Ce este epilepsia, care sunt cauzele și simptomele? Cum se face tratamentul?

Epilepsia este o tulburare neurologică ce provoacă crize recurente care afectează creierul. În special în timpul crizelor, la persoane apar pierderea cunoștinței, privirea fixă într-o direcție pentru o perioadă, precum și mișcări repetitive de tremur al mâinilor și brațelor.

Diagnosticul de epilepsie se stabilește de un medic specialist, prin diverse metode de screening și teste. Tratamentul se planifică în funcție de tipul și gravitatea epilepsiei și de istoricul medical al persoanei. Pe parcursul tratamentului, neurologul, dieteticianul specialist, psihologul și echipa medicală colaborează. Scopul principal al tratamentului este reducerea frecvenței crizelor sau eliminarea completă a acestora.

Ce este epilepsia?

Este o tulburare neurologică ce afectează creierul și care provoacă, uneori, crize recurente cu pierderea cunoștinței. Crizele epileptice apar ca urmare a unei explozii necontrolate de activitate electrică produse de neuronii (celulele nervoase) afectați din creier. În timpul crizelor, activitatea electrică crescută a neuronilor determină comportamente, emoții și acțiuni involuntare.

Tipurile de epilepsie

Tipurile de epilepsie sunt clasificate în funcție de simptome și de regiunea din creier de unde provin. Tipurile de epilepsie sunt următoarele:

Epilepsia absențelor: De regulă, apare din cauza unor factori genetici. Se caracterizează prin crize epileptice recurente, care provoacă pierderea bruscă a cunoștinței. După crize, persoana poate să își reia activitățile de unde a rămas, însă, deoarece crizele apar foarte frecvent în epilepsie, acest lucru devine dificil.

Epilepsia lobului frontal: Este un tip de epilepsie care provine din lobul frontal (partea anterioară a creierului), responsabil de capacitatea de mișcare. Din acest motiv, provoacă slăbiciune musculară, balansarea brațelor și picioarelor, schimonosirea feței, orientarea privirii ochilor către o singură parte și alte mișcări neobișnuite.

Epilepsia lobului temporal (TLE): Crizele epileptice provin din lobul temporal, care controlează capacități precum vorbirea, memoria și auzul. De regulă, sunt crize asociate cu frică, greață, gust și miros neobișnuite.

Epilepsia neocorticală: Este un tip de epilepsie care provine din cortexul cerebral (stratul exterior al creierului).

Care sunt simptomele inițiale (din stadiul incipient) ale epilepsiei?

Epilepsia provoacă la persoane crize recurente. De regulă, înaintea apariției acestora nu se observă niciun simptom. La unele persoane, însă, înainte de apariția crizelor se observă simptome incipiente. În special la adulții cu boli neurologice precum demența, la persoanele cu traumatism cranian, accident vascular cerebral și tumoră cerebrală, precum și la copiii cu întârziere a creșterii și dezvoltării, pot apărea simptome incipiente. La adulți, simptomele incipiente includ tulburări neurologice precum probleme de coordonare, slăbiciune și tulburări de memorie. La copii, simptomele inițiale ale epilepsiei includ dificultăți de învățare, întârziere în mers, probleme de vedere și lipsă de atenție. Bebelușii cu epilepsie încă de la naștere pot avea probleme de control muscular și de ritm al somnului.

Ce cauzează epilepsia?

Epilepsia poate apărea în urma traumatismelor cerebrale, a unei afecțiuni medicale care afectează creierul sau idiopatic (cauză necunoscută). Cei mai frecvenți factori care cauzează epilepsia sunt următorii:

Accident vascular cerebral

Genetic

Antecedente familiale de epilepsie ereditară

Tumoră cerebrală

Vase de sânge anormale în creier

Boli neurologice precum boala Alzheimer

Leziune cerebrală traumatică

Infecții precum HIV, SIDA și abcesul cerebral

Leziune cerebrală apărută în timpul nașterii și după naștere

Anomalii cerebrale congenitale

Tulburări metabolice ereditare precum fenilcetonuria

Epilepsia este genetică?

