. În cazurile în care nu se vindecă spontan, tratamentul testiculului mărit este posibil prin metode chirurgicale. Dacă unul dintre testicule prezintă o problemă și aceasta nu se vindecă spontan, poate fi necesară intervenția chirurgicală efectuată de medici specialiști, într-un spital complet echipat. Problema testiculului necoborât este o anomalie congenitală frecventă. Dacă și Dumneavoastră considerați că la copilul Dumneavoastră există o problemă de testicul necoborât, nu neglijați să programați fără întârziere o consultație la un medic specialist și să efectuați controalele necesare.