Ce este deficitul de biotinidază? Simptome, diagnostic și tratament

Deficitul de biotinidază este o boală metabolică ereditară caracterizată prin afectarea capacității organismului de a utiliza biotina, una dintre vitaminele din complexul B. Biotina are o importanță vitală ca și cofactor pentru enzimele carboxilaze implicate în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor și glucozei. Enzima biotinidază, în acest proces, eliberează biotina legată de proteine, facilitând astfel absorbția acesteia la nivel intestinal. Dacă deficitul de biotinidază nu este diagnosticat, în special în perioada neonatală, acesta poate cauza complicații grave, cum ar fi deteriorarea funcțiilor cognitive, pierderea auzului, probleme ale pielii și chiar comă. Simptomele bolii pot fi controlate semnificativ printr-un tratament de substituție cu biotină administrat oral, început precoce și menținut pe tot parcursul vieții.

Ce este deficitul de biotinidază?

Deficitul de biotinidază este o boală metabolică rară, cu transmitere autozomal recesivă, care determină pierderea capacității organismului de a reutiliza biotina, cunoscută și sub alte denumiri precum vitamina B7 sau vitamina H. În mod normal, corpul uman reciclează biotina de câteva ori, menținând-o disponibilă pentru enzimele carboxilaze. Totuși, în corpul persoanelor cu deficit de enzimă biotinidază, biotina nu poate fi reciclată pentru a fi reutilizată. Ca urmare, procesele vitale, în special metabolismul energetic, sinteza acizilor grași și metabolismul aminoacizilor, pot fi afectate negativ.

Biotina, care provine din cuvântul grecesc „biotos” ce înseamnă viață, așa cum sugerează etimologia sa, joacă un rol în numeroase procese vitale, de la dezvoltarea sănătoasă a fătului până la protejarea sănătății pielii, părului, ochilor, ficatului și sistemului nervos. Deoarece corpul persoanelor cu deficit de biotinidază nu poate utiliza biotina așa cum ar trebui, apare o stare cunoscută sub numele de carență de biotină.

Conform unor studii, deficitul de biotinidază este mai frecvent în societățile în care căsătoriile între rude sunt frecvente. Motivul principal este faptul că deficitul de biotinidază este o problemă de sănătate transmisă prin ereditate autozomal recesivă. Cu alte cuvinte, cauza principală a bolii este transmiterea genelor defecte de la mamă și tată. Schema de flux a deficitului de biotinidază este analizată în două categorii, în funcție de gradul de deficit. În consecință, deficitul de biotinidază este clasificat după cum urmează:

Deficit sever de biotinidază: Este tabloul clinic în care activitatea enzimatică este sub 10%, iar simptomele sunt severe.

Deficit parțial de biotinidază: Este tabloul clinic în care activitatea enzimatică este între 10–30%, iar simptomele sunt mai ușoare.

Dacă deficitul de biotinidază la sugar nu este diagnosticat precoce și nu se începe tratamentul adecvat, pot apărea complicații grave, de la probleme neurologice până la pierderea vederii.

Care sunt simptomele deficitului de biotinidază?

Deficitul de enzimă biotinidază duce la afectarea funcțiilor unor enzime dependente de biotină, din cauza incapacității organismului de a reutiliza vitamina biotină. Deoarece funcționarea necorespunzătoare a acestor enzime perturbă procesele metabolice de bază, cum ar fi producția de energie și funcționarea sistemului nervos, în cazul deficitului de biotinidază pot apărea complicații grave. În special în cazurile de deficit sever, unde valorile biotinidazei sunt sub 10%, simptomele apar în primele săptămâni sau luni de viață.

Biotina este unul dintre micronutrienții importanți care contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos. Din acest motiv, în cazul unei probleme de sănătate precum deficitul de enzimă biotinidază, care afectează utilizarea biotinei în organism, pot fi observate efecte evidente, în special asupra sistemului nervos. Dacă boala nu este tratată precoce, sistemul imunitar al sugarilor slăbește, iar metabolismul energetic și conducerea nervoasă sunt perturbate.

