Ce este albumina? Cauzele, simptomele și tratamentul nivelului ridicat și scăzut de albumină

Ce este albumina?

Albumina este una dintre cele mai abundente proteine din plasma sanguină, produsă în ficat. Având un rol critic în menținerea echilibrului hidric al organismului, albumina asigură o presiune adecvată în interiorul vaselor de sânge, prevenind scurgerea lichidului în afara acestora. De asemenea, ajută la transportul substanțelor importante, cum ar fi hormonii, vitaminele, enzimele și anumite medicamente, legându-se de acestea și livrându-le în diferite regiuni ale corpului. Diverse probleme de sănătate, în special boli hepatice, afecțiuni renale, malnutriție, diabet, probleme cronice de sănătate precum insuficiența cardiacă sau infecții grave, pot determina scăderea cantității de albumină din nivelul seric sanguin. Scăderea albuminei, adică hipoalbuminemia, poate provoca complicații precum edemul, oboseala, dispneea și slăbirea sistemului imunitar. Albumina este un tip de proteină produsă în ficat, care joacă un rol activ în multe procese, în special în prevenirea scurgerilor de lichid din vasele de sânge. La oamenii sănătoși, albumina reprezintă aproximativ jumătate din proteinele prezente în plasma sanguină. Hepatocitele, care sunt celulele principale ale ficatului, secretă aproximativ 10-15 grame de albumină în circulația sanguină în fiecare zi. Aproximativ 30-40% din albumina din organism se găsește în interiorul vaselor de sânge. Restul albuminei se află în mușchi și piele. De asemenea, cantități mici de albumină pot fi prezente în fluidele corporale precum transpirația, lacrimile, sucul gastric și bila. Rolul principal al albuminei este de a asigura presiunea oncotică în vase, adică presiunea care menține lichidul în interiorul vaselor de sânge. Dacă presiunea oncotică scade din cauza unui motiv precum nivelul scăzut de albumină, lichidul din plasmă trece din pereții vaselor în spațiul dintre țesuturi. În acest caz, echilibrul hidric din organism se poate perturba și pot apărea probleme precum edemul.

O altă funcție a albuminei este transportul substanțelor, cum ar fi vitaminele, enzimele, hormonii, acizii grași și altele, precum și al medicamentelor către țesuturile și organele din organism. Cu alte cuvinte, albumina acționează ca un agent de legătură și transportator pentru aceste substanțe. Deși variază în funcție de laborator, valoarea normală a albuminei la un adult este cuprinsă între 3,5 și 5,5 grame pe decilitru (g/dL). Dacă, în urma analizelor efectuate, nivelul albuminei din sânge se situează în afara intervalului de valori normale, specialiștii pot recurge la investigații suplimentare pentru a cerceta dacă pacientul prezintă o problemă de sănătate, cum ar fi o boală hepatică sau renală. Testul de albumină, care este un tip de test al funcției hepatice, poate fi utilizat la pacienții care prezintă simptome de boală hepatică sau renală. Unele dintre aceste simptome sunt:

Vânătăi inexplicabile pe corp,

Modificări ale obiceiurilor urinare, cum ar fi culoarea închisă a urinei, micțiuni frecvente sau scăderea cantității de urină,

Oboseală,

Pierderea apei / a poftei de mâncăre,

Edem în corp,

Scădere ponderală inexplicabilă,

Mâncărimi sau uscăciune la nivelul pielii,

Crampe musculare.

De asemenea, în cazul unor deficiențe nutriționale care pot duce la un aport insuficient de proteine, cum ar fi stilul de viață alimentar vegan sau vegetarian, specialiștii pot efectua teste de sânge pentru a investiga dacă există un nivel scăzut de albumină.

Ce este nivelul ridicat de albumină?

Nivelul ridicat de albumină înseamnă prezența a mai mult de 5,5 grame de proteină de albumină pe decilitru în plasma sanguină. Nivelul ridicat de albumină în sânge poate apărea din motive cum ar fi consumul excesiv de alimente bogate în proteine, sau alte probleme de sănătate pot determina, de asemenea, creșterea cantității de albumină. Principalele cauze ale nivelului ridicat de albumină sunt:

Deshidratare severă,

Diaree severă sau vărsături,

Inflamație cronică,

Boli infecțioase virale, cum ar fi hepatita B, hepatita C.

