Ce este astmul? Simptome, cauze și metode de tratament

Boala astmatică este o afecțiune respiratorie cronică necontagioasă. Este caracterizată prin producție excesivă de mucus în căile respiratorii, îngustare musculară, congestie și dificultăți de respirație din cauza unor factori specifici. Poate fi confundată cu alte afecțiuni respiratorii sau poate să nu prezinte simptome pentru o lungă perioadă de timp. De obicei se poate dezvolta în copilărie, dar poate da simptome la maturitate. Frecvența și intensitatea simptomelor pot varia de la o persoană la alta. În timp ce pentru unele persoane are o evoluție destul de ușoară, pentru altele poate fi o problemă de sănătate care perturbă viața cotidiană. În cazurile grave, crizele de astm pot pune viața în pericol sau pot duce la leziuni permanente. Nu există încă un tratament cunoscut pentru astm, dar este posibil ca simptomele să fie ameliorate și gestionate.

Ce este astmul?

Astmul este o problemă de sănătate inflamatorie și cronică care afectează căile respiratorii. Inflamarea care apare la nivelul căilor respiratorii poate duce la hiperreactivitate bronșică și obstrucția căilor respiratorii. Mușchii din căile respiratorii care se întâlnesc cu diverși factori declanșatori se îngustează, se umplu cu mucus și se umflă. Această situație poate provoca în principal simptome precum dificultăți de respirație, șuierat, tuse și astfel se declanșează o criză de astm. Printre factorii declanșatori se pot număra în principal polenul, aerul rece, infecțiile, efortul fizic. Cu toate acestea, severitatea astmului poate depinde de condițiile genetice și de mediu. Astmul, fiind una dintre bolile respiratorii, poate fi observat la orice grup de vârstă. În funcție de motivele apariției astmului, acesta poate fi împărțit în diferite tipuri. Tipurile comune de astm sunt următoarele:

Astmul alergic: Este astmul observat ca urmare a expunerii la substanțe aleretice de origine de mediu.

Astmul non-alergic: Este astmul afectat de obicei de factori precum condițiile de mediu, medicamente, altele decât alergenii.

Astmul profesional: Este cauzat de substanțe non-alergice precum gaze, fum, aerosoli prezenți în mediul de lucru.

Astmul indus de efort: Este tipul în care căile respiratorii se blochează în timpul exercițiului fizic, generând simptomele astmului.

Sindromul de suprapunere Astm-BPOC: Este problema de sănătate observată ca urmare a dezvoltării simultane a astmului și a BPOC la o persoană. Așa cum nu fiecare individ cu astm are BPOC, nu fiecare individ cu BPOC poate avea astm.

Astmul cu variantă de tuse: În unele cazuri de astm, singurul simptom observat poate fi tusea, iar această afecțiune este explicată ca astm cu variantă de tuse.

Cele 3 etape ale bolii astmatice pot fi observate sub formă de tablou ușor, moderat și sever. Nu există un tratament medical definitiv al bolii astmatice, dar intervențiile orientate spre simptome sunt posibile.

Care sunt simptomele astmului?

Simptomele astmului pot varia de la o persoană la alta. În timp ce la unii indivizi se observă simptome mai ușoare, la alții poate evolua sever. Această situație poate fi explicată sub formă de crize de astm. Crizele de astm pot fi declanșate de anumite situații precum efortul fizic, stresul etc. Cu toate acestea, la unii indivizi pot apărea în orice moment. Printre simptomele bolii astmatice se pot număra frecvent următoarele:

Șuierat în timpul respirației,

Dificultăți de respirație,

Tuse (frecvent noaptea și dimineața devreme),

Senzație de apăsare sau durere în piept,

Episoade de respirație șuierătoare care se agravează cu infecții ale căilor respiratorii,

Probleme de somn,

Tahicardie (palpitații cardiace),

Respirație rapidă și superficială,

Dificultăți de vorbire,

Senzație de disconfort când stați întins pe spate.

Simptomele se pot repeta în aceeași zi sau în timp. În unele cazuri, pot fi declanșate și se pot agrava ca urmare a unor infecții virale precum gripa, răceala. Situații care necesită o respirație rapidă, cum ar fi aerul rece, efortul fizic, alergarea, râsul sau plânsul, pot genera simptome. Simptomele pot evolua sever dimineața și noaptea. Boala astmatică se poate manifesta la copii diferit față de adulți. Se poate spune că astul se agravează în caz de dependență de medicamente mai mare decât în mod normal, treziri frecvente din cauza crizelor, dificultăți în îndeplinirea activităților zilnice.

Cum apare astmul?