În consecință, principalele simptome ale deficitului de biotinidază pot fi enumerate după cum urmează:

Tonus muscular scăzut, numit și „sugar hipoton” (floppy infant),

Probleme de alimentație, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, refuzul de a mânca, care pot fi însoțite de vărsături,

Probleme ale sistemului respirator, cum ar fi respirație rapidă, apnee în somn, respirație șuierătoare,

Întârziere în dezvoltare,

Letargie caracterizată prin oboseală extremă, lipsă de reacție, somnolență constantă,

Ataxie, caracterizată prin dificultăți în controlul mișcărilor musculare,

Erupții cutanate,

Căderea severă a părului,

Probleme de auz,

Probleme de vedere cauzate de deteriorarea nervului optic care transmite semnale de la ochi la creier.

Pe lângă cele enumerate, există unele studii care arată că poate exista o relație semnificativă între deficitul de biotinidază și epilepsie.

Care sunt cauzele deficitului de biotinidază?

Deficitul de biotinidază este o boală metabolică cu transmitere autozomal recesivă, cauzată de o mutație în gena numită BTD. Cu alte cuvinte, pentru ca boala să apară, gena BTD defectă trebuie să fie transmisă atât de la mamă, cât și de la tată. Studiile arată că riscul ca părinții care sunt amândoi purtători să transmită deficitul de biotinidază copiilor lor este de aproximativ 25%.

Enzima biotinidază este enzima principală care asigură reciclarea biotinei (vitamina B7) în organism. În mod normal, biotina este preluată din alimente sub formă liberă sau sub formă de biotinil-peptide legate de proteine. În timp ce biotina liberă poate fi utilizată direct, biotina legată de proteine trebuie descompusă și eliberată prin intermediul enzimei biotinidază pentru a putea fi utilizată de organism.

Mutația care apare în gena BTD determină fie ca enzima biotinidază să nu fie produsă deloc, fie să fie produsă într-o formă nefuncțională. Ca urmare, biotina liberă nu poate fi adăugată în rezerva de biotină. De asemenea, se observă o afectare a activității diverselor enzime dependente de biotină. Incapacitatea acestor enzime de a-și îndeplini funcțiile așa cum ar trebui duce la perturbări în metabolismul aminoacizilor, acizilor grași și carbohidraților.

Perturbarea utilizării macronutrienților nu este singurul motiv pentru care aceste enzime nu își pot îndeplini funcția. Una dintre principalele sarcini ale biotinei este de a participa la metabolismul normal al macronutrienților. Dacă, din diverse motive, biotina nu poate fi utilizată în organism așa cum ar trebui, pot apărea perturbări în metabolismul macronutrienților precum grăsimile, proteinele și carbohidrații, precum și disfuncții în producția normală de energie.

Cum se diagnostichează deficitul de biotinidază?

Deficitul de biotinidază poate fi detectat cu ușurință cu ajutorul testelor de screening efectuate în perioada neonatală. În prezent, datorită metodelor de diagnostic precum prelevarea de sânge din călcâiul nou-născuților, activitatea enzimei biotinidază poate fi măsurată. Pentru diagnosticul deficitului de biotinidază, se măsoară mai întâi activitatea enzimei biotinidază în ser sau plasmă. În cazul în care se constată o scădere semnificativă a activității enzimatice, specialiștii pot solicita teste genetice pentru gena BTD pentru a confirma diagnosticul. Cu acest test de screening pentru deficitul de biotinidază, se poate evalua dacă există o mutație în gena BTD.

În plus, în unele cazuri, specialiștii pot recurge la metode de diagnostic precum măsurarea nivelurilor de acid lactic și amoniac în sânge sau urină, analiza gazelor sanguine arteriale, analiza aminoacizilor serici și teste biochimice serice pentru a confirma diagnosticul.

Cum se tratează deficitul de biotinidază?

