Demența: ce este, simptome, tipuri și metode de tratament

Demența este un sindrom caracterizat prin declinul treptat și continuu al funcțiilor mintale, care afectează în mod semnificativ capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile din viața de zi cu zi. Afectând în special persoanele din grupele de vârstă înaintată, demența poate afecta și adulții de vârstă mijlocie din diverse motive. Manifestat prin uitare, tulburări de percepție și modificări comportamentale care îi complică viața de zi cu zi, acest sindrom este o problemă de sănătate progresivă. Totuși, identificarea din timp a simptomelor și programarea unei consultații la un medic specialist pentru efectuarea controalelor necesare pot contribui la controlul simptomelor.

Ce este demența?

Demența este un sindrom neurodegenerativ manifestat prin declinul progresiv al funcțiilor cognitive, precum memoria, gândirea, percepția, vorbirea și capacitatea de a lua decizii, precum și prin modificări comportamentale. Acest sindrom, care își trage numele din cuvântul latinesc „demens”, care înseamnă a-și pierde mintea, are ca trăsătură cea mai caracteristică înrăutățirea progresivă a funcțiilor cognitive. Denumit și senilitate în limbaj popular, acest sindrom poate apărea dintr-o multitudine de cauze care pot provoca declinul funcțiilor cognitive și mintale. De aceea, specialiștii nu consideră demența o boală în sine, ci un sindrom cauzat de diverse probleme de sănătate. Atât în Turcia, cât și în întreaga lume, odată cu îmbătrânirea treptată a populației, se observă o creștere continuă a numărului de pacienți cu demență. În statisticile publicate de Organizația Mondială a Sănătății privind demența, se arată că peste 55 de milioane de persoane trăiesc cu acest sindrom și că, dacă nu se iau măsuri, acest număr ar putea crește și mai mult.

Demența apare ca urmare a deteriorării celulelor nervoase din creier. În funcție de zona cerebrală afectată, există diferite tipuri de demență, precum demența cu corpi Lewy și demența frontotemporală. Deși mulți oameni nu înțeleg pe deplin diferența dintre demență și boala Alzheimer, boala Alzheimer este unul dintre tipurile de demență. Se știe că boala Alzheimer reprezintă aproximativ 60-70% din cazurile de demență și este cel mai frecvent tip de demență. Principalele tipuri de demență sunt următoarele:

Boala Alzheimer: Atunci când se vorbește despre demență, primul lucru care vine în minte în limbajul popular este boala Alzheimer. Motivul principal este că marea majoritate a cazurilor de demență sunt reprezentate de pacienții cu boala Alzheimer. Ca urmare a acumulării anormale de plăci amiloide și a unor proteine numite tau în creier, comunicarea dintre celulele nervoase se întrerupe, iar boala Alzheimer se dezvoltă. Inițial, se manifestă prin tulburări ușoare ale memoriei, iar în timp, pacienții pot avea dificultăți în a-și recunoaște apropiații sau în a găsi locurile pe care le frecventau des.

Demența vasculară: Demența vasculară apare ca urmare a unei îngustări sau a unei obstrucții a vaselor de sânge din creier, care duce la scăderea fluxului de sânge și oxigen către creier, iar în consecință neuronii se lezează.

Demența cu corpi Lewy: Acumularea în creier a unor proteine numite corpi Lewy provoacă deteriorarea comunicării dintre neuronii creierului. Acest tip de demență, care reprezintă aproximativ 5-10% din cazuri, poate fi denumit în unele situații demență parkinsoniană. Motivul cel mai important este că principalele simptome ale demenței cu corpi Lewy includ simptome tipice ale parkinsonismului, precum încetinirea mișcărilor, rigiditatea musculară și tremorul.

Demența frontotemporală: Acest tip de demență, care apare ca urmare a deteriorării neuronilor din lobii frontal (anterior) sau temporal (lateral) ai creierului, este cauza cea mai frecventă a simptomelor de demență, în special în rândul grupei de vârstă mijlocie.

Cum apare demența?