Deși nu există o singură sursă definitivă a bolii astmatice, se consideră că factorii ereditari și de mediu joacă un rol combinat. Mulți factori diferiți pot fi activi în apariția astmului. Prezența unui istoric familial de astm, un răspuns imun puternic dezvoltat în plămâni împotriva unei noi substanțe în timpul infecțiilor căilor respiratorii, alergenii pot juca un rol în dezvoltarea astmului. Astmul, care începe adesea odată cu formarea sistemului imunitar în copilărie, poate să nu dea simptome mulți ani. La aceste persoane, simptomele se pot manifesta la vârsta adultă și primesc denumirea de „astm cu debut la adult”. Expunerile de mediu întâlnite în copilărie și la vârsta adultă pot constitui un factor de riscur. Acești factori de riscur pot include în general următoarele:

Alergeni precum polenul, părul de animale de companie, acarienii, sporii de mucegai, alimentele,

Infecții ale căilor respiratorii,

Activitate fizică,

Aer rece,

Substanțe iritante precum substanțe chimice, praf industrial, fum,

Stres și stare emoțională intensă,

Obezitate,

Boala de reflux gastroesofagian (BRGE),

Sinuzită cronică,

Unele medicamente precum AINS,

Naștere prematură, greutate mică la naștere,

Utilizarea sau expunerea la țigări și produse din tutun în perioada de sarcină,

Alimentație inadecvată și carențe de vitamine în perioada de sarcină.

Prin cunoașterea factorilor de risc și a sursei astmului, poate fi posibilă prevenirea sau ameliorarea crizelor de astm.

Cum se pune diagnostic de astm?

În timpul diagnosticului se poate apela la mai multe teste și metode. În cadrul stabilirii unui diagnostic cert, pot fi necesare istoricul medical, istoricul familial, evaluarea simptomelor și examenul fizic, teste funcționale pulmonare, metode imagistice și teste suplimentare. Se evaluează capacitatea activităților căilor respiratorii, cauza subiacentă a simptomelor, frecvența și severitatea manifestărilor. Metodele utilizate frecvențe în timpul diagnosticului includ:

Spirometria: Măsoară cu ce viteză este expirat aerul după ce s-a tras o respirație adâncă. În timpul testului se pot simți amețeli, oboseală etc.

Debitmetrul expirator de vârf (PEF): Testul măsoară cât de puternic este expirat aerul cu efort maxim. Poate determina starea de blocare a căilor respiratorii în timpul anumitor activități.

Testul de răspuns la bronhodilatatoare: Relaxarea și deschiderea mușchilor din căile respiratorii se realizează cu medicamente numite bronhodilatatoare. În test se măsoară cât de bine este expirat aerul ca urmare a utilizării bronhodilatatoarelor.

Testul cu metacolină: Când este inhalată metakolina, care este un declanșator al astmului, aceasta poate provoca îngustarea căilor respiratorii. Răspunsul dat la metacolină poate fi eficient în diagnosticarea astmului.

Teste de alergie: Testele de alergie efectuate prin piele sau sânge sunt utilizate pentru a detecta factorii declanșatori ai alergiei.

Analize de sânge: Măsurarea și evaluarea alergiei, infecțiilor, globulelor albe etc. se pot realiza prin analize de sânge.

Teste imagistice: Cu ajutorul radiografiei și tomografiei computerizate (CT), se pot determina îngroșarea căilor respiratorii, prezența infecțiilor, anomalii structurale.

În plus, pot fi aplicate teste de provocare în care activitatea căilor respiratorii este examinată înainte și după expunerea la efort fizic și aer rece.

Cum se tratează astmul?

Tratamentul astmului constă în aplicații care vizează gestionarea simptomelor și menținerea deschisă a căilor respiratorii. Deoarece nu există o metodă de tratament definitivă, metodele la care se apelează sunt evitarea substanțelor declanșatoare și ameliorarea simptomelor. Tratamentul în trepte al astmului se aplică în gestionarea astmului ușor, moderat și sever. De obicei, planul de tratament este creat în funcție de vârsta și fiziologia persoanei, istoricul medical, răspunsul la medicamente și severitatea astmului. Utilizarea medicamentelor poate fi recomandată pentru tratamentul crizelor de astm și prevenirea crizelor. În timpul tratamentului astmului alergic la adulți, ameliorarea simptomelor poate fi asigurată cu medicamente cu acțiune rapidă. În cazurile de astm ușor și în crizele legate de efort fizic, pot fi recomandate medicamente cu acțiune rapidă. Aceste medicamente sunt inhalatoare care trebuie purtate mereu asupra persoanei. Dintre medicamentele calmante cu acțiune rapidă, agoniștii beta-2 și anticolinergicele pot fi eficiente în deschiderea căilor respiratorii, iar corticosteroizii administrați pe cale orală în ameliorarea umflăturilor.

