Ce este bronșita? Simptome, cauze și metode de tratament

Bronșita este inflamația căilor respiratorii care se deschid în plămâni. Tuburile bronșice, care formează bronhiolele din plămâni, reprezintă un element important al schimbului de aer. Factorii de mediu precum fumatul, substanțele chimice, toxinele, fumul etc. pot provoca iritarea bronhiilor și producerea de mucus. Mucoasa bronșică iritată se poate umfla și poate începe să producă mai mult mucus, iar inflamația se poate dezvolta. Simptomul tipic este tusea cu balgam, al cărui aspect poate varia în culoare. Bronșita poate debuta brusc și poate fi de scurtă durată. Dimpotrivă, poate evolua lent și poate prezenta un profil persistent și cronic. De regulă, poate fi afectată de alte boli ale căilor respiratorii și poate apărea concomitent cu acestea. Prin recomandări de îngrijire la domiciliu și tratament medicamentos, forma acută poate fi ținută sub control, însă forma cronică, care nu prezintă ameliorare, necesită doar intervenții îndreptate asupra simptomelor.

Ce este bronșita?

Bronșita este inflamația totală sau parțială a traheei (trahee) și a bronhiilor. Aerul inspirat pe nas ajunge la bronhii trecând prin trahee. Aerul care se distribuie din tuburile bronșice bifurcate către bronhiole pătrunde în plămâni. După schimbul de oxigen și dioxid de carbon din vasele de sânge din plămâni, aerul care a trecut pe aceleași căi este expulzat. Suprafața internă normală a tuburilor bronșice este acoperită de mucoasă. Această membrană acționează ca barieră împotriva particulelor, microorganismelor și substanțelor iritante și contribuie la protejarea căilor respiratorii. Totuși, din diverse cauze, mucoasa din bronhii se poate irita, inflama și poate apărea o producție excesivă de mucus. De aceea, printre cele mai specifice simptome se pot număra tusea cu mucus și senzația de înfundare în piept.

Factorii chimici, fizici sau infecțioși pot provoca inflamație în tuburile bronșice. Inflamația și iritația pot evolua acut sau cronic. Inflamația bruscă și rapidă, de scurtă durată, se numește bronșită acută. Inflamația bronșică, mai lentă și de lungă durată, reprezintă forma cronică. Bronșita cronică poate provoca leziuni permanente din cauza inflamației îndelungate a mucoasei. Tratamentele pentru bronșita acută și cea cronică pot fi, de regulă, realizate simptomatic. Totuși, prin eliminarea unor factori de risc, se poate obține o ameliorare (3).

Care sunt simptomele bronșitei?

Simptomele bronșitei acute și cronice sunt, în general, similare, dar pot varia de la o persoană la alta. Tipul acut tinde, de regulă, să dureze mai puțin de 3 săptămâni. Printre simptomele obișnuite ale bronșitei acute pot figura:

Tuse uscată sau cu mucus,

Balgam tulbure sau limpede, galben, verde sau maro,

Durere în gât,

Febră și frisoane,

Obstrucție nazală,

Dispnee,

Respirație șuierătoare,

Cefalee,

Durere sau senzație de constricție în piept,

Oboseală și slăbiciune.

Simptomele pot apărea cu intensități diferite la persoane diferite. De regulă, aceste simptome se ameliorează spontan într-o săptămână, în timp ce tusea poate persista câteva săptămâni. Tipul cronic poate fi asociat cu o tuse persistentă care durează mai mult de 8 săptămâni. Pe lângă acestea, printre simptomele bronșitei cronice se pot număra:

Tahicardie (palpitații),

Senzație de disconfort în piept,

Senzație de epuizare.

În unele cazuri, pe lângă bronșita cronică pot apărea infecții acute. Dacă persoanele prezintă simptome suplimentare precum febră mare, tuse cu sânge, dispnee agravată, paloare a pielii, unghii și buze cu tentă albăstruie, dificultăți de concentrare, trebuie neapărat contactată o unitate medicală competentă. La sugari, simptomele bronșitei pot include febră, dispnee și neliniște (agitație) (2, 4, 5, 6).

Cum apare bronșita?

Bronșita acută și cea cronică pot fi declanșate de factori de risc diferiți. Substanțele fizice și chimice, agenții biologici etc., adică elementele care pot provoca iritație, pot duce la inflamația mucoasei. Cazurile de bronșită acută provin, de regulă, din virusuri. Mai multe tipuri de virusuri, precum gripa (influenza), răceala, VSR sau COVID-19, pot dezvolta forma acută. Aceste virusuri, care afectează calea respiratorie superioară, sunt contagioase și pot provoca inflamația mucoasei bronșice. Persoanele infectate eliberează în aer picături în timpul vorbitului, strănutului sau tusei. Când picăturile care se răspândesc în aer și pot rămâne suspendate sunt inhalate, virusurile pot pătrunde în calea respiratorie. De asemenea, transmiterea microorganismelor poate avea loc după atingerea obiectelor contaminate și ducerea mâinilor la gură, ochi sau nas. Totodată, bacterii precum Streptococcus sunt microorganisme care pot contribui la dezvoltarea bronșitei acute.

Cauza cea mai frecventă a tabloului bronșitei cronice este consumul de tutun și expunerea la fumul acestuia. De aceea, poate apărea în paralel cu probleme de sănătate precum BPOC, astmul, fibroza chistică și emfizemul etc. Forma de lungă durată se poate dezvolta, de asemenea, ca urmare a expunerii la poluarea aerului, la anumite particule de praf, fum sau gaze chimice. Expunerea îndelungată la factorii de risc poate determina inflamație permanentă în tuburile bronșice. În forma cronică, îngroșarea mucoasei poate duce la îngustarea căilor respiratorii și poate declanșa producția excesivă de mucus. Această leziune, rezultată din iritația repetată a mucoasei, poate favoriza proliferarea bacteriană. Această situație poate determina bronșită recurentă (2, 3, 7).