Simptomele nivelului ridicat de albumină nu sunt adesea observate de pacienți. Specialiștii pot diagnostica un nivel ridicat de albumină la pacient în timpul analizelor de rutină ale sângelui. În acest caz, asigurarea hidratării pacientului sau administrarea de lichide pe cale intravenoasă, atunci când este necesar, poate ajuta adesea ca nivelul albuminei să revină la intervalul normal. Cu toate acestea, dacă excesul de albumină apare din cauza unor probleme de sănătate, cum ar fi bolile infecțioase virale, este necesară mai întâi tratarea problemei de sănătate subiacente.

Ce este nivelul scăzut de albumină?

Nivelul scăzut de albumină, cunoscut în literatura medicală sub numele de hipoalbuminemie, înseamnă lipsa unei cantități suficiente de proteină albumină în sânge. În condiții normale, sângele unui adult sănătos conține între 3,5 și 5,5 grame de albumină pe decilitru. Dacă, din diferite motive, cantitatea de albumină prezentă în sânge scade sub 3,5 grame pe decilitru, apare deficitul de albumină. Dacă nu există suficientă albumină în sânge, presiunea oncotică, adică presiunea care menține lichidul sanguin în interiorul vaselor, scade, iar lichidul se scurge în afara vaselor. Ca urmare, pot apărea diverse simptome, în special edemul (umflătura).

Nivelul scăzut de albumină apare atunci când o cantitate insuficientă de proteină albumină nu este produsă în organism din cauza unor motive precum boli hepatice sau când se pierde prea multă albumină prin urină sau fecale. Principalele probleme de sănătate care pot provoca un nivel scăzut de albumină pot fi enumerate astfel:

Boli hepatice, cum ar fi ciroza,

Insuficiență cardiacă,

Boală inflamatorie intestinală,

Boală renală,

Boli infecțioase, cum ar fi hepatita, HIV,

Stres,

Boli ale glandei tiroide,

Diabet zaharat,

Boli autoimune, cum ar fi lupusul.

Specialiștii pot apela, de asemenea, la teste precum testele ALT și AST, care ajută la evaluarea funcțiilor hepatice în cazul unui nivel scăzut de albumină. În plus, pentru a evalua funcția rinichilor, se poate aplica un tip de analiză de urină cunoscut sub numele de raport albumină-creatinină. În condiții normale, se așteaptă ca raportul albumină-creatinină din urină să fie mai mic de 30 mg/g. Un nivel ridicat al raportului albumină-creatinină în urină apare de obicei dacă rinichii nu pot împiedica albumina și creatinina (un tip de produs rezidual) din sânge să treacă în urină. În acest caz, pentru a putea evalua funcția rinichilor, se pot utiliza teste de sânge suplimentare, cum ar fi testul eGFR (rata de filtrare glomerulară).

Simptomele nivelului scăzut de albumină pot varia în funcție de factorul care cauzează deficitul. Cu toate acestea, unele simptome întâlnite frecvent sunt:

Slăbiciune musculară,

Îngłălbenirea pielii și a ochilor,

Umflături la nivelul picioarelor și tălpilor,

Culoare închisă a urinei,

Dispnee,

Creștere ponderală inexplicabilă,

Neregularități ale ritmului cardiac,

Greață, vărsături.

Dacă anomalia albuminei nu este observată în stadiile incipiente, în perioadele următoare pot apărea și complicații grave, cum ar fi acumularea de lichid în abdomen.

Ce este testul de albumină și de ce se efectuează?

Testul de albumină este un test de sânge simplu și sigur, efectuat pentru a determina nivelul proteinei numite albumină în sânge. Efectuat ca parte a testelor funcției renale și hepatice, testul de albumină este utilizat de obicei în evaluarea funcțiilor hepatice și renale. În plus, testul de albumină poate fi solicitat și în cazurile în care se suspectează probleme de sănătate, cum ar fi inflamația cronică sau malnutriția. De exemplu, ca rezultat al testului, un nivel ridicat al valorii CRP și un nivel scăzut al albuminei pot sugera specialiștilor o boală infecțioasă sau o leziune tisulară gravă.

