Ce este boala Parkinson? Simptome, cauze și metode de tratament

Ce este boala Parkinson? Simptome, cauze și metode de tratament – Ghid 2025

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică care apare ca urmare a deteriorării celulelor substantia nigra, una dintre zonele creierului care controlează mișcarea și coordonarea. Aceste celule produc dopamină. Însă la pacienții cu boala Parkinson, aceste celule sunt moarte sau lezate, astfel încât dopamina nu poate fi produsă, iar sistemul nervos este perturbat.

Cauzele bolii Parkinson

1. Factori genetici

La persoanele cu predispoziție genetică, unele mutații genetice pot crește riscul de boală Parkinson. La tipurile cu transmitere familială, boala apare la o vârstă mai tânără.

1. Factori de mediu

Expunerea la pesticide, insecticide și poluarea mediului poate crește riscul de boală Parkinson.

1. Constatări biologice

Prezența corpilor Lewy și acumularea proteinelor alfa-sinucleină în interiorul acestora sunt semnele biologice ale bolii.

Simptomele bolii Parkinson

1. Simptome din faza timpurie

Tremor în repaus al mâinilor (tremor)

Mișcare lentă (bradikinezie)

Scăderea mimicii feței

Tulburări de vorbire

Micșorarea scrisului de mână

Mișcări bruște în timpul somnului

Pierderea mirosului (anosmie)

1. Simptome din faza avansată

Rigiditate musculară (rigiditate)

Probleme de echilibru (instabilitate posturală)

Amețeli și leșin

Disfagie (dificultate la înghițire)

Incontinență urinară

Constipație

Transpirație excesivă

Insomnie

Clasificarea simptomelor Parkinson

Simptome fizice

Încetinirea mișcărilor

Tremor și tulburări de mers

Scurtarea pașilor

Senzație de frig și de amorțeală

Simptome cognitive și psihiatrice

Pierderea memoriei

Depresie și anxietate

Demență (tablou cu halucinații și idei delirante)

Cum se stabilește diagnosticul bolii Parkinson?

Diagnosticul este stabilit de medici neurologi specialiști prin următoarele metode:

Anamneză detaliată

Examen neurologic

Evaluarea activităților zilnice

Test de răspuns la tratamentul cu levodopa

Instrumente diagnostice de sprijin

RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară)

Scanare cu transportor de dopamină (DaTscan)

Criterii principale pentru diagnosticul bolii Parkinson

Bradikinezia (încetinirea mișcărilor) este constatarea obligatorie. Trebuie să fie prezentă și cel puțin una dintre următoarele constatări:

Tremor

Rigiditate

Tulburare de echilibru

Stadiile bolii Parkinson

Stadiul 1

Este perioada în care predomină simptomele non-motorii.

Stadiul 2

Apar mișcări lente și pierderea mimicii.

Stadiul 3

La examenul neurologic se observă tulburări motorii evidente.

Stadiul 4

Complicațiile motorii care afectează viața de zi cu zi sunt evidente.

Cine are boala Parkinson?

Cel mai frecvent apare la persoanele cu vârsta de 60 de ani și peste. La 10% dintre toți pacienții s-a constatat debutul sub 40 de ani. Dacă există mutații genetice familiale, boala poate debuta și la vârste tinere.

Boala Parkinson la tineri

Predispoziția familială și mutațiile genetice sunt cauza bolii Parkinson cu debut tânăr. Cazurile sub 20 de ani sunt foarte rare, dar pot fi observate.

Evoluția bolii Parkinson și impactul asupra calității vieții

Boala Parkinson evoluează lent, dar în timp afectează serios calitatea vieții. Începerea tratamentului din timp poate încetini această evoluție.

Metode de tratament ale bolii Parkinson

Tratament medicamentos

Levodopa

Agoniști dopaminergici

Inhibitori MAO-B

Inhibitori COMT

Blocanți ai receptorilor adenozinei A2A

Fiecare dintre acestea vizează creșterea nivelului de dopamină pentru ameliorarea simptomelor motorii.

Tratament simptomatic

Pentru simptomele non-motorii, precum tulburările de somn, constipația și depresia, se aplică tratamente de sprijin.

Tratament chirurgical: Stimulare cerebrală profundă (DBS)

Prin plasarea unui electrod în creier, simptomele motorii sunt ameliorate prin stimulare electrică. Alternativ, pot fi aplicate metode ablative (precum talamotomia).