Medicamentele de control utilizate pe termen mai lung pot fi folosite pentru a preveni crizele. Diverse medicamente regulatoare pot fi prescrise pentru reducerea inflamației din organism, menținerea sub control a astmului rezistent, reducerea umflăturilor și menținerea deschisă a căilor respiratorii. În medii în care se află factori declanșatori ai astmului, se pot utiliza stabilizatori ai mastocitelor pentru a preveni umflarea căilor respiratorii. De asemenea, imunoterapia subcutanată reprezintă vaccinuri care ajută la reducerea la minimum a răspunsului organismului la alergeni și este utilizată în cadrul tratamentului astmului alergic. În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate efectua mai multe tratamente medicamentoase împreună, iar tratamentul combinat poate fi necesar.

Întrebări frecvente

Boala astmatică poate debuta la orice vârstă, dar este mai probabil să înceapă în perioada copilăriei, când sistemul imunitar continuă să se dezvolte. Simptomele se manifestă la copiii cu astm până la vârsta de aproximativ 5 ani. Condițiile de mediu, predispoziția genetică, alți stimuli pot declanșa simptomele și poate fi necesară intervenția medicală. Diagnosticul direct de astm nu poate fi pus cu ajutorul unei radiografii pulmonare sau a unei radiografii, însă aceasta poate fi utilizată pentru a detecta anomalii structurale care pot cauza probleme în căile respiratorii, boli non-astmatice și infecții. Excluderea bolilor non-astmatice poate fi importantă pentru diagnosticarea astmului. Testele utilizate în diagnosticarea astmului sunt în principal spirometria, debitmetrul expirator de vârf, testul de răspuns la bronhodilatatoare, testul cu metacolină, analizele de sânge și de alergie. În testul de spirometrie, care este utilizat frecvent, persoana este așezată pe scaun și i se plasează o clemă pe nas. După ce se trage o respirație adâncă, se suflă puternic în tubul atașat dispozitivului de spirometrie. De obicei, se pot face 3 sau mai multe încercări pentru rezultate consistente. Astul la copii nu se poate manifesta în același mod. În același timp, simptomele pot varia în timp la același copil. Cu toate acestea, printre cele mai comune simptome cauzate de astm se pot număra episoade frecvente de tuse, slăbiciune, respirație rapidă, dureri în piept, pierderea poftei de mâncare și slăbiciune, stare de spirit iritabilă. Deoarece astmul este o boală cronică, durează toată viața. Simptomele astmului pot apărea spontan în timp și pot dispărea din nou. Cu toate acestea, pot fi observate la anumite ore și medii în fiecare zi. Astmul pe viață poate avea o evoluție ușoară atunci când nu are loc o expunere la stimuli. Astul, clasificat în general în funcție de sursa sa, are diverse subtipuri. Acestea pot fi împărțite în 6 clase ca fiind astm alergic, astm non-alergic, astm cu variantă de tuse, astm profesional și indus de efort, astm nocturn (care apare noaptea). Tratamentul astmului la copii poate include medicamente calmante utilizate pentru ameliorarea imediată a simptomelor. Pe lângă medicamentele calmante, cum ar fi bronhodilatatoarele cu acțiune scurtă, corticosteroizii inhalați sunt medicamente utilizate pe termen lung. În plus, îndepărtarea factorilor declanșatori ai astmului, cum ar fi substanțele iritante și alergenii, din spațiile interioare poate fi eficientă în menținerea sub control a astmului. De boala astmatică se ocupă specialistul în pneumologie. Cu toate acestea, medicii de familie și pneumologii, specialiștii departamentului de alergologie și imunologie, specialiștii în medicina internă sunt medici care efectuează examinarea și diagnosticul astmului. Informația potrivit căreia „astmul se transformă singur în BPOC” este incorectă, însă utilizarea astmului împreună cu țigările și produsele din tutun poate determina o creștere a riscului de dezvoltare a BPOC. Majoritatea persoanelor cu astm nu dezvoltă BPOC și majoritatea persoanelor cu BPOC nu suferă de astm. Totuși, în unele cazuri este posibil să existe atât astm, cât și BPOC. Această afecțiune se numește sindrom de suprapunere astm-BPOC. La copii, substanțele declanșatoare ale astmului pot duce cu ușurință la inflamații în căile respiratorii. Această situație poate duce la crize de astm severe și periculoase la unii copii. Astmul care nu poate fi ținut sub control și nu este tratat poate cauza restricționarea activităților școlare și zilnice la copii, spitalizări frecvente și leziuni pulmonare permanente.

Boala astmatică poate afecta semnificativ calitatea vieții. Dacă vă confruntați cu tuse care nu trece de mult timp, dificultăți de respirație sau senzație de apăsare în piept, puteți contacta Specialiștii în Pneumologie de la Hisar Hospital și puteți stabili o programare pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat.

Faceți o programare | Aflați mai multe despre Departamentul de Pneumologie