De cele mai multe ori, nu este necesară o pregătire specială înainte de testul de albumină. Cu toate acestea, în cazurile în care se vor efectua și alte teste de sânge pe lângă testul de albumină, specialiștii le pot recomanda pacienților post alimentar pentru o anumită perioadă. Procedura se realizează prin prelevarea unei mici probe de sânge din braț. Mai întâi, zona din care se va lua sânge este curățată cu un lichid antiseptic. Apoi, se aplică un bandaj pe partea superioară a brațului pentru a face venele mai vizibile. Specialiștii preiau proba de sânge dintr-o venă adecvată și o trimit la laborator pentru analiză.

Cum se tratează nivelul de albumină?

Prin tratamentul albuminei, specialiștii își propun să readucă nivelul albuminei din sânge la normal prin eliminarea cauzei de bază. Pacienților cu un nivel scăzut de albumină legat de inflamație li se pot prescrie medicamente imunosupresoare. În cazurile în care bolile renale provoacă anomalii ale albuminei, se pot administra medicamente care ajută la reglarea tensiunii arteriale pentru a preveni pierderea de albumină prin urină.

În plus, este important să se facă modificări în obiceiurile alimentare în cadrul tratamentului albuminei. În cazul unui nivel scăzut de albumină, se poate acorda o importanță deosebită alimentelor bogate în proteine, cum ar fi carnea, ouăle, produsele lactate, nucile și leguminoasele. De asemenea, deoarece consumul de alcool afectează negativ producția de albumină prin perturbarea funcțiilor hepatice, este important să se reducă sau să se renunțe complet la consumul de alcool. În cazul unui nivel ridicat de albumină, poate fi necesară limitarea aportului de proteine.

Întrebări frecvente

Nivelul albuminei din sânge la un adult sănătos este, în general, cuprins între 3,5 și 5 g/dL. Nivelurile scăzute de albumină pot indica stări precum boli renale sau hepatice, deficiențe nutriționale. Scăderea albuminei poate fi cauzată de multe motive, cum ar fi boli hepatice cronice, boli renale precum sindromul nefrotic, inflamație, aport insuficient de proteine și boli intestinale. De asemenea, arsuri grave, infecții, administrarea recentă de lichide din exterior sau intervenții chirurgicale pot reduce nivelurile de albumină. Nivelurile ridicate de albumină apar de obicei din cauza deshidratării (pierderea de lichide). Când lichidul din organism scade, concentrația de albumină din sânge crește. De asemenea, unele boli cronice și consumul excesiv de proteine pot crește temporar nivelurile de albumină. Analiza albuminei este un test de laborator efectuat pentru a măsura nivelul albuminei din sânge sau urină. Poate fi utilizată pentru a evalua funcțiile hepatice, pentru a examina starea nutrițională și pentru a diagnostica bolile renale. Raportul albumină-globulină (A/G) este un test care măsoară raportul dintre albumină și globulină, care sunt cele două proteine principale din sânge. Deoarece albumina este mai abundentă în sânge comparativ cu proteina globulină, un raport albumină-globulină cuprins între 1 și 2 este considerat normal. Un raport A/G scăzut poate apărea din motive precum boli renale și hepatice, infecții cronice, boli autoimune, în timp ce un raport A/G ridicat poate apărea din cauza unor probleme de sănătate precum deshidratarea severă, slăbiciunea sistemului imunitar. Sursele de proteine de înaltă calitate, cum ar fi ouăle, laptele și produsele lactate, carnea, peștele, puiul, leguminoasele uscate, nucile, cerealele integrale, sunt considerate bogate în albumină. Albumina nu este o vitamină, ci o proteină sintetizată în ficat. Una dintre sarcinile principale ale albuminei este transportul substanțelor, cum ar fi vitaminele, în sânge. Raportul albumină/creatinină dintr-o probă de urină se efectuează de obicei pentru a evalua funcțiile renale. În mod normal, acest raport ar trebui să fie sub 30 mg/g. Valorile ridicate pot indica leziuni renale sau boli renale, cum ar fi nefropatia diabetică.

Dacă aveți îngrijorări legate de sănătatea dumneavoastră sau dacă s-a detectat o anomalie în valorile albuminei dumneavoastră, nu uitați să programați o consultație la medicii noștri specialiști din cadrul Departamentului de Nefrologie. Controalele regulate sunt de o importanță crucială pentru diagnosticul precoce al multor probleme de sănătate.