Epilepsia apare în urma existenței mai multor gene, care cresc probabilitatea crizelor, și a interacțiunii acestor gene cu factorii de mediu. La aproximativ %70 dintre pacienții cu epilepsie, interacțiunile genetice și factorii de mediu joacă un rol important. Până în prezent, au fost identificate aproximativ 265 de gene care contribuie la dezvoltarea epilepsiei.

Care sunt simptomele epilepsiei?

Simptomele care apar în epilepsie pot varia de la o persoană la alta, în funcție de cât de mult s-a extins leziunea din creier și de regiunea în care apare. Cel mai important simptom al epilepsiei este criza. Gravitatea crizei variază de la o persoană la alta, în funcție de tipul de epilepsie. La unele persoane apar contracții și pierderea cunoștinței, în timp ce altele prezintă modificări comportamentale, precum întreruperea activității pe care o desfășurau sau o scurtă perioadă de absență, de „plecare cu gândul departe”. Simptomele care apar ca urmare a crizelor epileptice sunt următoarele:

Anxietate

Frică

Neliniște

Depresie

Pierderea cunoștinței

Rigiditate musculară

Tremur necontrolat al brațelor și picioarelor

Tipurile de crize în epilepsie

În epilepsie, crizele se împart în două categorii: crize focale, adică cele care apar dintr-o anumită zonă a creierului, și crize generalizate, adică cele care apar ca urmare a activității neuronale în ambii lobi ai creierului.

Crize focale: Sunt tipuri de crize care provin dintr-o singură parte a creierului. În special, sunt crize care apar în regiunile frontală și temporală ale creierului.

Crize generalizate: Apar ca urmare a unei activități electrice anormale în toate regiunile creierului. Aceste tipuri de crize sunt următoarele:

Pierdere bruscă a cunoștinței: Este vorba despre contracții musculare ușoare și privirea fixă în gol a persoanei.

Crize tonice: Este criza care provoacă contracția mușchilor corpului.

Crize atonice: Sunt crizele care determină pierderea tonusului muscular normal, provocând căderea involuntară a persoanei.

Crize clonice: Este criza care provoacă mișcări de convulsii la mușchii brațelor și picioarelor.

Crize mioclonice: Este tipul de criză care provoacă contracții bruște la partea superioară a corpului, la brațe și la picioare.

Crize tonico-clonice: Este tipul de criză care provoacă rigidizarea corpului și mișcări repetitive ale brațelor și picioarelor.

Crize generalizate secundare: Este criza care începe ca una focală și se extinde apoi la întregul creier.

Cum se stabilește diagnosticul de epilepsie?

În cazul în care se consultă un medic specialist, diagnosticul de epilepsie se stabilește cu ajutorul unei evaluări medicale detaliate și al testelor de diagnostic. În timpul examinării fizice, medicul obține informații despre frecvența crizelor și despre istoricul familial de epilepsie. De regulă, diagnosticul de epilepsie se pune după ce persoana a avut una sau mai multe crize necontrolate, la un interval de cel puțin 24 de ore între ele. În completare la această metodă, medicul poate apela la diverse teste și metode de screening pentru a stabili diagnosticul. De asemenea, metodele de screening și de imagistică folosite sunt utilizate pentru monitorizarea epilepsiei. Testele și metodele de imagistică utilizate de medic sunt următoarele:

Analize de sânge: Se identifică problemele metabolice și genetice care pot provoca crize.

Imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografie computerizată (CT): IRM și CT permit detectarea tumorilor sau a anomaliilor tisulare din creier care pot provoca crize.

Electroencefalografie (EEG): Permite măsurarea eficienței tratamentului medicamentos.

Stereoelectroencefalografie (SEEG): Permite identificarea regiunii din creier de unde provin crizele.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET): Permite identificarea regiunilor creierului cu activitate chimică anormală și normală, prin realizarea unei imagini a creierului.

Cum se face tratamentul epilepsiei?