Demența poate apărea sub influența a numeroși factori, în special a procesului natural de îmbătrânire, a factorilor genetici și a obiceiurilor de viață nesănătoase. Astfel, principalii factori de risc pentru demență sunt următorii:

Vârsta: Deși nu este un rezultat natural al îmbătrânirii, vârsta este unul dintre principalii factori de risc pentru demență. Riscul de apariție a demenței poate fi mai ridicat la persoanele de peste 65 de ani.

Predispoziție genetică: Riscul de apariție a demenței poate fi mai ridicat la persoanele cu antecedente de demență în familie.

Sindromul Down: Persoanele cu sindrom Down pot avea un risc mai mare de a dezvolta demență la vârsta mijlocie, comparativ cu persoanele sănătoase.

Factorii menționați mai sus sunt cauze și factori de risc ai demenței care nu pot fi modificați. Totuși, există și factori de risc ai demenței care pot fi modificați. Aceștia sunt următorii:

Alimentație sănătoasă și echilibrată: Deficiențele unor vitamine și minerale pot duce la deteriorarea funcțiilor cognitive. Un plan alimentar sănătos și echilibrat, bogat în nutrienți precum vitaminele și mineralele, poate reduce riscul de demență. Unii specialiști arată că o dietă de tip mediteranean, bogată în special în fructe, cereale integrale, nuci și semințe, poate contribui la menținerea funcțiilor cognitive.

Consumul excesiv de alcool: Consumul excesiv de alcool poate duce la deteriorarea celulelor creierului.

Factori de risc asociați bolilor cardiovasculare: Problemele de sănătate precum obezitatea, diabetul, precum și factorii de risc care cresc riscul de boli cardiovasculare, cum ar fi fumatul și obiceiurile de viață sedentare, pot afecta, de asemenea, negativ funcțiile cognitive.

Pierderea auzului și pierderea vederii: Deși cauza nu este cunoscută în totalitate, unii specialiști afirmă că persoanele cu probleme de sănătate precum pierderea auzului sau a vederii prezintă un risc mai ridicat de demență.

Deficiențe de vitamine: Deficiențele diferitelor vitamine și minerale, în special deficitul de vitamina B12 și B6, pot duce la deteriorarea funcțiilor cognitive.

Boli cronice: Problemele de sănătate precum insuficiența renală și insuficiența hepatică pot crește riscul de demență.

Infecții: Bolile infecțioase precum meningita și HIV pot afecta țesutul cerebral și pot duce la demență.

Traumatisme craniene: Traumatismele craniene produse din diverse motive pot duce la deteriorarea celulelor nervoase din creier.

Boli neurologice: Problemele neurologice precum accidentul vascular cerebral și boala Parkinson pot crește riscul de demență.

Pe lângă cele enumerate, factorii de mediu precum poluarea aerului, precum și diverse probleme de sănătate precum depresia sau apneea în somn, pot crește și ei riscul de demență.

Care sunt simptomele demenței?

Simptomele inițiale ale demenței se manifestă, de obicei, printr-un declin ușor al funcțiilor cognitive. De aceea, de cele mai multe ori, debutul demenței poate să nu fie observat nici de pacienți, nici de apropiații acestora. Totuși, întrucât acest sindrom este progresiv, severitatea simptomelor poate crește în timp, iar persoana poate ajunge chiar să depindă de ceilalți. Principalele simptome ale demenței sunt următoarele:

Slăbirea memoriei: Slăbirea memoriei este primul lucru care vine în minte atunci când se vorbește despre simptomele demenței. Pacienții pot avea dificultăți în a-și aminti locurile și fețele cunoscute.

Dificultăți de limbaj și comunicare: Simptome precum dificultatea de a găsi cuvintele, de a construi propoziții sau pauzele în timpul vorbirii sunt frecvent întâlnite la pacienți.

Slăbirea capacității de gândire și de luare a deciziilor: Persoana poate avea dificultăți în a realiza sarcinile zilnice pe care anterior le făcea cu ușurință, precum planificarea, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor.

Deteriorarea percepției timpului și a spațiului: Deteriorarea percepției timpului și a spațiului este unul dintre simptomele frecvent întâlnite la pacienții cu demență.

Dificultăți în efectuarea activităților zilnice: În stadiile avansate, pacienții pot ajunge să nu mai poată să-și satisfacă nevoile de bază, precum îmbrăcatul, alimentarea sau igiena personală.

