Ce este boala SIDA? Cum se stabilește diagnosticul?

Sindromul imunodeficienței dobândite, cunoscut sub numele de SIDA (AIDS), este o boală care apare ca urmare a evoluției cronice a infecției cu HIV. HIV, un retrovirus care distruge globulele albe, pătrunde în organism pe diverse căi de transmitere. Denumit virusul imunodeficienței umane, HIV infectează limfocitele T, celule ale sistemului imunitar, și le distruge. Organismul infectat poate să nu prezinte niciun simptom în primele etape ale transmiterii sau poate avea simptome asemănătoare gripei. HIV, care are 2 subtipuri, dacă nu este tratat, se dezvoltă lent și poate duce la apariția SIDA după luni sau ani.

Sindromul imunodeficienței dobândite, pentru care nu există un tratament definitiv, poate fi gestionat prin atenuarea și controlul infecției cu HIV. Există tratamente care previn transmiterea și permit revenirea la o viață normală. Această metodă, numită terapie antiretrovirală (ART), poate împiedica virusul să se replice în sânge și poate determina scăderea încărcăturii virale. Persoanele la care în sânge nu se mai poate măsura o cantitate detectabilă de HIV au o încărcătură virală scăzută. Reducerea încărcăturii virale poate indica faptul că tratamentul împotriva HIV dă rezultate pozitive și că transmiterea HIV a fost redusă la minimum.

Ce este boala SIDA?

Boala SIDA este o problemă de sănătate care apare atunci când virusul imunodeficienței umane (HIV) infectează și distruge globulele albe ale organismului, ceea ce duce la slăbirea sistemului imunitar. Pătrunzând în organism prin fluidele corporale, HIV vizează celulele CD4 și amenință sistemul imunitar. Poate intra în celulele CD4 și poate modifica structura ADN-ului celulei. Infectează globulele albe și poate începe să distrugă celulele. Astfel, în sânge se răspândește un număr mai mare de HIV. Virusurile răspândite pot viza noi celule CD4 și extind mecanismul lor de acțiune. Numărul globulelor albe infectate cu HIV poate crește, iar numărul celulelor sănătoase ale sistemului imunitar poate scădea. Pe măsură ce numărul celulelor CD4, care sunt celulele naturale de apărare ale organismului, scade, organismul poate deveni vulnerabil la noi infecții. Aceste infecții sunt denumite „infecții oportuniste”. Infecțiile provocate de ciuperci și bacterii, unele tipuri de cancer și tuberculoza se numără printre infecțiile oportuniste.

Globulele albe CD4 pot oferi informații generale despre sistemul imunitar al organismului. Celulele CD4 pot fi verificate pentru a evalua evoluția HIV. Nivelul CD4 normal din sânge este de 500-1500 celule/mm3, iar HIV netratat poate scădea aceste niveluri. Scăderea numărului de celule sub 200 celule/mm3 poate indica faptul că infecția cu HIV progresează și că sistemul imunitar a fost afectat. În această situație, organismul poate deveni vulnerabil la infecții, iar viața poate fi pusă în pericol.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul infecției cu HIV poate fi stabilit în 3 moduri. Prezența HIV poate fi depistată prin analizarea în laborator a probelor de sânge și saliva. Testele utilizate pentru stabilirea diagnosticului pot include următoarele:

Teste de anticorpi: Este cel mai rapid test și oferă rezultatul de sine stătător. Are ca scop detectarea în probele de sânge și saliva a anticorpilor împotriva HIV produși de organism. Anticorpii din sângele recoltat din venă pot fi detectați mai rapid decât cei din probele de salivă și de la vârful degetului.

Teste de antigen/anticorp: De regulă, constau în analizarea probelor de sânge recoltate din venă. Are ca scop detectarea în sânge a antigenului HIV și a anticorpilor produși împotriva virusului. Există și teste care pot oferi rezultate rapide, realizate din probe de sânge recoltate de la vârful degetului.

Test de acid nucleic (NAT): Poate fi aplicat persoanelor despre care se consideră că au fost expuse recent la HIV, care prezintă simptome timpurii ale HIV și la care celelalte teste HIV sunt negative. Proba de sânge recoltată poate oferi informații despre prezența HIV în circulația persoanei și despre nivelul virusului.

