Ce este calculul amigdalian? Simptome, cauze și metode de tratament

Calculul amigdalian

Amigdalele sunt țesuturi limfoide situate de ambele părți ale gâtului, făcând parte din sistemul imunitar. În timp ce luptă împotriva microbilor pentru a proteja organismul de infecții, uneori în interiorul acestor țesuturi se pot forma structuri mici, dure, asemănătoare calcarului. Aceste structuri sunt numite calculi amigdalieni. Deși sunt, în general, inofensivi, aceștia se pot manifesta prin simptome precum halitoza (respirația urât mirositoare), dificultăți la înghițire și disconfort în gât.

Ce este calculul amigdalian?

Calculul amigdalian, cunoscut în termeni medicali sub numele de tonsilolit, reprezintă mase mici, de culoare alb-gălbuie, care se formează prin calcifierea în timp a calciului, fosforului și a altor minerale acumulate în micile gropițe și crăpături de pe suprafața amigdalelor. Acești calculi au, de obicei, dimensiuni de câțiva milimetri, dar uneori pot atinge dimensiuni mai mari.

Amigdalele sunt structuri de țesut limfoid situate de ambele părți ale gâtului, fiind o parte importantă a sistemului imunitar. Aceste țesuturi constituie prima linie de apărare împotriva bacteriilor, virușilor și altor microorganisme dăunătoare care pătrund în organism prin gură și nas. Gropițele naturale de pe suprafața amigdalelor, numite cripte, pot duce uneori la acumularea de resturi alimentare, celule moarte, mucus și bacterii. În timp, aceste acumulări se amestecă cu mineralele și se întăresc, formând calculul amigdalian. Această afecțiune este observată mai frecvent la adulți, deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, structura amigdalelor se modifică, iar criptele devin mai adânci. Calculii amigdalieni sunt de obicei inofensivi, dar pot apărea însoțiți de simptome deranjante. Din acest motiv, poate fi necesară procedura de îndepărtare a calculilor amigdalieni.

Care sunt simptomele calculului amigdalian?

Simptomele calculului amigdalian pot varia de la o persoană la alta, iar la unii indivizi pot rămâne complet asimptomatici și neobservați. Totuși, de cele mai multe ori, se manifestă prin următoarele simptome:

Respirația urât mirositoare (Halitoza): Cel mai frecvent simptom al calculilor amigdalieni este respirația urât mirositoare. Mirosul calculilor amigdalieni provine de la compușii cu sulf produși de bacteriile care se acumulează în interiorul acestora. Mirosul devine de obicei mai pronunțat dimineața și nu dispare prin igiena orală obișnuită.

Disconfort în gât sau senzația de corp străin: Senzația de plenitudine, înțepătură sau senzația că ceva este blocat pe o parte sau pe ambele părți ale gâtului este frecventă. Acest lucru este cauzat de presiunea exercitată de calculi în criptele amigdaliene.

Dificultăți la înghițire: Calculii amigdalieni mari pot provoca senzații de înțepătură sau durere la înghițire. Această situație devine mai deranjantă în special la înghițirea alimentelor solide.

Durerea de urechi: Deși calculii nu afectează direct urechea, gâtul și urechea sunt conectate prin aceleași căi nervoase. Din acest motiv, unii pacienți pot resimți dureri la nivelul urechii în prezența calculilor.

Pete albe vizibile pe amigdale: Unii indivizi care își examinează interiorul gurii cu o oglindă pot observa structuri sub formă de puncte mici albe sau galbene pe amigdale. Aceste structuri sunt, de obicei, calculi amigdalieni.

Tuse și nevoia de a curăța gâtul: Calculii care provoacă disconfort în gât pot duce la nevoia constantă de a curăța gâtul sau de a tuși. Această situație poate deveni mai evidentă în medii uscate.

Simptome asemănătoare faringitei: Calculii amigdalieni pot prezenta uneori o asociere cu faringita. Ambele afecțiuni pot cauza dureri în gât, dificultăți la înghițire și senzație de disconfort.

Care sunt cauzele calculului amigdalian?

Cauzele calculului amigdalian pot proveni dintr-o combinație de mai mulți factori. Printre aceștia, structura amigdalelor individului, stilul de viață și istoricul medical sunt factori influenți. Cele mai frecvente cauze sunt:

Anatomia amigdalelor: Amigdalele unor indivizi au cripte mai adânci. Aceste adâncituri creează zone potrivite pentru acumularea alimentelor și a mucusului. În timp, aceste acumulări se pot transforma în calculi.