După stabilirea diagnosticului de epilepsie, tratamentul trebuie început în scurt timp. Neurologul urmărește în tratament reducerea frecvenței crizelor sau, dacă este posibil, eliminarea acestora. Tratamentul epilepsiei include tratament medicamentos, intervenție chirurgicală, dieta ketogenă și stimularea nervoasă.

Medicamente

Medicamentele antiepileptice previn crizele prin modificarea modului în care funcționează celulele creierului. Tipul și doza de medicament recomandate de medic variază în funcție de tipul de epilepsie al persoanei, frecvența crizelor, vârstă, sex și alte afecțiuni medicale. Eficiența medicamentului recomandat de medic este urmărită în primele etape. Dacă medicul consideră că medicamentul este insuficient sau dacă persoana se plânge de efectele secundare ale acestuia, medicul încearcă alte medicamente. Odată identificat medicamentul antiepileptic potrivit persoanei și care răspunde bine la tratament, se asigură administrarea regulată.

Intervenție chirurgicală

Unii pacienți cu epilepsie au dificultăți în controlul crizelor, în ciuda multor încercări cu medicamente. De asemenea, pot apărea crize epileptice ca urmare a unui țesut cerebral anormal. Din acest motiv, medicul recurge la intervenție chirurgicală atunci când, în urma metodelor de screening și a testelor efectuate, constată că țesutul poate fi îndepărtat. Înainte de a decide intervenția chirurgicală, medicul stabilește, cu ajutorul testelor efectuate, că crizele epileptice provin din aceeași regiune a creierului. De asemenea, medicul stabilește efectul îndepărtării țesutului cerebral asupra funcțiilor vitale importante, precum vorbirea și capacitatea de mișcare. Medicul evaluează aceste condiții și decide asupra intervenției chirurgicale.

Dieta ketogenă

În dieta ketogenă, organismul folosește ca sursă de energie grăsimile în locul carbohidraților. Prin descompunerea grăsimilor din organism rezultă cetone. Acumularea de cetone în organism se numește cetoză. Cetoza produce modificări chimice în organism care ajută la controlul crizelor. Dieta ketogenă se aplică prin decizia comună a neurologului, a dieteticianului și a familiei. Acest lucru se datorează faptului că este o dietă foarte dificil de urmat și strictă. Dieta începe, de obicei, în spital, sub supravegherea unui dietetician. În timpul procesului dietetic, medicul urmărește prin analize de sânge nivelul de cetone al persoanei și posibilele efecte secundare ale dietei. Dieta ketogenă reduce, de regulă, frecvența crizelor. Deoarece dieta ketogenă este strictă, în ultimii ani se aplică și dieta Atkins modificată și dietele cu indice glicemic scăzut, mai tolerabile și mai gustoase. În aceste diete, reducerea frecvenței crizelor are, de asemenea, succes.

Stimularea nervului vag

În situațiile în care medicamentele nu sunt suficiente pentru controlul crizelor și intervenția chirurgicală nu este posibilă, medicul aplică stimularea nervului vag în tratamentul epilepsiei. Nervul vag contribuie la legătura dintre creier și inimă, precum și la legătura cu multe țesuturi din organism. În stimularea nervului vag, un stimulator plasat în partea superioară a toracelui trimite semnale electrice regulate către nervul vag și către creier. Cu ajutorul acestor semnale regulate, se reduc frecvența și intensitatea crizelor.

Cum decurge procesul după tratamentul epilepsiei?

După tratament, neurologul informează persoana și apropiatul ei despre crizele epileptice. Efectul epilepsiei asupra persoanei trebuie să fie nesemnificativ. Persoana trebuie ajutată să gândească pozitiv despre situație. De aceea, în etapa de după tratament, este important să colaborați cu medicul specialist și să folosiți medicamentele prescrise. Monitorizarea după tratament este necesară pentru ca persoana să aibă un mod de viață sănătos și echilibrat. În special în această etapă, trebuie evitați factorii care declanșează crizele, pentru a nu se repeta crizele. Factorii care pot declanșa atacurile epileptice după tratament pot fi următorii:

