Sindromul Crush: cea mai frecventă problemă întâlnită de supraviețuitorii scoși de sub dărâmături

Au trecut zile de la cutremurul din 23 octombrie de la Van. Oamenii noștri care au reușit să supraviețuiască zile întregi sub dărâmături, dar care, din păcate, nu au reușit să se mențină în viață în perioada de după scoaterea de sub dărâmături, au transformat brusc bucuria noastră în tristețe. Mulți dintre noi, după ce au reușit să supraviețuiască ore întregi sub dărâmături, nu au putut înțelege nici măcar de ce oamenii noștri au decedat în aceeași zi, imediat după ce au fost scoși de sub dărâmături...

Am consultat specialiștii în medicină internă de la Hisar Hospital Intercontinental despre sindromul de strivire (Crush), cauza principală de deces a persoanelor care au stat mult timp sub dărâmături și au fost scoase de acolo.

Ce este sindromul de strivire (Crush)?

Sindromul de strivire este un ansamblu de evenimente care apare din diverse cauze, prin strivirea mușchilor și a țesuturilor moi sub greutatea care cade peste ei, având ca rezultat faptul că persoana ajunge în insuficiență gravă a organelor. Strivirea mușchilor, fie direct prin traumatism, fie ca urmare a edemului tisular dezvoltat (sindrom compartimental), urmată de insuficiența renală și de tulburările hidroelectrolitice, sunt cele mai importante evenimente din acest tablou.

Care sunt simptomele sindromului Crush?

În sindromul de strivire apar simptome locale și sistemice, care afectează întregul organism. Principalul simptom local este tabloul denumit sindrom compartimental, care apare ca urmare a strivirii și edemului mușchilor produse de traumatism. În acest caz, principalele simptome sunt durerea, slăbiciunea și rigiditatea mușchilor. Adesea, pielea și țesuturile subcutanate de deasupra mușchiului apar normale. Adică, aspectul normal al pielii din exterior nu înseamnă că nu există sindrom Crush. Dacă evenimentul s-a produs, de exemplu, la mușchii brațului, pulsul poate fi simțit și în vasele care irigă acel braț. Totuși, pot apărea tulburări ale funcției nervoase și amorțeală. De asemenea, în zona afectată pot fi identificate și alte semne, precum fracturi sau sângerare.

Simptomele sistemice principale apar ca urmare a distrugerii excesive a mușchilor (rabdomioliză), când în circulația sanguină sunt eliberate în cantități mari substanțe precum mioglobina și potasiul. Dacă mioglobina din sânge începe să crească, se declanșează un proces care duce la insuficiență renală. Insuficiența renală poate apărea în 4–50% din cazurile clasice de rabdomioliză, iar în catastrofe precum cutremurele această proporție este mult mai mare. Acesta este un factor foarte important care determină rata mortalității. În momentul unei catastrofe, condițiile sanitare insuficiente pot face imposibilă uneori echilibrarea rapidă a balanței lichidelor și electroliților și, la nevoie, trimiterea la hemodializă. Acesta este un factor care crește numărul deceselor. Insuficiența renală nu apare doar în cazurile de traumatisme grave. Uneori, în cazul persoanelor care par inițial cu traumatisme ușoare, sindromul Crush și apoi insuficiența renală se pot dezvolta în zilele următoare. De asemenea, potasiul în exces eliberat în circulația sanguină din mușchii distruși poate afecta funcționarea inimii, ducând la tulburări de ritm, chiar la oprirea acesteia și la moarte subită.

Infecția este, de asemenea, un alt simptom important și o cauză de deces. Acestea provin cel mai frecvent din rănile deschise produse de traumatism sau din zonele în care s-a efectuat intervenția chirurgicală (fasciotomie) pentru tratamentul sindromului compartimental.

Cum se tratează sindromul Crush (de strivire)?

Pentru a preveni efectele generale ale sindromului Crush și cele negative asupra rinichilor, trebuie acționat foarte devreme și rapid. Doar echipele medicale pot interveni la un pacient aflat în această situație. Când persoana prinsă sub dărâmături are un membru liber, trebuie administrat ser de NaCl izotonic cu viteza de 1–1,5 litri pe oră. Dacă nu există posibilitatea de a verifica nivelurile electroliților, nu trebuie administrate niciodată lichide care conțin potasiu. Dacă scoaterea completă a persoanei afectate de cutremur durează mult, administrarea de lichide trebuie continuată în funcție de starea victimei. După scoaterea persoanei afectate din dărâmături, trebuie întrebat mai întâi dacă a urinat sau nu. La pacientul cu stare de conștiență alterată, se verifică dacă a urinat prin sondaj vezical sau, cel puțin, prin controlul lenjeriei intime. Pacientul trebuie transportat la spital cât mai curând posibil și i se aplică tratament cu lichide și electroliți suficienți, antibiotice, vaccin antitetanic și fasciotomie, adică eliberarea mușchilor de presiune.

Cum mă pot proteja de sindromul de strivire în timpul unui cutremur?

Dacă vă aflați în clădire în timpul unui cutremur, riscați să suferiți un traumatism și apoi să dezvoltați sindromul Crush. Acest risc este mai mic, dar există și în afara clădirii. Pentru a vă proteja, puteți găsi măsurile generale pe site-ul Fundației Turce pentru Cutremure (turkiyedepremvakfi.org.tr). Totuși, datele obținute din cutremurele care au avut loc până acum arată, în general, că bucătăriile și băile sunt cele mai potrivite locuri. Deoarece, dacă rămâneți sub dărâmături, în aceste încăperi există elemente cu care puteți crea triunghiul vieții, și puteți găsi posibilitatea de a vă proteja organismul de sindromul Crash bând apa care se scurge din conductele sparte.

Sindromul de strivire apare doar în cutremure?

În special, sindromul de strivire poate apărea aproape în orice situație care provoacă traumatism direct sau indirect la nivelul mușchilor. Pe lângă cutremure, cauze traumatice precum prăbușirile din mine, accidentele de circulație, războaiele, tortura, bătaia? etc. pot duce, de asemenea, la sindromul de strivire. În afara traumatismelor, infecțiile, unele medicamente, insolația, degerăturile și alte probleme pot provoca, de asemenea, distrugerea excesivă a mușchilor și pot duce la sindromul Crush.