Cum se pune diagnosticul de bronșită?

Nu există un test specific pentru diagnosticul bronșitei. De aceea, pot fi aplicate mai multe metode de diagnostic și pot fi excluse alte boli ale căilor respiratorii. În special gripa, astmul, BPOC și pneumonia pot prezenta un profil asemănător cu simptomele bronșitei, iar stabilirea unui diagnostic precis este importantă. În timpul diagnosticului, poate fi necesară evaluarea antecedentelor familiale, a istoricului medical, a utilizării medicamentelor, a condițiilor de muncă și de mediu. Pentru evaluarea prezenței și intensității simptomelor poate fi necesar un examen fizic. În cadrul examenului fizic, pentru a asculta plămânii și schimbul de aer, se folosește stetoscopul. Pentru a înțelege dacă există inflamație în sânge sau în calea respiratorie, precum și existența altor probleme de sănătate care afectează plămânii, pot fi preferate alte metode de diagnostic. Aceste metode pot fi:

Probă de exsudat: Pentru depistarea bolilor căilor respiratorii precum gripa, COVID-19 etc. și a microorganismelor, poate fi recoltată o probă de exsudat din nas sau gât, cu ajutorul unui bețișor cu vârf moale.

Analize de balgam: Probele de balgam recoltate de la persoane prin tuse pot fi analizate pentru agenți patogeni precum virusuri și bacterii. Balgamul poate fi analizat și pentru bronșita alergică.

Analize de sânge: Pot fi recoltate probe de sânge pentru a indica starea generală de sănătate și prezența unei eventuale infecții în organism.

Radiografie toracică: Pentru diagnosticarea altor boli care pot provoca tuse, poate fi recomandată radiografia toracică. În special, problemele grave de sănătate asociate cu fumatul pot fi excluse prin această metodă.

Test de funcție pulmonară: Se preferă frecvent în diagnosticul bronșitei cronice și al emfizemului. Capacitatea plămânilor de a reține și de a elimina aerul poate fi măsurată cu un aparat numit spirometru.

Persoanele cu antecedente familiale de boli ereditare și de boli ale căilor respiratorii trebuie să informeze medicul (8, 9).

Cum se tratează bronșita?

Tratamentul bronșitei urmărește controlul simptomelor și tratarea celorlalte cauze subiacente. În special cazurile cauzate de virusuri nu pot fi tratate cu antibiotice sau alte medicamente similare. În schimb, pot fi preferate metode de tratament care contribuie la accelerarea procesului de vindecare și sprijină ameliorarea simptomelor. În general, opțiunile de tratament pentru bronșită sunt următoarele:

Antivirale: Medicamente care pot fi prescrise în scopul ameliorării simptomelor în cazul inflamației provocate de virusuri.

Antibiotice: Medicamentele preferate pentru eliminarea infecției în cazurile cauzate de bacterii. Aceste medicamente nu se prescriu pentru bronșita provocată de virusuri.

Antiinflamatoare: Pentru reducerea inflamației pot fi recomandate corticosteroizi și alte medicamente.

Bronhodilatatoare: Persoanelor cu simptome severe pot fi prescrise medicamente care ajută la deschiderea căilor respiratorii.

Antitusive: Medicamente care pot fi utilizate, pe bază de prescripție sau fără prescripție, în scopul ameliorării sau tratării tusei persistente.

Tratamentul astmului și al BPOC: Deoarece bronșita cronică se poate dezvolta împreună cu probleme de sănătate precum BPOC, astmul etc., pot fi preferate medicamente suplimentare și tratamente respiratorii.

Tratamentul bronșitei la copii poate include medicamente pentru febră, tuse, cefalee și dispnee. Totodată, există recomandări de îngrijire la domiciliu, precum umidificatoarele cu abur, consumul de lichide calde și în cantitate mare, consumul de miere etc., însă la sugarii de 1 an trebuie evitat consumul de miere. Tratamentul bronșitei la sugari poate include unele medicamente prescrise și inhalatoare (8, 10).

Întrebări frecvente

Bronșita se manifestă, de regulă, prin simptome precum tuse uscată sau cu balgam, durere în piept, slăbiciune, febră ușoară, respirație șuierătoare și dispnee. În bronșita acută, aceste simptome sunt de scurtă durată, iar în bronșita cronică persistă pe termen lung. Bronșita acută se ameliorează, de regulă, spontan în 1 până la 3 săptămâni. Totuși, tusea poate dura mai mult. Bronșita cronică, în schimb, este permanentă și necesită tratament și monitorizare pe termen lung. În bronșitele virale nu se folosesc antibiotice; pentru ameliorarea simptomelor se preferă siropurile pentru tuse, expectorantele și analgezicele/antipireticele. În bronșita bacteriană, medicul poate prescrie antibiotice dacă le consideră necesare. În bronșita cronică, bronhodilatatoarele, steroizii inhalatori și modificările stilului de viață sunt importante în tratament. Da, bronșita poate reveni frecvent, în special la fumători, la persoanele cu alergii sau la cele cu boli pulmonare cronice. Această situație crește riscul de dezvoltare a bronșitei cronice. Bronșita cronică este un subtip al BPOC (Boala Pulmonară Obstructivă Cronică). Nu orice persoană cu bronșită cronică are BPOC, dar la persoanele cu BPOC se întâlnește frecvent bronșita cronică. Deși cele două au simptome similare, BPOC cuprinde un grup mai larg de boli.