Testele efectuate cu probe de sânge recoltate singur sau de la deget pot dura în medie 20-30 de minute. Rezultatele testelor NAT și antigen/anticorp pot necesita câteva zile.

Cum ne dăm seama dacă are SIDA?

SIDA poate fi considerată stadiul avansat al infecției cu HIV. Dezvoltarea sindromului imunodeficienței dobândite poate fi silențioasă sau pot apărea simptome ușoare în primele etape. Totuși, singura modalitate de a afla dacă există infecția cu HIV, care provoacă SIDA, este efectuarea unui test. HIV nu prezintă întotdeauna simptome evidente. Totuși, la fiecare persoană pot apărea simptome diferite. Sindromul imunodeficienței dobândite, care de obicei are 3 etape, poate determina reacții diferite în funcție de etapa în care se află persoana.

Când testul HIV are rezultat pozitiv, este necesară instituirea tratamentului antiretroviral. Prin terapia antiretrovirală (ART), încărcătura virală poate fi redusă și riscul de transmitere a HIV către alte persoane poate fi diminuat. În plus, datorită ART, revenirea la viața normală poate deveni mai ușoară, iar speranța medie de viață poate crește. Dacă testul HIV este negativ, există aplicații care ajută la prevenirea transmiterii și a dezvoltării infecției cu HIV. Profilaxia pre-expunere (PrEP), medicamentele administrate după contactul sexual sau după utilizarea aceleiași seringi cu persoane infectate (PEP) și medicamentele HIV administrate după un posibil contact, cu scopul de a împiedica virusul să se fixeze în organism, pot fi considerate printre măsurile de prevenire.

Pe ce căi se transmite?

HIV este un retrovirus care se transmite prin diverse fluide ale organismului. Transmiterea HIV poate avea loc prin schimbul de fluide corporale între oameni. Aceste căi de transmitere a HIV pot fi următoarele:

Sânge,

Fluid vaginal, lichid seminal și spermă,

Fluid rectal,

Lapte matern.

Raporturile sexuale vaginale sau anale neprotejate, utilizarea în comun a seringilor pentru injecțiile cu droguri, folosirea în comun a acelorilor pentru tatuaje și piercing, înțepătura accidentală a unui ac folosit la o persoană infectată cu HIV, nașterea și alăptarea pot determina transmiterea fluidelor corporale între oameni. Transmiterea HIV de la mamă la făt în timpul sarcinii, nașterii și prin laptele matern este cunoscută drept transmitere perinatală a HIV. HIV nu se transmite prin îmbrățișări, strângeri de mână sau atingeri. Atât timp cât nu există tăieturi sau răni pe piele, HIV nu se poate răspândi prin contact. Transmiterea HIV nu are loc prin farfurii comune, tacâmuri, toalete, clanțe etc. HIV, care nu se răspândește prin aer și apă, nu poate fi transmis nici prin mușcăturile de țânțari și insecte.

Care sunt simptomele?

În cazul unui nou caz de HIV, în primele 2-4 săptămâni pot apărea simptome asemănătoare gripei. Această perioadă, numită faza de infecție acută, poate dura câteva săptămâni. Simptomele care pot apărea în această fază pot fi următoarele:

Febră mare,

Cefalee,

Erupție cutanată,

Dureri articulare și musculare,

Ganglioni limfatici măriți la nivelul gâtului, inghinal etc.

Se recomandă efectuarea neapărat a testării în faza acută a HIV, care poate fi confundată în general cu răceala sau gripa. După faza acută, în faza clinică latentă, infecția cu HIV poate continua să evolueze în tăcere. În această perioadă, de obicei, nu apare niciun simptom. HIV în stadiul final poate prezenta simptome grave, ca urmare a slăbirii sistemului imunitar:

Pierdere în greutate nedorită și bruscă,

Febră persistentă ridicată,

Diaree cronică,

Oboseală sau epuizare,

Transpirații nocturne,

Apariția afte bucale (candidoză orală),

Inflamație pulmonară.

HIV în stadiul avansat poate duce la probleme de memorie și depresie și poate provoca leziuni în diferite zone ale corpului. Dacă apar câteva sau toate dintre aceste simptome, consultați neapărat medicul dumneavoastră.

Există un tratament definitiv?

