Ce este sarcina extrauterină (sarcina ectopică)? Simptome, cauze și tratament

Sarcina extrauterină

Sarcina extrauterină este o afecțiune medicală importantă care poate constitui o urgență gravă pentru sănătatea femeii și care necesită diagnostic și tratament precoce. Această stare înseamnă că sarcina se dezvoltă în afara locului normal de implantare, adică în afara uterului, și poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. Deținerea unor informații corecte despre sarcina extrauterină este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul precoce.

Ce este sarcina extrauterină?

Sarcina extrauterină (sarcina ectopică) este situația în care ovulul fecundat se implantează în afara uterului. Într-o sarcină normală, embrionul format după fecundarea ovulului de către spermatozoid înaintează spre interiorul uterului, unde se implantează și își continuă dezvoltarea. În sarcina extrauterină, acest ovul fecundat se implantează cel mai adesea în trompele uterine (oviducte). În cazuri mai rare, se poate implanta la nivelul ovarului, al colului uterin (cervix) sau în cavitatea abdominală. În sarcina extrauterină, embrionul nu își poate continua dezvoltarea deoarece țesuturile din afara uterului nu sunt structurate pentru a susține embrionul în creștere. Din acest motiv, sarcina extrauterină nu se finalizează cu o naștere vie. Mai mult, dacă nu se intervine la timp, poate provoca ruperea trompelor uterine, hemoragie internă și poate pune viața în pericol.

Care sunt simptomele sarcinii extrauterine?

Simptomele sarcinii extrauterine pot fi similare cu simptomele unei sarcini normale la început, motiv pentru care diagnosticul precoce poate fi dificil. Simptomele apar de obicei între săptămânile 6-8 de sarcină, dar uneori se pot manifesta și mai devreme sau mai târziu.

Simptomele din perioada timpurie: Primele simptome ale sarcinii extrauterine includ întârzierea menstruației și dureri unilaterale în zona abdominală inferioară. Pot apărea și simptome normale de sarcină, cum ar fi greața, sensibilitatea sânilor și oboseala. În special, simptomele unei sarcini extrauterine de 5 săptămâni încep cu sângerări de tip pătare.

Sângerarea vaginală: Spre deosebire de sângerarea menstruală normală, sângerarea în sarcina extrauterină este de obicei de culoare maro închis sau roșu deschis. Această sângerare este neregulată și se manifestă uneori sub formă de pete sau ca o sângerare ușoară continuă. Cantitatea și durata sângerării pot varia de la o persoană la alta.

Durerea abdominală: Cel mai caracteristic simptom al sarcinii extrauterine este durerea abdominală unilaterală. Această durere este resimțită de obicei pe partea unde s-a implantat sarcina și se intensifică în timp. Durerea poate fi ascuțită, înțepătoare sau sub formă de crampe. Se poate accentua la mișcare, tuse sau strănut.

Simptome critice: Dacă sarcina extrauterină a ajuns în punctul de rupere, apar simptome precum dureri abdominale severe care încep brusc, dureri la nivelul umărului, amețeli, leșin, puls rapid și scăderea tensiunii arteriale. Această situație necesită intervenție medicală de urgență.

Senzația de presiune rectală: Unele femei pot resimți o senzație de presiune în zona rectală. Această stare este cauzată de presiunea exercitată de acumularea de sânge în cavitatea abdominală asupra rectului.

Durerea de umăr: Dacă sarcina continuă să crească în trompa uterină, pot apărea semne de hemoragie internă în sarcina extrauterină. Acestea includ dureri abdominale bruște și severe, leșin, tensiune arterială scăzută și dureri de umăr.

Din ce cauză apare sarcina extrauterină?

Cel mai important factor în dezvoltarea sarcinii extrauterine este prezența unor condiții care împiedică ovulul fecundat să ajungă în cavitatea uterină. Această situație poate apărea din diverse cauze anatomice, infecțioase sau hormonale. Cauzele sarcinii extrauterine pot fi enumerate după cum urmează:

Leziuni ale trompelor uterine: Infecțiile anterioare, în special bolile cu transmitere sexuală precum chlamydia și gonoreea, pot cauza formarea de țesut cicatricial în trompele uterine. Acest țesut cicatricial împiedică mișcarea ovulului în interiorul trompei și crește riscul de sarcină extrauterină.

