Ce este acalazia?

Acalazia este o afecțiune caracterizată prin dilatarea porțiunii esofagului (esofagul) apropiate de stomac și prin îngustarea zonei în care acesta se unește cu stomacul. Această situație împiedică trecerea alimentelor în stomac și poate determina întoarcerea spre gură a alimentelor acumulate în esofag.

Ce este acalazia?

Acalazia este o tulburare în care mișcările esofagului nu se desfășoară normal. Mișcările peristaltice sunt contracțiile ritmice ale mușchilor care asigură deplasarea alimentelor din esofag spre stomac după înghițire. La pacienții cu acalazie, acești mușchi nu se pot contracta suficient sau nu se relaxează, iar mișcările peristaltice încetează. Acest lucru face mai dificilă trecerea alimentelor în stomac. Dacă acalazia nu este tratată, poate duce la complicații importante precum perforația esofagului, pneumonia de aspirație și cancerul esofagian.

Ce cauze provoacă acalazia?

Cauza exactă a acalaziei nu este încă pe deplin cunoscută, însă cercetările arată că anumiți factori joacă un rol în apariția bolii. Posibilele cauze ale acalaziei sunt:

Lezarea sistemului nervos: Lezarea sistemului nervos care controlează mușchii esofagului poate contribui la apariția acalaziei. Această leziune poate împiedica contracția și relaxarea normală a mușchilor din partea inferioară a esofagului.

Tulburări autoimune: Tulburările autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar al organismului atacă propriile țesuturi. La pacienții cu acalazie, tulburările mecanismelor autoimune pot afecta sistemul imunitar și mușchii esofagului, alterând funcționarea normală a acestora.

Factori genetici: În unele cazuri, acalazia poate apărea la membri ai aceleiași familii, iar predispoziția genetică poate avea un rol. Totuși, nu este încă clar care gene sunt implicate exact și cum se transmit.

Infecții: Unele cercetări arată că, la pacienții cu acalazie, există modificări ale răspunsului sistemului imunitar în urma infecțiilor. În special, infecția parazitară cunoscută sub numele de boala Chagas (Trypanosoma cruzi) este cunoscută ca o cauză rară a acalaziei.

Care sunt simptomele acalaziei?

Simptomele acalaziei pot varia de la un pacient la altul, iar intensitatea lor poate diferi de la o persoană la alta. Dacă vă confruntați cu unul dintre aceste simptome, este important să consultați un gastroenterolog. Simptomele acalaziei pot fi enumerate astfel:

Dificultate la înghițire (disfagie): Cel mai frecvent simptom este dificultatea de a deplasa alimentele spre stomac, din cauza slăbiciunii sau a relaxării insuficiente a mușchilor esofagului. Pot apărea senzația de blocaj la înghițirea alimentelor, dificultăți la trecerea alimentelor prin gât sau senzația că trecerea este împiedicată.

Durere toracică: Pacienții cu acalazie resimt de obicei durere sau senzație de presiune în zona toracelui. Această durere poate fi uneori resimțită ca o arsură și poate crește în special după masă.

Regurgitație: Întoarcerea înapoi, din esofag, a alimentelor și lichidelor se numește regurgitație. La pacienții cu acalazie, alimentele pot fi regurgitate frecvent, în special în timpul culcatului sau imediat după masă.

Reflex de vomă: Pacienții cu acalazie pot avea tendința de a avea reflex de vomă, deoarece alimentele rămân blocate în esofag. Întoarcerea alimentelor înghițite sau blocarea lor în gât poate declanșa reflexul de vomă.

Pierdere în greutate: Din cauza dificultății de înghițire și a regurgitării alimentelor, pierderea în greutate este un simptom frecvent întâlnit la pacienții cu acalazie. Scăderea consumului de alimente și problemele de absorbție a nutrienților pot duce la pierdere în greutate.

Infecții toracice: Acalazia poate determina acumularea și întoarcerea conținutului esofagului. În acest caz, crește riscul de infecție a esofagului și pot apărea infecții toracice recurente.

Lipsa poftei de mâncare (inapetență): Dificultatea de înghițire, durerea și celelalte simptome pot duce la lipsa poftei de mâncare la pacienții cu acalazie. Dificultatea și disconfortul la trecerea alimentelor prin esofag pot afecta negativ apetitul.

Cine are factori de risc pentru acalazie?

Acalazia poate apărea la orice vârstă, dar este, în general, mai frecventă la adulți. Printre factorii de risc pentru acalazie se numără:

Vârsta: Acalazia poate apărea la orice vârstă, dar este, în general, o boală mai frecventă între 25 și 60 de ani.

Sexul: Deoarece sexul nu face diferența în acalazie, se poate spune că boala apare cu frecvență egală la bărbați și la femei.

Istoric familial: În unele cazuri de acalazie s-a constatat prezența unor membri ai familiei cu simptome similare. Din acest motiv, se consideră că predispoziția genetică poate avea un rol.

Boli autoimune: S-a observat că la pacienții cu acalazie bolile autoimune (de exemplu, bolile tiroidiene, artrita reumatoidă etc.) apar mai frecvent. Mecanismele autoimune pot avea un rol în dezvoltarea acalaziei.

Infecții: O infecție cauzată de parazitul Trypanosoma cruzi, cunoscută drept boala Chagas, poate determina, deși rar, apariția acalaziei. Totuși, aceste infecții sunt, în general, mai frecvente în America de Sud și în America Centrală.

Se recomandă ca orice persoană care prezintă simptome de acalazie sau consideră că are risc să fie evaluată de un gastroenterolog pentru diagnostic și tratament.

Ce metode se folosesc în tratamentul acalaziei?