Pe lângă simptomele cognitive ale demenței, la pacienți pot apărea și modificări emoționale și comportamentale, precum depresia, anxietatea, iritabilitatea, neliniștea și agresivitatea.

Cum se stabilește diagnosticul de demență?

Deoarece demența este o afecțiune care poate avea multiple cauze și se poate manifesta prin diverse simptome, pentru stabilirea unui diagnostic corect sunt necesare evaluări detaliate. În prima etapă a procesului de diagnostic, medicul specialist le adresează pacienților și apropiaților acestora întrebări precum ce simptome prezintă pacientul, de cât timp persistă aceste simptome și cum evoluează ele în timp. De asemenea, se investighează istoricul medical general al pacientului și dacă există cazuri de demență în familie. Una dintre metodele importante utilizate în diagnosticul demenței este testarea neurocognitivă, care ajută la evaluarea capacităților cognitive ale pacientului. Aceste teste, care servesc la evaluarea funcțiilor mintale precum memoria, atenția, rezolvarea problemelor, abilitățile de limbaj și capacitatea de raționament, pot ajuta la înțelegerea gradului de afectare cognitivă și a domeniilor în care au apărut deficite.

În afară de acestea, pentru a exclude alte probleme de sănătate care pot provoca simptome de demență, precum deficiențele de vitamine, tulburările tiroidiene sau bolile infecțioase, specialiștii pot apela la diverse analize de laborator. Tehnicile de imagistică, precum tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), joacă, de asemenea, un rol important în diagnosticul demenței. Prin intermediul acestor metode imagistice, specialiștii pot evalua dacă există anomalii precum tumori, accidente vasculare cerebrale sau acumulări de lichid în creier. Pentru a examina modificările cerebrale, precum acumulările de proteine frecvent întâlnite la pacienții cu boala Alzheimer, pot fi efectuate scanări prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET). În plus, în cazurile necesare, specialiștii pot recurge și la metode de evaluare psihiatrică.

Cum se face tratamentul demenței?

În timpul tratamentului demenței, specialiștii planifică, de cele mai multe ori, un proces terapeutic menit să gestioneze simptomele bolii și să îmbunătățească calitatea vieții pacientului. Procesele terapeutice se concentrează pe încetinirea progresiei bolii și pe atenuarea simptomelor.Uitarea cauzată de reacții adverse ale medicamentelor, tulburări metabolice, tumori cerebrale sau traumatisme craniene poate fi reversibilă prin diverse metode de tratament. În cazul tipurilor de demență ireversibile, precum boala Alzheimer și demența vasculară, specialiștii, în planificarea procesului terapeutic, urmăresc atenuarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii. În acest proces, măsurile de sprijin, precum amenajările din mediul înconjurător, pașii care facilitează viața de zi cu zi a pacientului, activitatea fizică și interacțiunile sociale, sunt importante. Amenajările efectuate la domiciliu pentru siguranța pacienților și restabilirea unor rutine zilnice pot contribui la reducerea confuziei pacienților. Exercițiile fizice contribuie la menținerea funcțiilor fizice și mintale, putând totodată să atenueze probleme psihice precum depresia.

Întrebări frecvente

Demența se poate dezvolta prin combinarea factorilor genetici cu factorii de mediu. La persoanele cu antecedente de demență în familie, acest risc poate fi mai ridicat, însă nu se poate spune că factorii genetici sunt determinanți în toate cazurile. În prezent, există teste pentru identificarea unor modificări genetice care cresc riscul de demență.

Deși demența nu poate fi prevenită în totalitate, probabilitatea de dezvoltare a bolii poate fi redusă la minimum prin modificări ale stilului de viață care diminuează factorii de risc. Prin diagnosticarea și tratarea timpurie, simptomele pot fi ținute sub control.

Pentru a afla mai multe informații despre bronșită și pentru a explora opțiunile de tratament, puteți lua legătura cu noi.

Sănătatea dumneavoastră ne este importantă! Dacă aveți întrebări, puteți vizita pagina noastră pentru a programa o consultație sau pentru a lua legătura cu noi.

Discutați cu specialiștii noștri pentru a găsi cea mai bună soluție pentru sănătatea dumneavoastră.