Transpirația excesivă (hiperhidroza): cauze, simptome și metode de tratament

Transpirația excesivă, cunoscută și sub denumirea de hiperhidroză, reprezintă o situație în care glandele sudoripare lucrează excesiv și apare atunci când o cantitate prea mare de stimul chimic, eliberat de creier din diverse motive, ajunge la glandele sudoripare. Deși transpirația în sine este un proces fiziologic necesar pentru controlul căldurii corpului, transpirația excesivă poate apărea sub formă de picături pe mâini, pe picioare, la nivelul axilelor sau în zona capului, fără ca există vreun motiv. Această situație poate fi însoțită și de fața roșie, sau roșeața feței poate apărea și singură, fără transpirație.

Ce cauzează transpirația excesivă?

Transpirația excesivă se împarte în primară (localizată) și secundară. Transpirația primară, adică localizată, poate apărea la o persoană sănătoasă, fără nicio boală de fond și fără o cauză aparentă. În unele cazuri, stresul excesiv, anxietatea sau alimentele foarte condimentate și picante pot declanșa transpirația.

Hiperhidroza secundară apare, de regulă, ca urmare a altor boli. Principalele dintre aceste boli sunt:

Cancer

Diabet

Boală tiroidiană

Insuficiență cardiacă

Boli ale glandelor suprarenale

Boală pulmonară

Parkinson

Obezitate

Menopauză

Tulburări psihologice

Care sunt simptomele transpirației excesive?

Simptomele transpirației excesive variază în funcție de intensitatea acesteia și de impactul asupra vieții zilnice. Simptomele de mică amploare pot apărea periodic și pot dispărea. Totuși, când transpirația excesivă este avansată, aceasta poate ajunge, pe parcursul zilei, la un nivel deranjant.

Efectele transpirației excesive asupra vieții zilnice pot fi enumerate astfel:

Axilele sau spatele dumneavoastră pot fi scăldate în transpirație din cauza transpirației excesive.

Hainele pot fi ude de transpirație, iar dumneavoastră puteți simți nevoia să le schimbați.

Din obraji sau de pe frunte poate curge transpirație sub formă de picături mici.

Pe de altă parte, transpirația excesivă poate duce și la unele tulburări ale organismului.

Ca urmare a frecării prelungite a zonei care transpiră, pot apărea mâncărime sau inflamație.

Deși transpirația în sine nu are miros, picăturile de transpirație, atunci când se combină cu bacteriile prezente pe corp, pot provoca apariția mirosului.

Pot apărea fisuri, formarea de riduri sau modificări ale culorii pielii.

Poate apărea fragmentarea stratului de piele de la nivelul tălpilor sau înmuierea neobișnuită a acestuia.

Ce zone ale corpului sunt cel mai des afectate de transpirația excesivă?

În cazul transpirației excesive, deși de regulă pot fi afectate toate zonele corpului, simptomele pot deveni mai frecvente în anumite regiuni. Acestea sunt:

Axilele

Tălpile picioarelor

Zona feței (în special obrajii și fruntea)

Spatele

Regiunea genitală

Palmele mâinilor

Gâtul

Când trebuie să consultați un medic?

Transpirația excesivă poate fi și un semn al altor boli de fond. De aceea, dacă experimentați următoarele situații, se recomandă să consultați un medic specialist în boli interne sau în boli toracice.

Pierderea în greutate care însoțește transpirația excesivă

Transpirația excesivă care apare în special în timpul somnului

Febra, durerea în piept, dificultățile de respirație sau palpitațiile care însoțesc transpirația excesivă

Transpirația excesivă de lungă durată, a cărei cauză nu poate fi explicată

Cum se stabilește diagnosticul în cazul transpirației excesive?

Diagnosticul bolii se stabilește prin examenul fizic și prin ascultarea plângerilor pacientului. Un pacient care se prezintă la spital cu plângeri de transpirație excesivă este examinat, în primul rând, de un specialist în endocrinologie, psihiatrie și dermatologie, iar prin metode precum analizele de sânge se investighează dacă există o altă boală de fond. Dacă tratamentele recomandate în aceste secții nu duc la un rezultat, pacientului i se oferă opțiuni de tratament adecvate transpirației primare.

Care sunt metodele de tratament în cazul transpirației excesive?

Dacă pacientul are o transpirație secundară, trebuie tratată boala de fond. Totuși, în cazurile în care transpirația este primară, adică localizată, opțiunile de tratament sunt următoarele:

Tratamentul cu antiperspirante

Pacienților diagnosticați cu transpirație excesivă li se aplică, în primă fază, antiperspirante speciale. Prin antiperspirante se urmărește prevenirea transpirației prin blocarea orificiilor glandelor sudoripare. Această metodă poate fi eficientă pentru pacienții care vin cu plângeri de transpirație de intensitate ușoară, oferind soluții de scurtă durată, de câteva ore.

Tratamentul chirurgical (intervenția ETS)

Cea mai definitivă soluție pentru boala transpirației excesive este Simpatectomia Toracică Endoscopică, adică intervenția ETS. Intervenția ETS este preferată mai ales în tratamentul cazurilor de transpirație excesivă care apar la nivelul axilelor, mâinilor, picioarelor și feței, precum și al problemelor de roșeață excesivă a feței.

Intervenția se efectuează sub anestezie generală. În timpul intervenției, se fac două incizii mici în zona axilei. Într-una dintre incizii se introduce un dispozitiv mic, în formă de tub, numit endoscop, iar cu ajutorul camerei luminoase de la capătul acestuia se identifică nervii problematici care provoacă transpirația. Cu ajutorul unui alt instrument, introdus prin cealaltă incizie, pe nervii identificați se plasează clipsuri, iar aceștia sunt blocați. Astfel, se urmărește eliminarea problemei transpirației.

Ca posibil efect secundar, în unele cazuri, poate apărea transpirație într-o altă zonă a corpului. Deși această situație dispare de regulă în timp, dacă nu trece, se poate efectua o a doua intervenție chirurgicală asupra nervului care a fost secționat.

Rata de succes a intervenției ETS în tratamentul transpirației, deși variază în funcție de zona tratată, este de aproximativ 90 la sută. Potrivit unui studiu realizat, la 60% dintre pacienții care au suferit intervenția ETS, plângerile de transpirație nu apar nici după 12 ani.