Cu cât tratamentul pentru deficitul de biotinidază la sugari este început mai devreme, cu atât este mai bine. Specialiștii consideră deficitul de biotinidază una dintre cele mai „norocoase” boli ereditare. Motivul principal este că, deși tratamentul trebuie să continue pe tot parcursul vieții, procesul de tratament este destul de simplu. Baza tratamentului o constituie suplimentul de biotină (vitamina B7) administrat pe cale orală. În timp ce specialiștii prescriu de obicei un supliment de biotină între 5 și 20 mg la început, la unii pacienți doza de tratament poate fi crescută până la 40 mg.

Dacă procesul de tratament în deficitul de biotinidază începe înainte de apariția simptomelor, pot fi prevenite daunele permanente, cum ar fi problemele neurologice, pierderea auzului și a vederii. Totuși, și la persoanele care au deja daune ireversibile, este posibilă prevenirea progresiei daunelor prin tratament.

Întrebări frecvente

Deficitul de biotinidază este o boală ereditară cu transmitere autozomal recesivă, adică transmisă prin transmiterea genelor defecte de la mamă și tată. Cu alte cuvinte, boala nu este dobândită ulterior, ci este congenitală. Deficitul de biotinidază poate fi detectat precoce în prezent datorită testelor de screening neonatal aplicate în majoritatea țărilor. În cadrul testelor de screening neonatal, activitatea enzimei biotinidază este măsurată cu câteva picături de sânge prelevate de la sugar. În cazul în care activitatea enzimatică este scăzută, se poate investiga dacă există o mutație în gena BTD prin teste genetice pentru un diagnostic definitiv. Deficitul de biotinidază necesită o procedură de tratament care continuă pe tot parcursul vieții. Totuși, suplimentul de biotină administrat oral ajută la controlul simptomelor. În cazul în care tratamentul este întârziat, la pacienți pot apărea complicații grave. În special deoarece dezvoltarea creierului este afectată, pot apărea complicații precum probleme neurologice, pierderea permanentă a auzului și a vederii. Deși nu este corect să spunem clar că deficitul de biotinidază cauzează direct retard mintal, în cazurile în care tratamentul nu este început precoce, pot fi observate probleme precum scăderea funcțiilor cognitive, dificultăți de învățare și probleme de atenție. Din cauza întârzierii tratamentului, la majoritatea pacienților cu deficit de enzimă biotinidază pot apărea convulsii la început. Totuși, după începerea tratamentului, convulsiile dispar de obicei de la sine. Deoarece nu există o metodă definitivă pentru tratamentul deficitului de enzimă biotinidază, suplimentul de biotină trebuie utilizat pe tot parcursul vieții. Deficitul de biotinidază poate fi detectat la scurt timp după naștere datorită testelor de screening neonatal efectuate în prezent în mod rutinar în multe țări. Dacă în urma screening-ului se constată o constatare suspectă, specialiștii pot recurge la analize genetice detaliate. Dacă părinții sunt doar purtători, de obicei nu prezintă niciun simptom. Totuși, riscul ca părinții care sunt amândoi purtători să transmită boala copiilor lor este de aproximativ 25%. Din acest motiv, poate fi utilă oferirea de consiliere genetică înainte de sarcină pentru viitorii părinți care sunt cunoscuți ca fiind purtători.

Deficitul de biotinidază poate fi controlat prin diagnostic precoce

Deficitul de biotinidază este una dintre bolile metabolice rare care, atunci când este diagnosticată precoce, poate fi controlată printr-un tratament simplu menținut pe tot parcursul vieții. Datorită screening-urilor neonatale și evaluărilor genetice, este posibilă prevenirea posibilelor complicații.

Unitatea noastră de Sănătate și Boli Pediatrice de la Hisar Hospital Intercontinental oferă servicii cu o abordare multidisciplinară în diagnosticarea și tratamentul bolilor metabolice ereditare, în special al deficitului de biotinidază.

Puteți face o programare la medicii noștri specialiști pentru a obține informații detaliate despre diagnosticul precoce și planul de tratament corect pentru sănătatea bebelușului dumneavoastră.