Infecții amigdaliene recurente: Tonsilita cronică (inflamația amigdalelor) distruge suprafața amigdalelor și duce la acumularea mai multor resturi. Acest lucru facilitează formarea calculilor.

Igiena orală deficitară: Neigienizarea corespunzătoare a limbii și a cavității bucale favorizează proliferarea bacteriilor și formarea calculilor pe amigdale.

Fumatul: Fumatul reduce producția de salivă și afectează negativ flora bucală, facilitând formarea calculilor.

Gura uscată (Xerostomia): Gura uscată cauzată de aportul insuficient de lichide, anumite medicamente sau dormitul cu gura deschisă reduce efectul de curățare al salivei și crește riscul de apariție a calculilor.

Boala de reflux gastroesofagian (BRGE): Urcarea acidului gastric în esofag și gât poate contribui la iritarea țesutului amigdalian și la formarea calculilor.

Factorul de vârstă: Odată cu vârsta, structura țesutului amigdalian se modifică, iar criptele devin mai pronunțate.

Obiceiurile alimentare: Alimentele zaharoase și procesate susțin dezvoltarea bacteriilor în gură. Acest lucru poate duce la formarea calculilor.

Cum se pune diagnosticul de calcul amigdalian?

Diagnosticul de calcul amigdalian se pune, de obicei, pe baza plângerilor pacientului și a examenului fizic. Plângerile se concentrează pe respirația urât mirositoare și senzația de disconfort în gât. Medicul poate detecta calculii de pe suprafața amigdalelor examinând interiorul gurii cu ajutorul unei surse de lumină și al unei spatule. De asemenea, pacienții pot vedea calculii deschizându-și gura în oglindă, dar pentru un diagnostic cert este necesară examinarea medicală. În unele cazuri, calculii pot fi ascunși în profunzimea amigdalelor. În astfel de situații, pot fi necesare metode de imagistică avansată. Acestea pot fi enumerate după cum urmează:

Examinarea endoscopică: Pentru o examinare mai detaliată a gâtului, se poate utiliza o cameră endoscopică. Această metodă permite vizualizarea și a calculilor situați în profunzime.

Imagistica radiologică: În cazuri rare, în special dacă este vorba despre calculi foarte mari, diagnosticul poate fi susținut prin radiografie sau CT (Tomografie Computerizată).

Teste de laborator (Rare): Dacă există suspiciunea unei infecții, se poate preleva o cultură din gât pentru a determina tipul de bacterie.

Cum se tratează calculul amigdalian?

Tratamentul calculului amigdalian variază în funcție de dimensiunea, numărul calculilor și disconfortul pe care îl provoacă. Pentru calculii mici și asimptomatici, tratamentul poate să nu fie necesar. Totuși, în unele cazuri, poate fi necesară intervenția. Metodele de tratament pentru calculul amigdalian pot fi enumerate după cum urmează:

Metode de curățare la domiciliu: Procedura de curățare a calculilor amigdalieni poate fi aplicată acasă pentru calculii mici. Se poate asigura eliminarea calculului prin apăsarea ușoară cu un bețișor de bumbac. Utilizarea unui duș bucal (irigator oral) poate ajuta, de asemenea, la curățarea calculilor. Gargara cu apă sărată călduță asigură atât igiena, cât și facilitează eliminarea calculilor amigdalieni. Totuși, în timpul aplicării acestor metode, amigdalele nu trebuie deteriorate și nu trebuie aplicată o forță excesivă.

Tratamentul cu antibiotice: Dacă există și o infecție împreună cu calculii, medicul poate recomanda tratamentul cu antibiotice. Totuși, antibioticele nu dizolvă calculii, ci doar țin sub control inflamația.

Gargarisme medicale: Pentru a reduce formarea bacteriilor, pot fi recomandate gargarisme antiseptice. Aceste gargarisme ameliorează și respirația urât mirositoare.

Cauterizarea (Arderea suprafeței): Prin intervenții mici, se poate asigura închiderea gropițelor de pe suprafața amigdalelor. Prin metode precum laserul sau radiofrecvența, suprafața amigdalelor poate fi netezită, prevenind formarea calculilor.

Operația de amigdale (Amigdalectomie): Dacă se formează foarte des calculi amigdalieni, dacă există o respirație urât mirositoare severă sau dificultăți la înghițire și dacă acest lucru scade calitatea vieții, se poate pune în discuție îndepărtarea completă a amigdalelor în scopul eliminării calculilor amigdalieni. Această procedură se efectuează, de obicei, sub anestezie generală și oferă o soluție permanentă.