Nu există un tratament definitiv pentru HIV și SIDA. Terapia antiretrovirală (ART) este recomandată tuturor persoanelor infectate cu HIV. Scopul ART este de a preveni replicarea și multiplicarea HIV în sânge, de a reduce încărcătura virală și de a sprijini sistemul imunitar. Reducerea încărcăturii virale poate fi obținută prin menținerea virusului în sânge la niveluri atât de scăzute încât să nu poată fi detectat. Astfel, riscul de răspândire a virusului către alte persoane poate fi redus, iar virusul poate fi ținut sub control. ART nu poate trata definitiv HIV, dar poate îmbunătăți condițiile de viață.

Terapia antiretrovirală include combinații de medicamente care trebuie luate zilnic, în mod regulat. Medicamentele pot fi sub formă de comprimate sau injecții. Există și tratamente în care mai multe medicamente sunt combinate într-o singură capsulă sau un singur comprimat. Fiecare grup de medicamente poate acționa asupra virusului prin mecanisme diferite. Terapia antiretrovirală trebuie inițiată pentru fiecare persoană infectată cu HIV, indiferent de simptomele care apar sau de etapa în care se află.

Întrebări frecvente

SIDA este, pe lângă o infecție HIV avansată, o problemă de sănătate care predispune la dezvoltarea infecțiilor oportuniste. În această situație, sistemul imunitar poate deveni slăbit și poate pune viața în pericol. Pentru a vedea cele mai frecvente întrebări despre infecția cu HIV și SIDA, puteți citi în continuare articolul. Riscul de transmitere a HIV poate fi ridicat în primul rând la tinerii cu vârste cuprinse între 13 și 24 de ani. Ratele de transmitere a HIV pot fi mai mari în special în cazul utilizării în comun a seringilor pentru droguri injectabile, la bărbații trans, homosexuali sau bisexuali. Totodată, persoanele din orice grupă de vârstă care au raporturi sexuale neprotejate sau care se rănesc cu un instrument tăietor sau înțepător contaminat pot deveni vulnerabile la HIV. În cazurile avansate de HIV, riscul de infecții grave poate crește. Poate duce la dezvoltarea unor tipuri de cancer și poate pune viața în pericol. În această situație, internarea în spital poate fi, de regulă, necesară. Afecțiunile aduse de SIDA pot afecta negativ calitatea vieții și pot scurta durata medie de viață. De aceea, poate fi necesar tratamentul cauzei de bază. Virusul imunodeficienței umane poate fi prezent în concentrații ridicate în sângele persoanelor infectate. Alte fluide corporale, precum saliva, lacrimile, secrețiile genitale și laptele matern, pot conține HIV. Cea mai ușoară transmitere se produce prin sânge. Pe lângă aceasta, secrețiile genitale și laptele matern pot fi căi de transmitere rapidă. Creșterea riscului de transmitere poate depinde de concentrația virusului din organism, de durata contactului și de structura antigenică a persoanei cu care se intră în contact. În timpul sarcinii, la naștere sau în timpul alăptării, HIV poate fi transmis de la mamă la copil. De aceea, viitoarele mame trebuie neapărat să urmeze terapie antiretrovirală. La mamele care urmează terapie antiretrovirală în timpul sarcinii, când încărcătura virală scade sub nivelul detectabil, riscul de transmitere a HIV la copil prin alăptare poate scădea sub 1%. Totuși, acest risc există întotdeauna, dar poate fi redus prin tratament. Persoanele care transmit HIV nu își pot elimina virusul din organism și trebuie să urmeze zilnic ART. De aceea, este important să se ia măsuri pentru protecția împotriva HIV/SIDA.

Folosirea prezervativului în timpul raporturilor sexuale anale sau vaginale,

Limitarea numărului de parteneri,

Neutilizarea în comun a seringilor pentru medicamente,

Efectuarea testului în situații de risc,

Tratarea altor boli sexuale existente pot fi printre modalitățile de prevenire.

Sindromul imunodeficienței dobândite este o afecțiune riscantă care distruge sistemul de apărare al organismului. Nu neglijați controalele împotriva riscului de transmitere a HIV/SIDA. Diagnosticarea și tratamentul HIV/SIDA se efectuează la Hisar Hospital.