Proces de îngrijire după tratamentul bolii Parkinson

Controale de rutină

Fizioterapie și reabilitare

Utilizarea regulată a medicamentelor

Suport psihiatric

Recomandări pentru pacient și apropiați

Trebuie respectat cu fidelitate planul de tratament

Medicamentele trebuie luate la timp și în mod corespunzător

Membrii familiei trebuie informați, iar pacientul trebuie sprijinit din punct de vedere psihologic

Întrebări frecvente (FAQ)

Durata procedurii de ablație tiroidiană variază în funcție de dimensiunea și numărul nodulului și de zona tratată, dar durează în general între 30 și 60 de minute. Înainte de procedură, se administrează o sedare ușoară sau anestezie locală pentru ca pacientul să fie relaxat. Datorită anesteziei, în timpul procedurii nu apar durere și disconfort. În tratamentul ablației nodulului tiroidian fără intervenție chirurgicală se aplică anestezie locală și, la unii pacienți, analgezice administrate intravenos. Din acest motiv, în timpul procedurii nu se simte durere. După procedură, în zona tratată pot apărea o ușoară durere, sensibilitate și umflătură. Dacă simptomele se agravează, este important să vă adresați medicului. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un analgezic potrivit pentru a ameliora durerea. Recuperarea după ablația tiroidiană este foarte rapidă. În majoritatea cazurilor, se poate reveni la viața obișnuită imediat după procedură. Totuși, în primele câteva zile după procedură este important să evitați activitățile fizice intense, să beți multe lichide și să luați regulat medicamentele recomandate de medic. Controalele regulate după tratamentul prin ablație sunt foarte importante pentru evaluarea eficacității tratamentului și pentru depistarea timpurie a eventualelor complicații. În timpul monitorizării, de obicei se efectuează următoarele:

Analize de sânge: Pentru verificarea nivelurilor hormonilor tiroidieni și a unor alte valori, se solicită analize de sânge.

Ecografie: Se efectuează ecografie pentru evaluarea stării glandei tiroide și a nodulilor.

Examen fizic: Se verifică dacă există umflătură sau sensibilitate în zona gâtului.

Frecvența controalelor poate varia în funcție de starea pacientului și de recomandarea medicului. De obicei, în primul an controalele sunt mai frecvente, iar în anii următori sunt mai rare. Controalele se efectuează în colaborare cu endocrinologia și radiologia intervențională. Ablația tiroidiană este considerată, în special în tratamentul nodulilor tiroidieni benigni, o alternativă mai puțin invazivă și mai sigură decât chirurgia. Totuși, ablația tiroidiană poate să nu fie suficientă de una singură pentru toate bolile tiroidiene. Printre situațiile care pot necesita intervenție chirurgicală după ablația tiroidiană se numără următoarele:

Noduli mari și extinși: În cazul nodulilor foarte mari sau al celor care acoperă o parte mare a glandei tiroide, poate fi necesar tratamentul chirurgical.

Tumori maligne: În cazul nodulilor tiroidieni canceroși, de regulă se preferă tratamentul chirurgical.

Noduli recidivanți: Dacă nodulul reapare după ablație, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Pe lângă aceasta, pot fi efectuate ablații și în a doua și a treia ședință.

Deși ablația tiroidiană are un rol important în tratamentul bolilor tiroidiene, aceasta nu înseamnă că metodele chirurgicale vor dispărea complet. Deoarece starea fiecărui pacient este diferită, metoda de tratament se stabilește în funcție de particularitățile pacientului și de evaluarea medicului. Tratamentul prin ablație tiroidiană nu se aplică, în general, în timpul sarcinii și al alăptării. Sursele de energie utilizate în procedura de ablație (precum radiofrecvența sau microundele) pot prezenta riscuri potențiale pentru făt sau pentru copilul alăptat. De aceea, pentru femeile care au probleme cu nodulul tiroidian în timpul sarcinii sau al alăptării se evaluează alte metode de tratament.

În timpul sarcinii și al alăptării, pentru femeile cu boală tiroidiană, de regulă se preferă tratamentul medicamentos. Totuși, deoarece starea fiecărei paciente este diferită, planul de tratament trebuie evaluat obligatoriu de un endocrinolog.

Tratamentul bolii Parkinson necesită o abordare complexă, în principal din partea neurologiei. Este important ca persoana să meargă regulat la controalele medicale și să efectueze testele și analizele considerate necesare. Pentru ca procesul de tratament să se desfășoare cât mai eficient, puteți programa o consultație la Secția noastră de Neurologie.

Medicii noștri neurologi specialiști:

Medic specialist dr. Gülümser Kızıltaş Tokmak

Medic specialist dr. Nuran Burcu Arkalı