Lipsa somnului

Nerespectarea tratamentului medicamentos

Alcool

Droguri

Stres

Întrebări frecvente despre epilepsie

Pe lângă leziunile fizice cauzate de crize, persoanele pot prezenta și plângeri precum anxietate, depresie și oboseală. Ca urmare, performanța persoanei poate scădea, iar comunicarea cu mediul social poate avea probleme. Crizele epileptice declanșează, la persoane, tulburări psihologice precum anxietatea și depresia. Simptomele care apar la bebeluși variază în funcție de tipul crizei. Simptomele care apar în timpul crizelor sunt ușoare și nu sunt imediat vizibile. De regulă, seamănă cu mișcările unui bebeluș normal. Aceste simptome sunt următoarele:

Mișcări aleatorii ale ochilor

Scoaterea limbii în afară

Mișcări de mestecat cu zgomot

Mișcări repetitive ale feței

Pauze lungi în respirație

În tratamentul epilepsiei se aplică tratament medicamentos, intervenție chirurgicală, dieta ketogenă și stimularea nervului vag. Medicul decide, pe baza metodelor de screening și a analizelor de sânge, ce tratament este potrivit. Modelele alimentare aplicate în tratamentul epilepsiei sunt: dieta ketogenă, dieta Atkins modificată, dieta cu indice glicemic scăzut și dieta fără gluten. Punctul comun al acestor trei diete este că sunt modele alimentare sărace în carbohidrați și bogate în grăsimi. Crizele epileptice necontrolate pot provoca leziuni grave, care pun viața în pericol. De asemenea, medicamentele antiepileptice folosite și în tratamentul maniei și al tulburării bipolare pot crește, la persoanele cu crize epileptice prelungite, riscul de gânduri și acțiuni suicidare. În epilepsie, pierderea reflexelor depinde de regiunea creierului afectată. Dacă apare în lobul frontal, se pierd reflexele de mișcare, iar dacă apare în lobul temporal, se pierd reflexele legate de gust, miros și auz anormale. Trebuie colaborat cu medicul și echipa medicală și trebuie respectat planul de tratament. Pe durata tratamentului și după acesta, trebuie evitate emoțiile și gândurile negative. Astfel, crizele pot fi prevenite în mare măsură. Pot apărea prelungirea crizelor sau, între crizele repetate, persoana poate să nu își recapete complet cunoștința. În cazuri mai grave, însă, crizele epileptice pot afecta inima și căile respiratorii, având ca rezultat moartea subită inexplicabilă în epilepsie. În epilepsie, simptomul principal, criza, este amenințător pentru viață și afectează negativ calitatea vieții. Epilepsia apare frecvent la persoanele care au leziuni cerebrale, infecții cerebrale și anomalii cerebrale. De asemenea, cea mai importantă cauză a epilepsiei este predispoziția genetică. Epilepsia poate apărea ulterior, ca urmare a unui traumatism sau a unei boli cerebrale. În timpul crizelor epileptice, persoana poate leșina, poate tremura și poate pierde cunoștința. În această situație, nu trebuie încercată oprirea mișcărilor persoanei. Nu trebuie introdus nimic în gură, deoarece poate provoca leziuni ale maxilarului și ale dinților. Nu trebuie făcută respirație artificială persoanei. De asemenea, în timpul crizei, nu trebuie dat persoanei nimic de mâncat sau de băut până la încheierea completă a crizei. Primul ajutor care poate fi acordat persoanei cu criză epileptică include:

Persoana trebuie așezată pe podea, dacă este posibil. Este întoarsă încet pe o parte. Astfel, îi este mai ușor să respire.

Din jurul persoanei sunt îndepărtate toate obiectele dure și ascuțite. Dacă persoana poartă ochelari, aceștia sunt scoși.

Sub cap trebuie pus neapărat ceva moale și plat, precum o haină sau o pernă.

Dacă îmbrăcămintea strânge zona gâtului persoanei, aceasta trebuie slăbită.

Dacă criza durează mai mult de 5 minute, sunați la 112.