Intervenții chirurgicale anterioare: Intervențiile chirurgicale abdominale anterioare, operația de apendicită, operațiile pentru chisturi ovariene sau intervențiile chirurgicale la nivelul trompelor uterine pot cauza aderențe în interiorul trompei.

Endometrioza: Prezența țesutului endometrial în trompele uterine și în alte organe afectează funcțiile trompelor și crește riscul de sarcină extrauterină.

Sarcină extrauterină anterioară: Riscul de recurență la femeile care au avut deja o sarcină extrauterină variază între 10-15%. Această situație este legată de persistența problemelor anatomice subiacente.

Tehnici de reproducere: Tehnicile de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea in vitro (FIV), pot crește riscul de sarcină extrauterină din cauza transferului de embrioni multipli și a stimulării hormonale.

Factorul de vârstă: Riscul de sarcină extrauterină crește la femeile cu vârsta peste 35 de ani. Această situație este legată de scăderea funcțiilor trompelor uterine odată cu vârsta și de modificările hormonale.

Fumatul: Fumatul afectează negativ mișcările musculare ale trompelor uterine (peristaltismul) și încetinește mișcarea ovulului în interiorul trompei.

Dispozitiv intrauterin (DIU): Utilizarea steriletului reduce riscul general de sarcină, dar dacă sarcina se dezvoltă, probabilitatea ca aceasta să fie extrauterină crește.

Factori hormonali: Deficitul de progesteron poate afecta proprietățile contractile ale trompelor uterine, întârziind ajungerea ovulului în cavitatea uterină.

Cum se pune diagnosticul de sarcină extrauterină?

Diagnosticul de sarcină extrauterină se pune prin combinarea simptomelor clinice, a examenului fizic și a testelor de laborator. Deoarece diagnosticul precoce salvează vieți, evaluarea rapidă în cazurile suspecte este de o importanță critică. Pentru diagnostic se aplică următorii pași:

Evaluarea clinică: Medicul întreabă detaliat despre istoricul menstrual al pacientei, simptomele sarcinii, caracterul durerii și caracteristicile sângerării vaginale. Se evaluează prezența factorilor de risc (infecții anterioare, intervenții chirurgicale, fumat).

Examenul fizic: În timpul examenului ginecologic, se investighează sângerarea vaginală, sensibilitatea colului uterin, prezența unei mase anexiale și tensiunea abdominală. Prin examenul rectal se poate evalua sensibilitatea și plenitudinea în fundul de sac Douglas.

Testul Beta-hCG: Nivelurile de beta-hCG, hormonul de sarcină, cresc regulat într-o sarcină normală. În sarcina extrauterină, această creștere este lentă sau se oprește. Măsurătorile seriate ale beta-hCG sunt utilizate pentru a monitoriza evoluția sarcinii.

Ecografia: Ecografia transvaginală este cea mai importantă metodă imagistică în diagnosticul sarcinii extrauterine. În timp ce sacul gestațional nu este vizibil în cavitatea uterină, se poate detecta o masă sau lichid liber (sânge) în regiunea anexială.

Laparoscopia de diagnostic: În cazurile în care nu se poate pune un diagnostic cert, se poate efectua o vizualizare directă prin metodă chirurgicală minim invazivă. Această procedură poate fi utilizată și în scop terapeutic.

Cum se tratează sarcina extrauterină?

Tratamentul sarcinii extrauterine se stabilește în funcție de factori precum dimensiunea sarcinii, locul implantării, starea clinică a pacientei și nivelurile de beta-hCG. Opțiunile de tratament pot fi enumerate după cum urmează:

Tratament medical: În cazurile depistate în stadiu incipient, se administrează metotrexat, cunoscut sub numele de injecție pentru sarcină extrauterină, pentru a întrerupe sarcina. Acest medicament oprește diviziunea celulară, permițând resorbția țesutului sarcinii.

Intervenție chirurgicală: În cazurile de rupere a trompei sau când metotrexatul nu dă rezultate, este necesară operația de sarcină extrauterină. De obicei, se preferă chirurgia laparoscopică (minim invazivă). În timpul operației, trompa poate fi deschisă pentru a extrage materialul sarcinii (salpingostomie) sau trompa poate fi îndepărtată complet (salpingectomie).