Scopul tratamentului acalaziei este ameliorarea simptomelor, facilitarea trecerii mai ușoare a alimentelor și prevenirea complicațiilor. Monitorizarea periodică și respectarea tratamentului sunt importante, deoarece acalazia este o afecțiune cronică și poate necesita tratament. Tratamentul acalaziei se stabilește împreună cu medicul, în funcție de intensitatea simptomelor, vârsta pacientului, starea generală de sănătate și preferințele acestuia. Opțiunile de tratament includ:

Injecție cu toxină botulinică (botox): Pot fi efectuate injecții cu toxină botulinică pentru a relaxa mușchii din partea inferioară a esofagului. Injecția determină relaxarea temporară a mușchilor și poate reduce dificultatea la înghițire. Totuși, efectul său nu este permanent, motiv pentru care poate fi necesar să fie repetată.

Dilatare (extindere): Prin metoda endoscopică, partea inferioară a esofagului poate fi dilatată. Folosind un balon sau alt dispozitiv, zona îngustată este extinsă, astfel încât alimentele trec mai ușor. De exemplu, tratamentul cu balon pentru acalazie se numără printre metodele de dilatare și este eficient în controlul simptomelor.

Tratament medicamentos: Medicamente precum nitrații și blocantele canalelor de calciu pot ameliora simptomele, relaxând mușchii esofagului. Totuși, tratamentul medicamentos nu elimină complet boala și, în general, se utilizează împreună cu alte metode de tratament.

Intervenție chirurgicală: Dacă tratamentul medicamentos și dilatarea nu dau rezultate suficiente sau apar complicații, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Opțiunile chirurgicale includ practicarea unei incizii în mușchii din partea inferioară a esofagului (miotomie) sau crearea unei legături între esofag și stomac (fundoplicatură). Tratamentul chirurgical oferă, în general, o soluție durabilă, dar prezintă și anumite riscuri.

Cum se stabilește diagnosticul de acalazie?

Diagnosticul acalaziei poate fi stabilit de un specialist, prin efectuarea de teste și evaluări. Procesul de diagnostic al acalaziei parcurge următoarele etape:

Anamneză și examen fizic: Medicul începe procesul de diagnostic prin ascultarea simptomelor și a istoricului dumneavoastră medical. Investighează simptome precum dificultatea de înghițire, durerea toracică, regurgitația și efectuează un examen fizic, verificând zona abdominală.

Endoscopie: Endoscopia este procedura de examinare a interiorului esofagului cu ajutorul unui tub flexibil (endoscop). Endoscopul este introdus pe gură și poziționat în esofag și în stomac. Astfel, medicul poate examina starea mușchilor din partea inferioară a esofagului și poate identifica inflamații sau alte anomalii.

Teste de deglutiție: Testele de deglutiție sunt metode utilizate pentru evaluarea mișcărilor esofagului. Printre testele de deglutiție se numără radiografiile efectuate în timpul înghițirii, cunoscute și sub denumirea de esofagogramă baritată (esofagogramă cu contrast), manometria, care măsoară valorile presiunii din esofag, și testele de pH. Aceste teste ajută la evaluarea mișcărilor musculare, a presiunilor și a refluxului acid al esofagului, contribuind la confirmarea diagnosticului de acalazie.

Biopsie: Uneori, în cazuri rare, se poate preleva o probă (biopsie) din suprafața internă a esofagului. Această probă este examinată în laborator și se efectuează pentru a exclude alte cauze posibile.

După stabilirea diagnosticului pe baza combinației dintre simptome și rezultatele testelor, pot fi determinate metodele de tratament adecvate. Dacă aveți simptome de acalazie, este important să consultați un gastroenterolog sau un specialist în sistemul digestiv pentru o evaluare detaliată în vederea stabilirii diagnosticului.

Întrebări frecvente despre acalazie

Acalazia necesită, în special, atenție la alimentație și la alte aspecte ale vieții de zi cu zi. Pe parcursul bolii și al procesului de tratament apar întrebări legate de ce trebuie avut în vedere. Printre întrebările frecvente despre acalazie se numără următoarele: Acalazia poate fi tratată cu medicamente, însă tratamentul medicamentos este utilizat, în general, pentru ameliorarea simptomelor și obținerea unei stări de bine. Nitrații și blocantele canalelor de calciu încearcă să reducă dificultatea la înghițire prin relaxarea mușchilor esofagului. Totuși, medicamentele nu elimină cauza principală a acalaziei. Pacienții cu acalazie pot întâmpina, în general, dificultăți la trecerea unor alimente prin esofag din cauza dificultății de înghițire. De asemenea, se recomandă evitarea alimentelor și băuturilor care pot irita sau afecta esofagul. Din aceste motive, se recomandă evitarea consumului de înghițituri mari, alimente foarte tari și uscate, băuturi acidulate, alcool și cafeină, alimente și băuturi extrem de picante și condimentate. Sarcina poate exercita o presiune suplimentară asupra esofagului, ceea ce poate duce la intensificarea simptomelor. Dificultatea de înghițire (disfagia), durerea toracică, regurgitația și alte simptome pot crește sau se pot agrava în timpul sarcinii. Simptomele acalaziei pot duce la alimentație insuficientă în timpul sarcinii, deoarece îngreunează trecerea alimentelor prin esofag. De asemenea, unele medicamente folosite în tratamentul acalaziei pot să nu fie sigure în timpul sarcinii. Din acest motiv, este important ca, în caz de sarcină, să vă consultați medicul pentru a primi informații despre tratamentul medicamentos. Deoarece acalazia netratată poate duce la complicații potențial fatale, precum perforația esofagului, pneumonia de aspirație și cancerul esofagian, este important să consultați un gastroenterolog dacă prezentați simptome de acalazie.