În perioada postoperatorie a operației de calcul amigdalian, pacientul trebuie să fie atent la alimentație și igienă. Procesul de vindecare durează, de obicei, 1-2 săptămâni, iar în acest interval trebuie preferate alimentele moi.

Întrebări frecvente

Calculul amigdalian este format din mici pietre albe sau galbene, formate prin întărirea în timp a mucusului, celulelor moarte, resturilor alimentare și bacteriilor care se acumulează în suprafețele crestate (criptele) amigdalelor. Acești calculi se formează de obicei prin acumularea de calciu, iar denumirea medicală este "tonsilolit". Cel mai frecvent simptom al calculului amigdalian este respirația urât mirositoare. Bacteriile acumulate în interiorul calculilor amigdalieni produc compuși cu sulf, cauzând apariția mirosului neplăcut. Chiar dacă se acordă atenție igienei orale, acest miros poate persista. Calculii amigdalieni mici pot cădea uneori de la sine în timpul tusei, strănutului sau gargarei. Totuși, calculii frecvenți și mari nu trec, de obicei, fără intervenție externă. Calculii mici pot fi îndepărtați acasă prin apăsarea ușoară cu un bețișor de bumbac. Gargara cu apă sărată călduță poate ajuta, de asemenea, la slăbirea și eliminarea calculului. Totuși, pentru calculii situați în profunzime, poate fi necesară curățarea profesională de către un specialist ORL. Curățarea calculilor amigdalieni variază în funcție de dimensiunea și localizarea calculului. Calculii mici și apropiați de suprafață pot fi îndepărtați acasă prin apăsarea ușoară cu ajutorul unui bețișor de bumbac. Gargara regulată cu apă sărată călduță poate ajuta, de asemenea, la slăbirea și eliminarea calculilor. Utilizarea unui duș bucal (irigator oral) poate fi, de asemenea, eficientă. Totuși, este foarte important să nu se deterioreze amigdalele în timpul acestor proceduri. Dacă calculii sunt în profunzime, mari sau se formează în mod recurent, trebuie neapărat consultat un specialist ORL. Prin intervenție profesională, calculii sunt îndepărtați în siguranță. Nu orice calcul amigdalian necesită operație. Totuși, pentru calculii care se repetă frecvent, care afectează calitatea vieții, cum ar fi respirația urât mirositoare, sau pentru cei de dimensiuni mari, îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor (amigdalectomie) poate fi o soluție permanentă. Riscurile calculului amigdalian nu sunt, de obicei, grave, dar în unele cazuri pot duce la disconfort. Calculii mari pot prezenta risc de infecție sau pot cauza dificultăți severe la înghițire. De asemenea, calculii care se formează constant pot cauza disconfort psihologic și anxietate socială. În plus, înghițirea unui calcul amigdalian este inofensivă, deoarece calculii sunt dizolvați de acidul gastric. Totuși, calculii mari pot crea disconfort în gât în timpul înghițirii. Unii calculi mici pot fi îndepărtați cu atenție acasă. Totuși, intervențiile neigienice pot cauza infecții. Dacă calculii sunt mari sau se află în locuri greu accesibile, trebuie consultat un specialist ORL. Periajul regulat al dinților, curățarea limbii, consumul ridicat de apă și utilizarea gargarismelor antiseptice ajută la prevenirea formării calculilor. Este important ca cei care suferă de infecții frecvente să fie evaluați de un specialist ORL. Pentru plângerile legate de calculii amigdalieni, trebuie consultat un specialist în Otorinolaringologie (ORL). În cazurile necesare, calculii pot fi îndepărtați sau pot fi oferite soluții permanente, cum ar fi îndepărtarea amigdalelor.

Calculul amigdalian este, de obicei, inofensiv, dar poate provoca disconfort în măsura în care poate afecta calitatea vieții. În special persoanele care se confruntă cu respirație urât mirositoare, senzație de corp străin în gât sau dificultăți la înghițire ar trebui să ia în serios această situație. Igiena orală regulată, consumul adecvat de apă și controlul pot preveni în mare măsură formarea calculilor. Totuși, dacă simptomele sunt severe, se repetă frecvent sau vă afectează negativ viața, cel mai corect pas este să vă adresați specialiștilor din Departamentul ORL al Hisar Hospital Intercontinental.

Acționați imediat și nu amânați sănătatea! Prin programarea unei consultații online, puteți fi examinat rapid și în siguranță de către specialiștii noștri ORL. Datorită intervenției profesionale, puteți elimina calculii amigdalieni în siguranță și vă puteți îmbunătăți din nou calitatea vieții.