Urmărire și monitorizare: În unele sarcini extrauterine foarte timpurii, dacă nivelul beta-hCG a început să scadă și pacienta este stabilă, se poate opta doar pentru monitorizare regulată fără a aplica niciun tratament, însă această abordare este valabilă doar pentru cazurile foarte atent selecționate.

Timpul de recuperare după operația de sarcină extrauterină variază în funcție de tipul procedurii efectuate. După chirurgia laparoscopică, majoritatea pacientelor sunt externate în câteva zile și își pot relua activitățile normale în 1-2 săptămâni. Dacă s-a efectuat o chirurgie deschisă, această perioadă poate fi mai lungă. Odihna și controalele recomandate de medic nu trebuie neglijate.

Întrebări frecvente

Sarcina extrauterină se manifestă de obicei prin întârzierea menstruației însoțită de dureri inghinale, sângerări vaginale de tip pătare, dureri de umăr, amețeli și stare de slăbiciune. Cel mai precis diagnostic se pune prin testul de sânge (beta-hCG) și ecografia transvaginală. Riscul de sarcină extrauterină este mai mare la femeile care au suferit infecții pelvine, care au mai avut o sarcină extrauterină, care urmează tratamente de fertilizare in vitro, care au anomalii structurale ale trompelor și la cele care fumează. De asemenea, la utilizatoarele de sterilet, dacă apare sarcina, probabilitatea de sarcină extrauterină poate crește. Prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, asigurarea tratamentului precoce al infecțiilor pelvine, renunțarea la fumat și efectuarea controalelor ginecologice regulate înainte de sarcină pot ajuta la reducerea riscului de sarcină extrauterină. De asemenea, este important ca femeile care au mai avut o sarcină extrauterină să consulte medicul înainte de o sarcină planificată. Sarcina extrauterină se manifestă de obicei prin dureri unilaterale și severe în zona inghinală. Această durere poate fi progresivă și uneori poate radia spre umăr. În cazuri grave, cum ar fi ruperea trompei, durerea devine bruscă și foarte severă. Testul beta-hCG efectuat din sânge poate ridica suspiciunea de sarcină extrauterină. În timp ce nivelul hormonului crește regulat și rapid într-o sarcină normală, în sarcina extrauterină această creștere este lentă sau neregulată, însă pentru un diagnostic cert este necesară evaluarea împreună cu examinarea ecografică. În cazuri rare, sarcina extrauterină se poate opri din evoluție de la sine, mai ales dacă nivelurile de beta-hCG au început să scadă. Acesta nu este întotdeauna un proces sigur. Din cauza riscului de hemoragie internă, monitorizarea sub control medical este obligatorie. Femeile care au avut deja o sarcină extrauterină au un risc mai mare de a experimenta din nou o sarcină extrauterină. Din acest motiv, este important să consultați medicul înainte de a rămâne din nou însărcinată și să fiți monitorizată îndeaproape în primele etape ale sarcinii. În sarcina extrauterină, la fel ca în sarcina normală, apare întârzierea menstruației. În sarcina extrauterină, simptomele legate de sarcină apar la scurt timp, însoțite de probleme precum durerea și sângerarea. Prin urmare, dacă există durere sau sângerare însoțită de întârzierea menstruației, trebuie suspectată o sarcină extrauterină. Nu se recomandă contactul sexual la o persoană cu suspiciune sau diagnostic de sarcină extrauterină, deoarece creșterea presiunii în timpul actului sexual poate accentua durerea sau poate declanșa riscul de rupere a trompei. Până la finalizarea procesului de diagnostic și tratament, trebuie evitat contactul sexual. Specialistul la care trebuie să apeleze persoanele cu suspiciune de sarcină extrauterină este medicul specialist în obstetrică-ginecologie. Ginecologii conduc atât procesul de diagnosticare, cât și determină metoda de tratament adecvată. Dacă există simptome de urgență, se recomandă prezentarea direct la unitatea de primiri urgențe.

Dacă aveți simptome precum întârzierea menstruației, dureri inghinale, sângerări sau amețeli, adresați-vă fără întârziere specialiștilor noștri în Obstetrică și Ginecologie de la Hisar Hospital Intercontinental. Acționarea fără a vă pune sănătatea în pericol este de o importanță vitală pentru dumneavoastră și pentru sănătatea dumneavoastră reproductivă viitoare.